Breakage

Breakage

duminică, 26 aprilie 2009

Ochi umflati si vise ioc

Iata, e 6 dimineata si sunt aici din cauza unui incident neprevazut si neplacut. A fii treaz la aceasta ora este un cosmar, ceea ce este ironic.

Mie imi place sa visez. Imi place sa simt ca traiesc fara sa am resentimente a 2-a zi din cauza unei intamplari traite in cealalta viata pe care o traim, viata care o facem cu mintea si sufletul nostru. Ce-i drept cu ajutorul unor facori externi. Sa visezi este ca si cum ai bea ceva fara sa duci sticla la gura, ca si cum ai imbratisa pe cineva fara sa fie prezent.

Pentru mine un vis poate sa fie si o revelatie, sa ma ajute la viitoarele creatii. De multe ori am facut coregrafii pe baza unor vise cu imagini aleatorii, sau a unor miscari neinteligibile. Norocul meu ca pot sa adaptez miscarea si sa o aduc la o forma cat mai apropiata de adevar.

Am avut si vise din care vroiam sa nu ma mai trezesc niciodata, pentru ca erau dorinta mea devenita materie, iar cand m-am trezit mi-am blestemat propria existenta, si pentru care am varsat cateva lacrimi ulterior. Apoi am avut vise triste, care m-au facut sa plang in somn, sa suspin, sa sufar, sa vad cu ochii mei si sa traiesc cu propria fire, unele din cele mai mari tragedii care mi s-ar putea intampla: a murit mama (de cateva ori), au murit parintii mei (de cateva ori), mi-a ars casa (de cateva ori)... visele in care nu ajung la examene sau ratez auditii sunt destul de rele, dar nu indeajuns ca sa intre la categoria „tragedii”.

Ah, vestitele vise in care ma indragostesc de barbati necunoscuti... Aici traiesc o adevarata idila, parca inima mea pulseaza mai mult ca in realitate, in asemenea cazuri. Aici o imbratisare inseamna mai mult decat o noapte de dragoste, iar cand ajung la momentul numit SEX, apoi ferea, caci atata placere nu simti cu adevarat prea des.

Dar acum sa revin la situatia mea de acusica, sunt treaza si nu imi convine, este singura zi in care pot sa dorm cat imi doreste inimioara, singura ziulica de reimprospatare pentru saptamana ce urmeaza. La dracu, daca as putea sa omor pe cineva as face-o. Si totusi imi simt pleoapele grele, de somn, dar corpul meu protesteaza, e prea usor, si astfel sufar ca tin ochii inchisi dar nu pot sa adorm.

Asa am facut toata noaptea.

Cu toate astea viata merge mai departe (la dracu), ziua care vine e insorita si vreau sa profit de ea (la dracu), mi-am cumparat role noi si speram sa ne plimbam cu ele pana incepea „al meu” munca pe la ora 2 (la dracu), diseara sunt invitata la un gratar si asta inseamna ca nu mai am timp sa completez cu somn (la dracu), maine e luni LA DRACU!


Se zice totusi ca somn o sa primim destul dupa moarte, dar ca sa ma bucur de lumina soarelui am nevoie de intunericul noptii.

Niciun comentariu: