Breakage

Breakage

duminică, 27 iulie 2008

Omul, in general, simte...


”Omul, in general, simte o stranie satisfactie sa fie insultat, n-ai observat acest lucru?” (Dostoievsky, ”Crima si pedeapsa


Sa revin ca intotdeauna cu o intrebare: de ce ne place sa ne facem rau? Am zis exact ce am vrut sa zic. Totul a inceput de la ideea ca atunci cand o persoana simte durere, tristete, dezamagire, asculta muzica lenta care sa il bage intr-o depresie si mai adanca, parca ar vrea sa isi hraneasca sentimentele din acel moment. Si totusi nu ar putea sa puna una din melodiile care ii plac mai mult? Una din melodiiole pe care le asculti atunci cand esti fericit, sau pe care daca o asculti imediat ti se aprinde beculetul si zici ca te binedispune.
Nu pot spune acum ca ne place sa fim oarecum necajiti tocmai ca sa putem sa ne dam seama de lucrurile bune ale vietii, ci pur si simplu avem o STRANIE satisfactie atunci cand suntem insultati. Parca atunci cand esti nervos simti mai adanc ca traiesti pentru ca atunci cand esti fericit parca iti e prea bine, prea la indemana, si atunci, trebuie sa recunosc faptul ca atunci cand sunt nervoasa, cand fierbe sangele in mine, cand vreau sa tip, sa lovesc sa alerg sa ma lupt cu ceva, atunci imi vine mai mult sa imi doresc viata.

Am fost jignita, lasata de-o parte, uitata, neglijata, si totusi nu ma dau batuta. Nu pot sa renunt, nu vreau sa ma las si ma intreb oare de ce imi place sa sufar, de ce imi place sa o fac cu mana mea, de ce nu renunt pentru ceva cu adevarat mai bun? Ce ma retine de la ceea ce mi se cuvine cu adevarat? E simplu: AM UN SCOP, cu toate ca nu stiu care este. Cred ca scpoul meu este sa demonstrez ca exista posibilitatea unei schimbari, iar scopul asta hraneste SPERANTA. Speranta ca se poate mai bine din acest nimic, speranta ca din rahat pot scoate o perla cu toate ca stiu ca e posibil ca toate sperantele mele sa fie hranite de ceva superficial.
Realizez, iata, ca omul desi isi face singur rau de la simplul fapt ca asculta muzica de ”suflet” care nu face nimic decat sa ii atenueze senzatiile de scarba si voma provocate de toate stresurile si suferintele iscate de-a lungul vietii, de la muzica pana la faptul ca suntem gata sa inghitim toate jignirile si toate porcariile de la persoanele din jurul nostru, numai pentru ca avem acea mica si de-a dreptul stranie satisfactie atunci cand ni se intampla. Exista scopul si speranta care sunt intr-adevar hrana sufletului si oricand, in orice situatie sunt in stare sa se faca simtite prin cele mai ciudate modalitati.
Nu e ciudat totusi ca atunci cand te duci spre exemplu sa vizitezi alt loc, alte taramuri cu peisaje minunate, feerice, locuri la care visam si care totusi exitsa, acele peisaje mirifice ne plac la inceput, le savuram din prima clipa, dar dace le privim ne intristeaza.... Cel mai straniu lucru este, totusi, faptul ca nici nu stim de ce. De ce un lucru atat de frumos ne poate intrista. De ce atunci cand suntem insultati simtim o stranie senzatie de placut?

Niciun comentariu: