Breakage

Breakage

luni, 2 iunie 2008

Timpul trece...


Unde o sa ajungem noi intr-o anumita perioada de timp? Cum se poate schimba ruta pe care mergem cu atata siguranta si cand va fi momentul sa hotaram urmatoarea varianta sau chiar... cand va fi momentul sa spunem ca nu mai putem merge inainte si trebuie sa ne intoarcem si sa alegem straduta care de mult o lua la DREAPTA?
Stau si ma gandesc ca acum 5 ani eram inca o fiinta pura, pusa pe fapte mari si cu aspiratii pana la cer. Lumea era a mea si credeam ca nimic nu imi poate sta in cale. Toate problemele mele tineau de o nota stupida de la scoala, iar acum pot spune cu mana pe inima ca ceva nu mai merge bine. O rotita incepe sa scartaie si ma sperie pentru ca nu as vrea sa fie cea de care se sprijina tot sistemul. Unde sunt toate cele ce ma faceau sa mi se zbareasca paru pe mana? Tin minte ca numai o gura de ciocolata sau o melodie ma putea face sa ma simt zeita.
Nu ma intereseaza daca aceste cuvine vor fi citite, pentru ca nu scriu pentru nimeni, scriu numai pentru ca alta modalitate de eliberare nu am. Sper numai ca odata ce am scris aici, voi fi in stare sa trec mai departe si sa realizez ca roata totusi se invate si trebuie sa iasa soarele si pe strada mea. Vreau numai sa revin la sentimentele de acum 2 ani, sa incep sa pretuiesc aceleasi lucruri, si poate cine stie, o sa imi regasesc pasiunea pentru care eram capabila sa renunt la orice.
Cum ziceam se schimba multe si nu stii niciodata cum si in ce fel...

Oameni buni, nu renuntati la ceea ce pretuiti cel mai mult, nu uitati ce va facea fericiti pentru ca exista totusi motive intemeiate pentru care un lucru ne face fericiti. Poate ca vremurile se schimba, dar un spirit puternic si o coloana vertebrala sanatoasa ne poate face sa realizam ca merita si se poate sa mergem mai departe. Nu sunt intr-o situatie foarte bine parfumata, dar incerc totusi sa gasesc cate o sclipire din ceea ce era pretios pentru mine si sa regasesc placerea de a trai. Nu pot spune ca sunt pe cale de a-mi lua beregata, dar nici bine nu imi e, si totusi se putea si mai rau. Si in momentul asta realizez ca se putea si mai rau, si nu vreau sa ma plang pentru ca nu stiu ce inseamna cu adevarat suferinta. Acum sufar din multe motive, dar intr-un fel pot spune ca nu e dracu asa negru, si parca atunci cand ma gandesc ca vor fi zile mai bune, si va reveni vremea buna pentru mine, parca in aceste momente totul e mai luminat, parca intra caldura in mainile mele si parca mi se mai ridica colturile gurii.
Acum 3 zile am avut ultimul strop care a umplut paharul, si constat ca trebuie sa iau alt pahar deja... Ce daca s-a umpplut paharu? Se varsa si se umple din nou, este totusi adevarat ca atunci cand se varsa se poate face o balta destul de mare, si umezeala intr-adevar provoaca o stare de inconfort ca ploaia care ti-a patruns in maduva oaselor si chiar pana in suflet, dar asta nu inseamna ca nu se usuca. Nu este totusi un clei care ramane o perioada indelungata imbibat in material, este numai apa, si se usuca... Vorba aia, apa este singurul material din lumea asta care se gaseste in toate starile posibile: lichid, solid si abur.... Eu acum cred ca apa mea din pahar s-a transformat in abur care o sa se ridice la un moment dat, si nicidecum in gheata care sa ma faca sa ma opresc si sa nu mai pot inainta.
Acum stau si ascult unele din cele mai stupide melodii din playlistul meu si incerc sa imi pun un zambet pe buze, si se pare totusi ca merge pentru ca astept cu nerabdare ziua de vineri la care cred ca o sa vizez toata saptamana. Ceva o sa se intample atunci, dar imi este groaza de ceea ce poate fi. Nu am sa scriu nimic despre asta aici... Nici nu cred ca am sa mai scriu ceva in curand. Bine macar ca melodiile astea fac timpul sa treaca mai repede. Il simt pe domnul timp cum imi suiera in urechi si vreau sa il rog sa treaca mai repede pentru ca nu imi place starea in care ma aflu, si imi vine sa scriu cuvinte porcoase, sa injur si sa gandesc porcarii, si nu vrem asa ceva nu?
Gata, vreau sa adorm si sa vizez, vreau sa dorm pana vineri pentru ca... of

Niciun comentariu: