Breakage

Breakage

duminică, 27 iulie 2008

Omul, in general, simte...


”Omul, in general, simte o stranie satisfactie sa fie insultat, n-ai observat acest lucru?” (Dostoievsky, ”Crima si pedeapsa


Sa revin ca intotdeauna cu o intrebare: de ce ne place sa ne facem rau? Am zis exact ce am vrut sa zic. Totul a inceput de la ideea ca atunci cand o persoana simte durere, tristete, dezamagire, asculta muzica lenta care sa il bage intr-o depresie si mai adanca, parca ar vrea sa isi hraneasca sentimentele din acel moment. Si totusi nu ar putea sa puna una din melodiile care ii plac mai mult? Una din melodiiole pe care le asculti atunci cand esti fericit, sau pe care daca o asculti imediat ti se aprinde beculetul si zici ca te binedispune.
Nu pot spune acum ca ne place sa fim oarecum necajiti tocmai ca sa putem sa ne dam seama de lucrurile bune ale vietii, ci pur si simplu avem o STRANIE satisfactie atunci cand suntem insultati. Parca atunci cand esti nervos simti mai adanc ca traiesti pentru ca atunci cand esti fericit parca iti e prea bine, prea la indemana, si atunci, trebuie sa recunosc faptul ca atunci cand sunt nervoasa, cand fierbe sangele in mine, cand vreau sa tip, sa lovesc sa alerg sa ma lupt cu ceva, atunci imi vine mai mult sa imi doresc viata.

Am fost jignita, lasata de-o parte, uitata, neglijata, si totusi nu ma dau batuta. Nu pot sa renunt, nu vreau sa ma las si ma intreb oare de ce imi place sa sufar, de ce imi place sa o fac cu mana mea, de ce nu renunt pentru ceva cu adevarat mai bun? Ce ma retine de la ceea ce mi se cuvine cu adevarat? E simplu: AM UN SCOP, cu toate ca nu stiu care este. Cred ca scpoul meu este sa demonstrez ca exista posibilitatea unei schimbari, iar scopul asta hraneste SPERANTA. Speranta ca se poate mai bine din acest nimic, speranta ca din rahat pot scoate o perla cu toate ca stiu ca e posibil ca toate sperantele mele sa fie hranite de ceva superficial.
Realizez, iata, ca omul desi isi face singur rau de la simplul fapt ca asculta muzica de ”suflet” care nu face nimic decat sa ii atenueze senzatiile de scarba si voma provocate de toate stresurile si suferintele iscate de-a lungul vietii, de la muzica pana la faptul ca suntem gata sa inghitim toate jignirile si toate porcariile de la persoanele din jurul nostru, numai pentru ca avem acea mica si de-a dreptul stranie satisfactie atunci cand ni se intampla. Exista scopul si speranta care sunt intr-adevar hrana sufletului si oricand, in orice situatie sunt in stare sa se faca simtite prin cele mai ciudate modalitati.
Nu e ciudat totusi ca atunci cand te duci spre exemplu sa vizitezi alt loc, alte taramuri cu peisaje minunate, feerice, locuri la care visam si care totusi exitsa, acele peisaje mirifice ne plac la inceput, le savuram din prima clipa, dar dace le privim ne intristeaza.... Cel mai straniu lucru este, totusi, faptul ca nici nu stim de ce. De ce un lucru atat de frumos ne poate intrista. De ce atunci cand suntem insultati simtim o stranie senzatie de placut?

luni, 21 iulie 2008

Scrie-mi despre dragoste ca sa stiu cine esti

Asa zic: pot sa imi dau seama despre un om dupa felul in care scrie desrpre dragoste. E simplu, dar nu am de gand sa impartasesc asta cu nimeni. Am de gand sa fac un experiment si sa imi dau seama despre o persoana dupa felul in care scrie, NU VORBESTE, despre dragoste. Nu vreau sa aud cuvinte despre dragoste pentru ca un om poate fi incapabil sa se exprime in mod oral si i-as da impresia unui interogatoriu.
Omul are capacitatea sa se exprime, iar cel mai bine o face atata timp cat nu este privit, cat stie ca nimeni nu are de gand sa se uite peste ceea ce a creat in momentele lui de intimitate si ca urmare se apuca si scrie. Astfel tot ceea ce pune jos, pe foaie sau tastand, o face cu cuvintele lui si din propriile trairi. Asa ca nu ai nevoie de un dictionar sau cursuri de filosofie ca sa poti sa iti dai seama de un om. Pune-l sa scrie despre dragoste, pentru ca e cel mai sensibil subiect posibil, si care poate fi tratat de fiecare persoana in parte dupa modelul sau. Dragostea are mii de interpretari, si fiecare interpretare reiese din ceea ce un ins a simtit pe pielea sa. Chiar daca nu a iubit, are drepul si posibilitatea sa isi spuna parerea.



Deci e simplu, scrie-mi despre dragoste ca sa stiu cine esti... imi dai voie sa te citesc? Vreau numai o pagina, nu un paragraf, nu o citatie, nu o poezie, nu cateva randuri.

O pagina pentru un suflet...

joi, 17 iulie 2008

Cand vrei... IA-TI!

Care este acel impuls care ne face sa vrem ceva? De ce vrem anumite lucruri ca mai tarziu sa zicem ca nu mai vrem avand in vedere ca a fost o perioada cand stiam ca daca am fi avut acel lucru ar rasari si soarele pe strada noastra. Oare vreodata cand ne-am dorit un lucru, am analizat motivul pentru care il vrem? De cate ori poti spune ca : "Da ma, asta am vrut si in sfarsit am capatat..."
Se zice ca atunci cand iti construiesti o casa pui mult suflet, astepti sa se termine, iti faci iluzii, vise, planuri, iti imaginezi cum o sa iasa, dar cand in sfarsit a ajuns la un punct final, fericirea nu iti mai e asa mare. Nu te simti implinit... De ce dracu.... Nu stiu! Dar ma rog, asta e viata si ca atere ar tre sa o inghitim cu bune si cu rele si cred ca atunci cand nu a iesit asa cum ne-am imaginat trebuie sa spunem PERFECT(!), iata ca mi s-a indeplinit dorinta. Acum trecem la urmatoarea. Adevarul este ca nimic nu e imposibil.
Este totusi o ironie, sau mai bine zis, o prostie sa zicem ca nu suntem fericiti cu ce ne-am dorit. Nu suntem atunci cand o capatam, dar daca s-ar fi intamplat exact cand ne-am fi pus dorinta... pai exaltarea si entuziasmul nu ar mai fi avut loc sub aceeasi piele si in acelasi suflet.

Mie mi s-a intamplat dorinta, dar problema e ca vreau mai mult si din cauza asta nu sunt in al noualea cer. Si iar pun muzica de sufletel ca sa imi alin continua miscare viscerala minimalista. Acum o coc, acum o creez, acum o simt si o doresc si am de gand sa trec si peste aceasta seara chiar daca trebuie sa trec prin lumea viselor, lume care de multe ori in ultima perioada ma cam calca pe nervi pentru ca este exact asa cum mi-as fi dorit in realitate. Pentru ca stiu ca dimineata ma trezesc in sila si scarba din cauza faptului ca a fost doar un vis, si este total opusul la ceea ce este si va fi in realitate.

Dar eu sunt o persoana fericita! Eu simt si traiesc si trec peste, IUBESC, RESPIR, SAVUREZ, DORESC, INDEPLINSEC, SI MERG MAI departe.... si am constiinta impacata ca tot ceea ce se intampla, se intampla cu un scop.
Am un plan, am de gand sa primesc ceea ce imi doresc tocmai ca sa pot merge mai departe cu constiinta impacata, ca pot sa capat chiar mai mult.

vineri, 11 iulie 2008

Totul e trecator

Am constatat ca incep sa scriu autunci cand am un impuls din afara, sau cand chiar nu mai rezist si trebuie sa dau afara, trebuie sa vomit toate cuvintele pe care le tin in mine inchise, strans... si nu am cui sa le impartasesc.
Problema este ca sunt retinuta intre doua limite: una de seara si una de ziua. Ziua sunt cea mai optimista persoana, stiu ca pot sa fac ce imi propun, pot sa dau cele mai bune sfaturi (chiar daca nu le asculta nimeni), pt sa fiu cea mai buna prietena si pot sa dau ce e mai bun din mine. Noaptea in schimb ceva nu mai merge, ma apuca melancolia, ma apuca tristetea, ma apuca visarea. Se poate totusi sa oscilam intre doua fiinte? Se poate ca totusi aceste doua astre sa ne influenteze intr-adevar?

Multe minti stralucite au facut diferenta intre luna si soare, intre intunerica si lumina, si stai si te gandesti ca oare nu ar fi posibil totusi ca toate aceste minti stralucite sa aiba totusi dreptate? Poate chiar simt acelasi lucru, eu un om de rand, si poate chiar aceste persoane care au dezbatut acest subiect, sa fii avut aceleasi intrebari: cum poate ziua si noaptea sa ne afecteze chiar atat de tare?
E simplu... lumina si intunericul, binele si raul, tristetea si fericirea, optimismul si pesimismul sunt naturale si sunt unuele din cele mai mari mistere ale lumii. Toate acestea reprezinta polii opusi, plusul si minusul fara de care universul nu ar putea fii egal.

Deci asa cum fericirea e naturala, asa si tristetea. Deci e natural ca noaptea sa fii trist, iar ziua sa fii fericit.




ABIA ASTEPT SA IASA SOARELE...

luni, 7 iulie 2008

Now hear my interior

Don't be an empty dummy


This ain't a secret anymore! I'M IN LOVE... It took me a while to admit it, but finally I realised that it's true and I am not afraid to say it and share it to the world.
This is the thing that keeps me alive and makes me go further in life eventhough it can kill me. I am having the time of my life and no soul can say it's not true. It's like a flame that comes back every now and then, reminding me that I am here for one reason and there is no other thing that can make me going.

This LOVE is the passion for movement, the passion for freedom, the passion for being yourself... it's my drug that wakes me up from bitterness or pain. My luck is that I can feed my passion everywhere, anytime, and I can share it or not with one ore more, known or unknown souls.
Take for instance a bus, full of empty souls looking out the window and seeing absolutely nothing... don't you want to wake them up? I want to laugh out of nothing or dance between the chairs listening my mp3. This is the life and I'm feeling it! Look at me all you empty people and be amazed of my power of mind and soul regeneration, helped by only my spirit and pasiion. I am watching all you sad souls and I am feeding mysepf with your saddness and bitter and thinking that nothing should let me be that sad.
My life is filled with love and whenever I'm down, the power of true pasion reminds me why I'm alive. In this curved life, you don't really have to make it to the upper point becouse as higher you go, you should remember that the can be deeper.

Learn to keep it pasionate, find yourself something to love (not necesary someone) and make it the thing that filles your life.


FEED YOUR LIFE WITH PASSION!