Breakage

Breakage

joi, 25 septembrie 2008

Cliseu, dar ”si daca”... are scopul sau


Revenind la vechiul ”daca”, pus inaintea unei sumedenii de propozitii si intrebari.
Care este intelesul dat de acest cuvant acestei vieti? E simplu, toata lumea isi pune intrebarea unei alte posibilitati, poate ca nu era menit sa fie asa, poate ca ceea ce s-a intamplat a avut un scop, poate ca ceea ce se intampla nu are nici cea mai mica insemnatate, poate ca nimic din ceea ce este acum nu s-ar fi intamplat DACA...

Daca nu ar fi plouat aseara, nu s-ar fi format balta in care am calcat, si daca nu as fi calcat in balta, nu as fi adus noroi in casa, si daca nu as fi adus noroi in casa.... oare toata lumea ar fi fost fericita?

Eu zic asa: exista un scop in toate, exista un motiv si o cale, dar daca nu pasim intr-o directie atunci daca pasim intr-alta si soarta nu se mai indeplineste... ce porcarie! Daca fericirea consta in intalnirea unei persoane, dar daca din intamplarea care a facut posibil contactul dintre cele 2 suflete nu mai are loc, atunci soarta ta este sa ramai nefericit. Dar se zice ca viata merge mai departe, si tocmai timpul este cel care le vindeca pe toate, si ma gandesc, iata, ca timpul este cel mai frumos dar primit vreodata, timpul ia, dar timpul da. Scurgerea clipelor este inevitabila, important este sa iti dai si tu seama ca toate trec. Ceea ce e frumos azi, maine nu va mai fi, va intra in istorie, va forma o amintire, si astfel spirala simtamant-clipa-amintire se invarte nesfarsit in jurul fiecarui capsor care respira si traieste pentru a manca.

Pentru ca traim ca sa mancam, sa ne hranim, sa traim... deci care este baza? Daca nu m-as fi trezit in aceasta dimineata, nu as fi mancat, nu as fi avut puterea sa ies din casa, nu as fi avut ocazia sa ma vad cu iubirea vietii mele, nu as fi avut ocazia sa plang la moartea iubirii, nu as fi avut ocazia sa mi se faca foame, nu as fi avut ocazia sa mananc ciocolata, nu as fi avut puterea sa scriu. Daca nu as scrie nu m-as simti bine, daca nu as manca nu as trai...

Zilnic traim, fie ca ne dam seama de asta sau nu. Si totusi care e scopul unui suflet? Sa simta si sa se hraneasca. Dar daca nu ai fi apucat sa vezi stelele in cea mai senina noapte din an, oare te-ar mai interesa sa stii ce s-ar fi intamplat daca nu iti aduceai aminte de maretia universului? Oamenii din ziua de azi nu se mai uita la stele, nu mai ridica privirea la cer cand merg pe strada, dar le pasa de micile porcarii care li se intampla celor din jur. Ei bine, n-aveti decat sa muriti in mediocritate si raceala, in ignoranta si prostie, SEE IF I CARE!

Dar nu-i bai! Daca acum aproximativ o luna nu as fi parasit Bucurestiul asta de rahat, daca nu as fi suferit, daca nu as fi plans, daca nu as fi avut curajul sa privesc pe cineva in ochi... oare mi-as fi adus aminte ca sunt un suflet menit sa simta, sa traiasca, sa aiba un scop?

Cuvantul daca distruge destinul. Dar daca soarta exista tocmai fiindca avem posibilitatea sa ne intrebam: Ce-ar fi daca ar fi? Ironic nu-i asa? Se intampla sa te impiedici si sa cazi, dar daca piatra nu s-ar fi aflat acolo? Eh, asta e soarta!

Niciun comentariu: