Breakage

Breakage

marți, 17 martie 2009

Ciclul permanent al proaspetilor initiati in viata

Inca un film cu final fericit. Inca o data simt cum nimic nu e ca in filme, si cum falsa idee de fericire se sfarama incet, incet pe parcursul unei melodii minunate de generic. Revin la viata mea, la vremea de afara, cea reala, la patul in care stau si imi inghite clipele chiar in acest moment. Am doar 20 ani si ma gandesc cum de acum incolo viata se va intinde pe parcursul umor unde de lumina insiruite de soare sau luna asa cum s-a intins si pana acum. Tot ceea ce se intampla de-a lungul acestei reverberatii insorite este o insiruire de zile si nopti. Toate trec, toate se duc si se strang in trecut facand o masa mare de „ce-ar fi daca ar fi”, sau de „de ce-uri”.

Sunt menita unei inecari in timp care nu ma lasa sa respir. As vrea ca atunci cand zic stop timp, sa ramana asa pana cand ii dau eu drumul la loc.

Ai simtit vreodata cum tot ceea ce ai pretuit a ramas undeva agatat de o anumita zi, sau o perioada specifica de timp? Eu da, e groaznic. Acum ma gandesc ca nu am decat sa gasesc ceva ce imi place si sa impletesc cu ceva ce nu imi place ca sa o duc tot asa pana la fine.

Asta sa fie calea? O continua stare de cautare si stres amestecata cu pierderea viitorului care mi-l inchipuisem?

Niciun comentariu: