Breakage

Breakage

vineri, 19 iunie 2009

Happy end

Pentru toate lucrurile in curs, care mai au inca mult pentru a se termina, exista deja mai multe finaluri. Spre exemplu facultatea. Am terminat primul an, bobocia, si iata ca a intervenit primul final. Cum ma simt? Nu simt nimic in afara de faptul ca am realizat ca am acum mult timp liber, dar nu am bani. Ce e bine in asta? Nik. Ce e bine in timpul facultatii? Buna intrebare.

Oricum, acum vorbeam de final, ceea ce inseamna ca am intalnit primul final. Cu toate astea in timpul facultatii ma gandeam la alte finaluri. Exista pe putin 10 posibilitati inchipuite, de a termina ceva. Prima posibilitate iti vine chiar la admitere. Te vezi zeu, te vezi masterand, eheee! Acum am intalnit un final dar tot ce am realizat e ca fara acesta, celelalte nu ar mai fi aparut.

Deci, ca sa termini ceva, trebuie sa stii ca nu s-a terminat nimic. Nici unei situatii nu poti sa ii pui punct. O cearta, desi s-a ajuns la intelegere, isi va face simtita prezenta in continuare, pentru ca ceva tot a ramas: un sentiment care s-a lipit de interiorul creierului, undeva ascuns, facandu-si simtita prezenta la urmatoarea cearta.

O carte pe care o citesti are si ea mai multe finaluri: final de inceput, final inchipuit si final de ultima pagina, dar asta nu inseamna ca pana aici i-a fost. Din contra, o carte se simte dupa ce o termini.

Iata cum am ajuns eu la concluzia ca nu exista un sfarsit. Bine, unul material, perceptibil, unul care ne face sa zicem ca „pana aici a fost”, exista cu adevarat, dar ceea ce se intampla apoi este o prelungire eterna a acelui lucru finit.

FIN

Un comentariu:

Jota Willem spunea...

nice!
i really like this blog
thanks
:)