Breakage

Breakage

marți, 29 septembrie 2009

Eu visez colorat


Ce e o culoare? Este motivul pentru care avem vedere ca sa ne bucuram de ceva. Este o pata de lumina preschimbata datorita texturii unui sentiment. Este un nimic pretutindeni care contureaza actiuni si vise.

Noi visam in culori sau alb-negru?

Eu visez in culori pentru ca asa imi aduc aminte, dar ce inseamna sa nu vezi colorat? Nu, nu inseamna ca esti daltonist, sau alte dereglari fiziologice, pur si simplu inseamna ca nu traiesti... cu intensitate maxima.

Cu toate astea, o imagine fara culori poate sa inspire mai multa viata decat o imagine varzuita cu pasteluri.

Albastru inseamna calm, portocaliu inseamna inteligenta, roz inseamna dragioste...
Acestea vor fii subiectul uneia din coregrafiile mele viitoare, sau poate doar o tema incadrata intr-un proiect total.
Dar eu aici am postat o poza alb-negru ce ma inunda de fericire, ghici de ce.

luni, 28 septembrie 2009

Livin' la vita loca

Romanul si pasiunea lui pentru curtea celuilalt. Iata ca deja ma seaca acest aspect de taran needucat si ipocrit. Credeam ca o sa reusesc sa ma mentin deasupra acestui aspect, sa trec peste aceste nimicuri care imi ocupa 90% din timp, dar se pare ca din moment ce sunt inconjurata de aceste jeguri nu reusesc sa scap.

Vreau si eu sa merg linistita pe strada, imbracata in tricoul mov cu Mikey Mouse, cu sapca portocalie si jeansii cu curea neagra de roakerita. Si ce daca am mers de „balerina” si nu pot sa merg drept, si ce daca imi suna telefonu in masina si trebuie sa raspund? Asta nu inseamna ca trebuie sa fiu privita din toate colturile de ochi curiosi si insetati de barfa si incultura.

Asa este, incerc sa ma mentin distanta de oricine. Am 4 persoane care ma cunosc, si intentionez sa o tin asa, sperand ca impertinenta celor din jur nu ma va face sa recurg la metode extreme de „durere in pix”. Se zice ca nu e bine sa fii ignorant, si nu e bine sa faci pe rebelu in societate, dar ca sa nu ma simt absorbita in turma trebuie sa fac ceva, ceva diferit, sa fiu eu.

Sa ma prezint:

Sunt V. am 21 ani, si am o familie care ma iubeste. Locuiesc prin Ferentari la bunica mea. Parintii mei locuiesc la Cheia, deci suntem despartiti de cateva sute de Km. Am si o sora care duce viata ei si cu care ma vad o data la 3 saptamani... sau mai mult. Sunt absolventa al liceului „Floria Capsali” (da, am facut balet). Sunt studenta la UNATC, coregrafie (ce dracu, fac si eu ce am invatat de mica). Am un prieten de un an de zile, mergem cu motorul mult si ma rog sa nu mor pana nu realizez ceea ce am visat din copilarie: o companie de dans. (haios nu?)

Nu am nici un venit stabil in afara de bursa sociala. Momentan sunt implicata intr-un proiect de dans contemporan ce va avea premiera in Octombrie anul curent. Mai dansez si cu o trupa de cabaret, pe unde putem (deh, un ban in plus nu strica niciodata).

Iubesc ciocolata si sexul... dar ador coregrafia. Mai iubesc si oamenii optimisti, fericiti si care stiu ca in viata nu conteaza numai mancarea din farfurie.

Ador viata si o detest in acelasi timp. Am vise si eu ca oricare alt om cu aspiratii, si sper ca viata sa nu fie doar un vis trecator in care realizezi ca nimic nu are un scop.

Imi place sa scriu, ca sa pastrez cate o amintire. O amintire din mine care trebuia retinuta prin singurul mod de intiparire permanenta.

Sunt un om normal, anormal de normal, dar in acelasi timp ma simt stapana in univers... UNIVERSUL MEU!

luni, 14 septembrie 2009

Momentan nu

Liniste,vreau doar liniste, nu am nevoie de nici o vorba de drag, o melodie de amor, o imbratisare de compatimire. Tot ce vad e intuneric si amitire, traiesc un trecut. Pentru moment nu pot sa ies in strada caci tot ce vad sunt drumuri strabatute in doi.

Tot ce simt sunt simtaminte trecute, nemaisimtite, ce nu se vor mai intalni, momentan.
Ce cred este ca viata e shmechera, te ia pe toate partile, cand vrea ea, cand i se scoala. Ai visat ceva si s-a indeplinit... oare cate vise s-au mai indeplinit fara consimtamantul meu?

Tacere, dincolo de geam aud cum trece timpul, eu raman si dau timpul inapoi, aici e altfel, momentan.

Momentan a cazut lumea peste mine, si se lasa grea... a dracu de grea.

As vrea sa fiu scutita de emotii pentru doua, trei luni de zile... Vorbiti-mi atunci despre viata.

Acum nu

marți, 8 septembrie 2009

Nemurirea vine de la muritori.


Extractii de simboluri si imagini din imprejurimi. Privesc scena ca pe un obiect mancator de idei. De la pudra de pe fata pana la emotia dinauntru totul este menit sa fie privit, aratat si gustat. Ai plecat dar lumea mea nu s-a terminat. Ceea ce vezi dupa ce ai iesit din sala este ceea ce eu aduc pentru tine pe scena.

Nimic nou, nimic revolutionar, doar viata in adevaratul ei sens.

Eu doar iti arat ceea ce tu ai uitat sa vezi, sau sa cauti. Pentru mine tu esti spectacolul. Tu imi deschizi portile raiului, imi arati calea spre nemurire, pe cand tu ramani doar o unealta pentru vesnicia mea.

Mergi mai departe, vezi-ti de viata. Nu ma impresionezi, da reusesc sa sustrag doar ce imi este necesar sa te impresionez eu pe tine... Esti propriul spectator. Te uiti la ceea ce iti ofer si nu reusesti sa te vezi in oglinda. Jalnic, dar adevarat.

Caragiale, idolul meu, a reusit sa faca misto de voi si sa scape cu asta. A intrat in nemurire numai din cauza voastra. Idolatrizati ceea ce trece pe langa voi in fiecare zi, dar numai daca exista acel cineva care sa vi-l arate pe scena sau prin arta.

Geniul nu sunt eu, geniul este viata ta pe care eu o mananc dimineata pe paine.