Breakage

Breakage

vineri, 10 iulie 2009

Ferice, plumb si telefoane

Ora 22- PLECAREA

Cu un dram de speranta in suflet intreb durerea daca s-a simtit bine, zice ca nu. Pornim cot la cot si ma macin in mine: de ce nu pot imparti bucuria la 2?
Pe drum pasesc pe pasi deja topiti in asfalt, amintirile sunt aceleasi, asa ca gandesc si tac. Ma macin in mine.
Unde mergem cu fata asta posomorata? Spre final, spre inceput, spre continuare.
Durerea se macina in mine si sporeste in sine.
Drumul merge mai repede, si tac pe dinafara, caci pe dinauntru urlu.

Ora 23- Conversatia

-Ce faci? Am plecat si-atat. Nimic de zis?
-Nimic de facut?
-Nimic si gata!
-Nimicul ma doare, intelegi?
-Nimicul sunt eu, accepti?

Ma sparg pe dinauntru, am crapat in mii de fisuri, care se transforma in mii de bucati, care sunt defapt mii de probleme. Nu am sange in mine, am plumb, ma incing si fierb plumbul din mine.
Rezultatul e nul, ma culc.

Somnul

Luna plina? Poate, si nu ma lasa sa dorm, asta si cu miile de bucati care se plimba in venele mele. Sunt un suport de furnici lucratoare.
M-am ascuns de luna, acum dorm.
Acum dorm si viesez cosmaruri. Durerea ma inseala, imi rapeste surasul si il da la altcineva. Este prezenta in toata cosmarurile. Ea este cosmarul. Lipsa ei este cosmarul.

Ora 10- Ceata

Nimic de facut? Ochi umflati, nesomn si bucati de plumb.
„Esti pe partea cealalta a firului?” Ai aparut, ferice.

-Nimic nou?
-Nimic de zis, nimicul sunt eu.
-Nu accept, nimic.
-Nu intelegi...
-Inteleg ceea ce tine de mine, ce vreau, ce simt, ce sper, ce vad, ce imi arati.
-Accepti?
-Nu accept, adio.

Ora 12- Ajutor

Alo? Ferice cu firul. Eu sunt rupta. Eu am zis adio, eu am refuzat.
Acum retrag refuzul. Am zis adio doar ca sa intelegi, nu a mers. Cad bucati de plumb din ochii mei. Dar pe dinauntru se inmultesc...

-Alo? Te iubesc

Niciun comentariu: