Breakage

Breakage

vineri, 14 noiembrie 2008

... si se asterne seara. Cerul rosu, roz, portocaliu sau gri, depinde cum il vede fiecare, se intinde asemeni unui material moale si cald, sau rece.

Sunt in bratele sale, ma strange la piept, ii simt parfumul... vag dar e al lui. E cald si ma ia cu amorteala, chiar daca e vara torida eu ma topesc pentru ca am incredere. Cad pe ganduri, nu ma gandesc la cat de bine e cu el, ci la ce am de facut pentru maine. Ma gandesc la altele: probleme, intamplari de peste zi, ganduri, invataturile de la facultate, amici, colegi. Ma gandesc la toate astea pentru ca sunt confortabila in mediul meu in care am libertatea de a inflori in toate directile. Simpt ca orice as face e bine pentru ca am voie, pentru ca sunt in elementul meu.

"Vorbeste cu mine" imi zice si se uita la mine. Eu tac, nu stiu ce sa raspund in afara de un sincer TE IUBESC, pentru ca nu imi gasesc cuvintele. In acel moment nu stiu cu ce sa incep. Cuvintele nu imi ies pe gura, gandurile se condenseaza si imi opresc timpul in loc. Nu acum, nu pot raspunde, sunt fericita ca esti aici dar siguranta ta ma ajuta sa ma afund in lumea mea. Culmea gandului: sa cazi pe ganduri si sa iti rupi un picior, si cu toate astea nu am nici o retinere din a ma arunca de cate ori am ocazia.

Imi e bine, chiar extraordinar si imi doresc sa nu se schimbe niciodata, iar chestia asta ma sperie pentru ca timpul trece fara a anunta si cadem in ispita complacerii intr-o anume ipostaza. Nu vreau sa ma loveasca ceva acum, nu as suporta. Cu cat suferi mai mult in viata, cu atat orice lovitura e mai chinuitoare, dar in acelasi timp mai usor de inghitit. Dar nu vreau... Sunt drogata de sentimente si vise, si cred ca sunt pe muchie pentru ca tind sa fac tampenii. Incep sa gandesc prostii. As vrea cateodata sa fiu una din persoanele care trec prin viata pentru ca alta solutie nu au, dar eu trac prin viata simtind-o, gustand fiecare picatura de toxina si miere care mi se scurge zilnic pe buze. A venit toamna, maine e Craciunul, poimaine ma mut din tara... Imi e frica si vreau sa ma dau cu capu de perete pentru ca alta modalitate de a deveni inerta nu exista. Alta cale de a scapa de propriile mancarimi nu exista decat cea prin care te scarpini pana la sange. Cred ca asta incep sa fac si eu. Pana acum imi era bine cum faceam, placut, acum deja se insangereaza treaba.

Cred ca citesc prea mult. Sunt multe lucruri pe care le iau din carti si le simt mai intens. Sunt idei si momente cand nu stiu de ce simt ceea ce simt, dar atunci cand imi dau seama care este exact ideea parca ma loveste ceva. E din cauza faptului ca ceea ce traiesc eu, altii au insirat in randuri de negru pe alb, pe foi.


E noapte, sunt in bratele lui... Intinsi in pat vorbim, ne atingem, facem dragoste si iar vorbim. Adorm cu mana pe fata lui si ma gandesc ca sunt cea mai fericita persoana din lume, dar de dimineata lumina soarelui ma bate la pleoape, dau cu mana, dau cu piciorul dar nu merge, injur in minte, ma simt ca dracu, imi e sete si imcep sa revin la realitate. Mi-am dat seama acum ca sunt iar fiinta, iar materie ganditoare a carei sentimente nu fac doi bani dupa ce au fost epuizate. Ma intorc pe partea dreapta, intind o mana, il iau in brate, ma ia in brate, ma saruta, il iubesc si imi caut fericirea de-o clipa care se scurge. Fericirea de-o cipa care va urma se va scurge.

Ma afund la pieptul sau pentru ca stiu ca imi ofera ceea ce caut...

Niciun comentariu: