Breakage

Breakage

duminică, 30 noiembrie 2008

Niciodata nu e prea devreme...

Acum este momentul... pe dracu, nu exista moment potrivit, nu exista coincidente. Pur si simplu asa a fost sa fie. Stau sa ma gandesc ca daca tot ceea ce ar exista nu ar avea un motiv, oare exista viata doar ca sa existe? Nu este o explicatie pentru tot ceea ce se intampla?

Intotdeauna am avut impresia ca exista ceva, aici de jur imprejur zboara necunoscutul care ne este totusi atat de familiar si la care apelam fara sa vrem. Nu vorbesc despre D-zeu pentru ca nu cred in El ca si creator, nu cred ca este ceea ce este asa cum il stim. Pentru mine exista doar CEVA. Exista pentru ca am nevoie sa ma agat de un fir atunci cand nu am element material la care sa apelez, exista pentru ca trebuie sa-i multumesc atunci cand sunt fericita si trebuie sa il condamn atunci cand plang de ma scufund in propriile lacrimi. Ma gandeam la sentimentele pe care le simte un om, o fiinta capabila sa ajunga la alte nivele de simtaminte si considerente fata de lumea in care traieste. Aceste trairi sufletesti pot avea cateodata o amploare aproape ireala pentru cei care le percep, astfel incat sa poti crede ca exista ceva supraomenesc fata de care se raporteaza fiecare sentiment de o astfel de amploare. Este adevarat ca orice idee de ideal, de zeitate si de entitate mai presus de perceptia noastra a fost creata chiar de mintea omeneasca datorita nevoii de motivatie fata de anumite lucruri. Dar asta nu inseamna ca ceea ce a fost nascocit de o minte umana nu poate sa aiba si o farama de realitate. Daca a fost nevoia unei explicatii intr-atat incat sa se ajunga la concluzia existentei unei "existente" superioare, atunci este pe cat se poate de posibil ca nascocirea sa fie relativ credibila.

Dar nu intentionez sa intru in detalii, deja m-am ametit singura, stiu, asa ca am sa trec la concluzie printr-un ocolis...

Pornisem ideea de la existenta Craciunului, si de ce se sarbatoreste in zilele noastre? Am intrebat in zilele noastre pentru ca nu gasesc acum o motivatie pentru care oamenii sa se pregateasca atata de intens pentru o sarbatoare care nici macar nu mai este, sau mai bine zis, nici nu a fost vreodata crestina. In zilele noastre, dupa cugetarile mele onirice, am ajuns sa ne bucuram de sarbatoarea aceasta mai mult ca oricand din cauza reflexului. Toata lumea simte ca din NOIEMBRIE incepe sa miroasa a sarbatoare, a brad, a zapada, a frig, a cadouri, a luminite, si a multe alte nimicuri semnificative. Si tocmai reflexul asta a ajuns sa fie o sarbatoare, in lumea celor ce sarbatoresc Craciunul. Acest instinct inascut din bunici a luat loc si in viata noastra. An de an ne pregatim orbeste, fara sa vrem pentru aceasta perioada.

Mie una imi place nu pentru ca e Craciun, ca e brad, ca e miros de portocala si scortisoara, ci pentru ca sunt in familie. Iar acum intrebarea : nu pot sa ma bucur ca sunt in familie tot anu? Pai nu nici cand stateam cu ei zi si noapte, pentru ca pur si simplu stateam cu ei minut de minut, nu cred ca iti mai arde de sarbatoare in fiecare zi, dar cu atat mai mult acum cant nu mai stau cu ei, nu ii mai vad, nu mai fac tot alaturi de ei. Desi de fiecare data cand era Craciunul, multumeam unei divinitati ca am mai apucat un brad verde, o caldura sufleteasca, si un miros de portocala alaturi de cei pe care ii iubesc cu adevarat.

Daca ma intrebi daca imi place aceasta perioada am sa raspund ca o iubesc, pentru ca mi-a intrat in reflex sa o pretuiesc orice s-ar intampla. Daca tot anul am ramane constatnti, simtind doar ca trece timpul, sau chiar invers, daca tot anul am trai o sarbatoare, oare nu am ajunge sa nu mai pretuim anumite lucruri (poate nesemnificative sau chiar inexistente in fond) cu o intensitate sporita? Mie imi place sa traiesc aceasta sarbatoare falsa pentru ca mi-a ramas intiparita in minte cu multe momente placute si multe mirosuri specifice.

Eh, nu are rost sa mai continui, nu vreu sa conving pe nimeni nimic, vreau doar sa nu se bage nimeni in obiceiurile mele si sa nu incerce sa ma convinga de nimic.

punct si de la capat...

(si nu, acest subiect nu este tratat prea devreme, ci la momentul in care a picat pur si simplu din cer in mintea mea creata)

Niciun comentariu: