Breakage

Breakage

marți, 8 septembrie 2009

Nemurirea vine de la muritori.


Extractii de simboluri si imagini din imprejurimi. Privesc scena ca pe un obiect mancator de idei. De la pudra de pe fata pana la emotia dinauntru totul este menit sa fie privit, aratat si gustat. Ai plecat dar lumea mea nu s-a terminat. Ceea ce vezi dupa ce ai iesit din sala este ceea ce eu aduc pentru tine pe scena.

Nimic nou, nimic revolutionar, doar viata in adevaratul ei sens.

Eu doar iti arat ceea ce tu ai uitat sa vezi, sau sa cauti. Pentru mine tu esti spectacolul. Tu imi deschizi portile raiului, imi arati calea spre nemurire, pe cand tu ramani doar o unealta pentru vesnicia mea.

Mergi mai departe, vezi-ti de viata. Nu ma impresionezi, da reusesc sa sustrag doar ce imi este necesar sa te impresionez eu pe tine... Esti propriul spectator. Te uiti la ceea ce iti ofer si nu reusesti sa te vezi in oglinda. Jalnic, dar adevarat.

Caragiale, idolul meu, a reusit sa faca misto de voi si sa scape cu asta. A intrat in nemurire numai din cauza voastra. Idolatrizati ceea ce trece pe langa voi in fiecare zi, dar numai daca exista acel cineva care sa vi-l arate pe scena sau prin arta.

Geniul nu sunt eu, geniul este viata ta pe care eu o mananc dimineata pe paine.

Niciun comentariu: