Breakage

Breakage

joi, 12 februarie 2009

Din nou.... iarasi

Ce inseamna un nou inceput? Ce inseamna cand te uiti in trecut, iti analizezi realizarile, dar te uiti si in viitor si iti masori posibilitatile? Daca vrei sa o iei de la inceput ce te retine? Comoditatea, frica, noutatea, ce te sperie cel mai tare?

Masurand posibilitatile poti sa iei o decizie, dar si atunci riscul e mare asa ca mai bine inchizi ochii si te duci inainte. Daca ceva nu e bine atunci gandeste-te ca lucrurile se pot inrautatii. Culmea, aproape niciodata, din momentul in care observi un scartait, lucrurile nu iau o intorsura buna. Desi este posibilitatea ca acea scartaitura sa te macine asa tare incat sa nu fie chiar ea de vina pentru prostia ta. Zic prostie pentru ca atunci cand te lasi framantat de o porcarie, atunci tinzi sa faci din porcarioara aia un rahat in adevaratul sens al cuvantului, cu miris inclus.

Ia vezi care e problema si uita de ea pana nu e prea tarziu. Altfel clar vei fii nevoit sa mergi mai departe... din nou.

marți, 10 februarie 2009

Problem occured

Caut un sfarsit, desi nu stiu nici macar incepututl. Se zice ca un mare coregraf are in cap sfarsitul bine pus la punct pentru a putea incepe ceva, eu nu am asa ceva, eu am ideea, eu am incepututl, am umplutura, dar am nevoie de cea mai importanta parte: SFARSITUL!!!!!!!!!!

Totul incepe cam asa: am 3-4 interpreti care se ocupa de lucruri rele cu un umor negru, isi vad clar si simplu de lucrurile lor cotidiene, se mai duc pana in „pivnita” unde isi tin „capturile” sa se mai „distreze” putin. In pivnita sunt eu, cine dracu, legata cu elastice de maini si de picioare, plus inca o banda elastica prinsa de capul meu care imi acopera si ochii (elasticele desigur sunt mai mult elementul vizual care da ideea de captura). Ma zbat, dansez, respir si imi coregrafiez scaparea. Am scapat.....

SFARSIT????

Cum sa termin coregrafia?

a) evadez si intru in lumea lor, ma conformez regulilor lor, ma integrez;
b) evadez, ma lupt cu ei, aproape ca ma prind si incearca sa ma integreze in lumea lor, dar scap si fug:
c) ma lupt cu ei, ma captureaza si ma duc la loc, si se sfarseste cu mine care, din nou sunt in elastice;
d) evadez dar ei se indreapta catre alta persoana care capturata dar dupa un timp eliberata, intra in lumea lor in locul meu, iar eu dispar complet ca un caz pierdut;

Daca aveti continuari sau idei aruncati o pastila

luni, 9 februarie 2009

Buna intrebare

Tocmai am realizat ceva, am realizat o intrebare: de ce vara lui 2008 a fost una din cele mai misto, mai incitante, mai palpitante, mai grozave veri din viata mea, dar in acelasi timp am simtit si cea mai mare suferinta provenita din toate domeniile posibile (personal, profesional, material)?

Infusion

I need my drog! I have to have it now, to feel it in my blood, to taste it's metal infusion. How can I survive without my ocasional insert of orgasmic contraction and energic TNT pleasure? Every week, but every moment shall I feel it in my brain, in my tissue, in my saliva.

Domination of shiver on my spine once in a while, trying to recieve the verry beat of your eyebeat, in the ocean of dinamic continuous contraction, never ever... ever... ever... ever... STOP

Give me my drog. My simple life in one simple drop of extasy... once in a while just throw it to me.

marți, 3 februarie 2009

Hai ca m-am enervat!

Ba frate! Zau daca am chef sa intru in normalitate, sa fac ce se face, sa zic ce se zice, sa cred ce se zice. Am intrat in facultate, PARTZ! Gata reguli, profesori, indicatii pretioase si munca fara sens, fara un scop, fara un rezultat. Ultima perioada mi-am petrecut-o in facultate, am invatat, am ajutat colegii si ei m-au ajutat pe mine, sunt un elev model. Ma gandeam serios sa ma duc sambata sa redau un examen pentru nota 9 in loc de nota 8 la o anume materie pe care o invat din experienta si la momentul oportun atunci cand am nevoie cu adevarat de aceste cunoastinte. Eu studiez sa fiu coregraf, sa fac dans, sa ridic publicul in picioare, nu studiez sa imi satisfac profesorii si publicul din MAREA facultate UNATC. Pula, eu fac ceea ce fac pentru ca asa simt nu pentru ca asa trebuie. Daca visam si simteam catrebuie sa deschid corpul uman si sa ii studiez intestinele asta faceam.

Cum ziceam, nu am chef sa intru in rand cu lumea. Vreau sa traiesc, vreau sa simt si sa respir aerul care se invarte cu adevarat in jurul meu, nu putreziciunile creierelor afumate. Asta vara m-am distrat cum nu am facut-o toata viata mea si pot spune ca am invatat mai multe lucruri odata. Desigur ca am dat cu capu tare de pragul de sus si a trebuit sa ma retrag ca un melc in cutiuta, la adapost, dar asta nu inseamna ca vreau sa o iau de la inceput.

Ceva fierbe in maruntaiele mele si nu e basina pe care o sa o trag mai incolo, este pasiunea de a trai si de a duce ceva la bun sfarsit.

NU-shh...

Asta e fratioare, stau si ma cac cuvinte din nou. Poate ca asta e singurul mod dar asta e viata, nu pot scoate pe gura ceea ce astern pe foaie sau vars in van fara sunet, iar asta e de rau pentru mine. As vrea sa ma vad in oglinda dar sa nu fiu eu, ci as vrea sa pot sa zic cine sunt privindu-ma cu alti ochi. De ce nu poti afla adevarul de la o persoana? Adevarut despre cine esti si ce faci cand faci. Draci, nu am chef sa aburesc dar nu am mai scris de mult, nu am mai filosofat de mult. De prea mult tmip gandesc prea realist si nu am cu cine sa vorbesc despre luna si in stele. Ba nu e timp, ba nu e momentul oportun, ba e stres, ba sunt draci, ba nu e chef.

Am momente cand vreau pur si simplu sa vorbesc, nu sa rad, nu sa ma distrez, nu sa fiu adevarata. Imi lipseste o vorba despre orice, vreme, baieti, flori, supa si carnati. M-am saturat sa analizez viata, sa visez cu ochii deschisi, sa inghit de la altii ceea ce ii freaca. Spre exemplu azi am vazut un pescarus care facea ca o cioara, cu cine sa vorbesc despre asta? Am dat un sms la prima persoana care imi vine in minte, un sms nevinovat in care am explicat cum pescarusul facea ca o cioara. Mi s-a parut interesant, dehm dar nu am cu cine sa vorbesc asemenea cacaturi. Asa ca vin aici.

Mai am o problema, dar nu pot sa o zic, iar asta e problema in sine. Nu pot sa zic problemele reale asa ca aburesc cu ce cred ca pare mai plauzibil si mai interesant. Adica ma problematic. Imi bate inima in piept pentru ca am adus subiectul la ordinea zilei, iata-l dar nu zic mai mult.

duminică, 1 februarie 2009

Azi, maine, poimaine, pana la capat

5, 6, 7, 8!!! Si 1 2 3 4... mana, mana, cap, stai. Pas pas 123 siiii sus. Bagi aici, scoti, mai departe pas alungit si fuga. Contractie, leganat si brat intins. Tu stai, apoi fugi, iti alegi un timp si stai din nou. Apoi restu, incep fraza, tu astepti si incepi dupa ce termina. Aici facem cerc urmat de diagonala dar e rupta... vedem cum, restu alta data, deja au trecut trei ore.

Noapte buna!