Breakage

Breakage

vineri, 11 iulie 2008

Totul e trecator

Am constatat ca incep sa scriu autunci cand am un impuls din afara, sau cand chiar nu mai rezist si trebuie sa dau afara, trebuie sa vomit toate cuvintele pe care le tin in mine inchise, strans... si nu am cui sa le impartasesc.
Problema este ca sunt retinuta intre doua limite: una de seara si una de ziua. Ziua sunt cea mai optimista persoana, stiu ca pot sa fac ce imi propun, pot sa dau cele mai bune sfaturi (chiar daca nu le asculta nimeni), pt sa fiu cea mai buna prietena si pot sa dau ce e mai bun din mine. Noaptea in schimb ceva nu mai merge, ma apuca melancolia, ma apuca tristetea, ma apuca visarea. Se poate totusi sa oscilam intre doua fiinte? Se poate ca totusi aceste doua astre sa ne influenteze intr-adevar?

Multe minti stralucite au facut diferenta intre luna si soare, intre intunerica si lumina, si stai si te gandesti ca oare nu ar fi posibil totusi ca toate aceste minti stralucite sa aiba totusi dreptate? Poate chiar simt acelasi lucru, eu un om de rand, si poate chiar aceste persoane care au dezbatut acest subiect, sa fii avut aceleasi intrebari: cum poate ziua si noaptea sa ne afecteze chiar atat de tare?
E simplu... lumina si intunericul, binele si raul, tristetea si fericirea, optimismul si pesimismul sunt naturale si sunt unuele din cele mai mari mistere ale lumii. Toate acestea reprezinta polii opusi, plusul si minusul fara de care universul nu ar putea fii egal.

Deci asa cum fericirea e naturala, asa si tristetea. Deci e natural ca noaptea sa fii trist, iar ziua sa fii fericit.




ABIA ASTEPT SA IASA SOARELE...

Niciun comentariu: