Breakage

Breakage

sâmbătă, 7 martie 2009

Cutremurul care ne salveaza de ghearele monotoniei

Linia de plutire_____________________________________________________________________

Este perioada in care daca intrebi pe cineva care mai e viata, toti iti raspund: bine, relativ, nimic nu ma mai satisface in ultima perioada, am cazut in galeata si totul e la fel... Geniala senzatie, parca timpul sta in loc, ba mai bine, parca se invarte in cerc. Stau sa ma gandesc daca e vorba de astenie, dar nici macar nu cred in lucrul acesta. Acelasi lucru e si cu deochiul.

Oricum, ce facem ca sa iesim din monotonia asta? Nimic, pentru ca stim ca nimic nu ne face fericiti. E minunat sa stii ca nu esti singur, dar deh, cauti totusi pe cineva sa te scoata din starea asta. Pentru mine merge, relativ, cam o ora... si noaptea cand dorm si mai am vise umede sau cosmaruri. Parca cea mai importanta parte din viata este somnul, visul care te scoate din realitate. Cu toate astea se zice ca somn avem destul dupa moarte.

Ma gandeam, ce rost are sa fac ceea ce fac. Daca imi mai place atunci de ce ma plang si am indoieli? E simplu, imi place in continuare, doar ca am intrat pe linia asta de plutire si dracuiesc tot ce se intampla in jurul meu. Ce poate fii mai frumos decat sa fiu propriul fauritor al vietii, prin alta modalitate decat prin cea binestiuta de toata lumea? Eu sunt creatorul vietii, in viziunea mea, prin intermediul miscarii, si am libertate totala. Bine, poate ca nu este inca in totalitate datorita sistemului comunist de predare in facultatea noastra, dar totusi, este un inceput in toate. Asa cum este un bat in roate in tot ceea ce incercam sa facem.

In alta ordine de idei am auzit ca se prevede un cutremur in tara anul acesta, si inca unul mare. Grozav, uite ceva care ar putea sa ne scoata din starea asta de deja-vu permanent nesesizat. Imi venise o imagine in minte: noaptea, somn alaturi de pretin, zguduiala mare, parca nici nu ma trezesc total si sunt nevoita sa sar din pat si sa ma duc in pragul usii, vad cum cade tavanul, sau bucati din el pe laptop si imi vine sa injur si sa ma arunca sa il iau. Disperare, panica, nu tre sa ies din casa, sa nu cobor, poate ma arunc pe acoperisul casei de langa. Desculta. Blocul in care stau am imresia ca are si bulina rosie, alt motiv pentru care sa ma panichez inca dinaintea cutremurului. Oricum, sar pe acoperis, desculta cum ziceam, poate si dezbracata si,deci, dardai de frig. Ma uit in casa si imi zic „ia-uite, inca un dezastru in viata asta”.

Privesc pe fereastra, vad nori mari, grizonati, mai o paloare de lumina risipita ocazional. Cred ca o sa inceapa iar sa ploua. DA, fara indoiala.

Ma duc sa ma imbrac si sa ies la plimbare pentru ca sunt singura acasa si nu am absolut nici o satisfactie sa stau in casa pe internet, in singura zi libera pe care o am o data la 2 saptamani.

Am plecat, ne mai auzim...

Niciun comentariu: