Breakage

Breakage

luni, 9 martie 2009

Imparatul mustelor

Oamenii nu se maturizeaza. Ceea ce se schimba este faptul ca se interiorizeaza si reusesc sa tina ceea ce inseamna exprimarea libera, si afisarea sentimentelor, intr-o carapace bine sudata de-a lungul vremii. In copilarie reuseam sa radem si sa plangem din lucruri marunte. Astazi radem si plangem fara sa aratam aceste sentimente care toata lumea le resimte, fie ca vrea sau nu. Orice reactie este naturala si vine din instinctul uman de interactionare cu ceea ce ne poate starni un sentiment, sau poate doua, chiar si simultan. Daca ai 45 ani si cineva actioneaza intr-ul fel mai „deosebit” atunci e normal sa avem reactii, poate diferite fata de ceea ce ar fi simtit acu ceva timp, dar acum toata lumea se ascunde. De multe ori nu reactioneaza pentru ca nici nu mai stiu ce reactie sa aiba.

Atractiile sunt, acum, diferite. Normal, la o anumita varsta te intereseaza o acadea cu aroma de capsuni, apoi o presoana de sex opus poate tot cu aroma de capsuni (sau vanilie, gusturile nu ar trebui sa se discute), apoi cine stie ce mai apare. Ideea este ca ma deranjeaza maturitatea bazata pe indiferenta fata de ceva care ar marca sau ar interesa pe oricine in mod normal.

Poate ca maturizarea inseamna acceptare si supunere, dar si asta e o formalitate utilizata de adulti. Nu accept prefacatoria, ipocrizia si ignoranta. Cu toate ca ignoranta te poate salva de cele mai multe ori din ghearele disperarii.

Concluzia? Sa fim maturi intr-o lume condusa de copii este cea mai mare bataie gen „cap in cap”.

Niciun comentariu: