Breakage

Breakage

marți, 25 noiembrie 2008

Agatat de-un fir

Asta e, ma las in voia sortii cu nesiguranta in sange si cu sangele tlbure de frica. Pasesc incet si nesigur pe terenul minat al sortii si intorc priviri rapide, sugrumate, neincetate catre etern, ceea ce-a fost a intrat in istorie. Probabil o sa calc pe sticla si o sa o sparg, iar cerul imi va cadea pe umeri urmand ceata trecutului. Amintirile revin si mi se sparg in cap, noaptea ma intorc de pe-o parte pe cealalta, ma agat de cate una cu ghearele si incep si tremur de nerv in somn.

Asta e speranta recurenta si imi macina simtirea. Creez imagini si dorinte la pasul din urma, astept sa alunec in spate pe-o panta trasnita a visului si ma scufund in crize de tristete.

Unde ma duce pasul din trecut?

Sunt ametita de amalgamul de prezent si viitor amestecat cu trecutul permanent. Noi traim la trecut, ne uitam la cer si privim ceea ce-a fost. Lumina stelelor vazute este trecutul pe care il privim in ochi si il simtim adanc acum, o clipa.

A mai cazut o stea, ne apropiem din ce in ce mai mult de prezent. Dar uiti ca paginile pe care le-am citi s-au inmultit, iar vagul nimic ce se asterne in fata imi provoca cea mai mare frica. Am nevoie de un fir de ata care sa ma lege in acelasi timp de toate momentele temporale posibile. Adu-mi aminte ca ceea ce se intampla este normal, nu bine, nu rau..... normal...

Niciun comentariu: