Breakage

Breakage

vineri, 22 ianuarie 2010

Pentru ca imi place si sexul...

Pentru ca imi place si aceasta desfatare carnala, asemeni oricarui animal, om, insecta, recomand urmatorul clip:

O poveste romantica, nu altceva ;)

http://fulgerica.com/2010/01/19/o-poveste-romantica/#more-14844

De ce insecte si nu ingeri?

Ma scurg in nisipul zilelor si pier incet incet intr-un interior mai departe ca centrul infierbantat al pamantului.

Ah, ce dimineata torida de ianuarie. Ma paste o jena perfecta, ce nu imi da pace si nu ma lasa sa respir. Deseori ma gandesc doar la ce a fost si cum va fi, si moooor de ciuda pentru ca traiesc. As vrea sa fiu o entitate ce se misca in libertate printre tot ceea ce exista, ca sa descopar tot ceea ce un om normal nu are cum sa descopere. Sau mi-as dori sa fiu un miliardar excentric si sa dau banii pentru viata si gandul unor persoane mai rasarite ca mine.

Mi-e sete continua de vin de struguri salbatici, indulciti de nepasare caci daca nu pot sa o am pe a mea atunci macar sa gust din alta.

Ce faci cand accepti faptul ca locuiesti intr-un stup de albine unde fiecare nu stie altceva decat sa isi faca treaba? Unde ajungi cand atat de devreme pe drum ai descoperit ca e prea lunga calea si prea monotona? Dar n-ai ce face.... Caci stii ca incaperea de 4 pe 4 iti va fi casa tot restul vietii?

„Suntem niste insecte care au impresia ca sunt cele mai shmekere insecte de pe lume” S.Becket

Dar de ce mama masii ma macin atat de tare cand stiu ca nu am unde sa ma duc? Caci maine tot o sa vina, iar camera asta tot casa imi va fi, iar oamenii tot insecte, iar gandurile tot efemere...

marți, 19 ianuarie 2010

Why Most People Give Up and Fail

Sa citez un post foarte dragut:

„Simple answer: because success almost always takes longer than you think.

Sure, there are exceptions (and they tend to be overhyped by greedy marketers). However, I’ve noticed human beings tend to make two types of errors:

They are overly optimistic with their timing
They are overly pessimistic with their ambitions
The first error results in people giving up on their goals way too early. The second error results in people not setting goals at all.

Success Takes Longer Than You Think

How much time does it take to make exercise a habit? For me, it took 3 failed 30 Day Trials before the fourth finally stuck. In total, it took over four months, and that was just to make the habit last, not even to start seeing results.

How much time does it take to build a successful blog? I spend 2 years building this blog before I started earning livable income. After four years, reliably earning a full-time income is still a goal of mine.

How long does it take to learn a foreign language? After 7 months (2 of living among native speakers), I’m able to hold conversations in French, but expect another 3-6 months to reach a level most people would deem fluent.

Ok, so maybe the point of this story is that my successes always take longer than I think. However, just from interacting with readers, I suspect my bias towards expecting early success is a common one.

Why the Long, Hard Road Doesn’t Need to be Depressing

Telling someone that reaching their dream will take more time, not less, than they predict isn’t going to win you any friends. People want to be inspired and motivated. They want to be sold that the road isn’t nearly as long and hard as it appears (not that it is, in fact, longer and harder).

This is probably why get-rich-quick schemes are so popular. People don’t want their optimistic lens of the world fixed, they want it exaggerated.

But I’ve found that discovering your path in success is longer and harder than you initially foresaw, isn’t a bad thing. There are two reasons I believe adding a dose of pessimism with your timing can be a wonderful thing:

It makes you patient. It’s way easier to focus on the big picture, and not get distracted by all the crap life throws at you if your vision is long-term.
You’re more likely to actually reach success. If you planned to stick with learning a foreign language for 18 months before quitting, instead of 6 months, your chances of success skyrocket.
It forces you to really commit to a new pursuit. The commitment that comes from knowing you’ll stick it out for a few years instead of a few months gives you an edge over all the wannabes who throw in the towel too early.
Perhaps most importantly, being patient with the deadline allows you to enjoy the path getting there. Instead of becoming irritated when you stop seeing success, you’ll view the plateaus as just another stretch of the long road you originally committed to.

People Underestimate What They Can Accomplish

If people are overly optimistic with their timing, I believe most people are overly pessimistic with their goals.

People tend to see their future life in mostly the same terms as they see their present. Maybe they have a bit more money, a bit better relationships and a bit more freedom, but their ambitions paint a picture of a life that is just a bit more colorful than their life today. They don’t imagine a completely different picture painted on that canvas.

Just as I made the mistake of overestimating my timing in accomplishing key goals, I also underestimated how much my life could improve.

If you had told me six or seven years ago, that today, I would be running my own business, living in a foreign country, have written several books, built an active social life and succeeded in implementing most of the habits I wanted to create, I probably wouldn’t have believed you. My situation at the time would have put limits on my imagination of how my life could be today.

So my point of this article isn’t to undercut your motivation, and tell you your goals are too far away. No, I believe patience is important because, when properly applied, it tells you that your goals are probably smaller than you’re capable of.”

joi, 14 ianuarie 2010

GATA

Recunosc si eu faptul ca am cazut in aceasta capcana.

Societatea ca subiect artistic. Anul acesta toata clasa mea a avut ca subiect in primul semestru societatea: relatiile interumane, realitatile vietii, relatiile de dragoste, consumerismul, epuizarea resusrelor, rutina, si multe alte subiecte ce au ca unica legatura lumea in care traim.

M-am intrebat de ce.

Am constatat ca este interesant sa imi creez propria lucrare despre societate, despre stupurile astea de ciment care impanzesc orasul, despre strazi si mijloace de transport in comun... Cum ne afecteaza ziua si noaptea si rutina care pune stapanire pe fiecare dintre noi. Chiar si despre influenta presei care ne conduce subtil viata.

Acum am realizat adevarul trist.

Desi lumea in care traim reprezinta un subiect fata de care fiecare artist are o parere si isi formuleaza propria impresie despre adevarata fata a populatiei conduse de asa numita democratie, nu trebuie sa cadem in aceasta capcana. Toti artisti cauta sa vorbeasca despre ceva ce ii reprezinta, si ca locuitor al unui oras, viata pe care o duci si concluziile pe care le tragi reprezinta mult material, dar deja fiecare si-a facut o impresie despre aceasta realitate rotitoare. Asa ca de ce as vrea sa ma duc sa mai vad un spectacol despre aceeasi degradare sociala, aceeasi rutina, aceleasi persoane disperate si secatuite.

Acum ma simt un artist prost. Am cazut in capcana. Am luat calea cea mai usoara.

Nu mai vreau artisti prosti si subiecte cotidiene. Vreau sa vad o lucrare despre adevaratele valori ale vietii. Vreau o lucrare incarcata cu simboluri mitologice si personaje ireale. Vreau sa visez cu ochii deschisi. Vreau viata dupa moarte, vreau moarte dupa realitate.

Reincarnare, iubire interzisa/ platonica, comunicarea liliecilor, viata zeitatilor...

Vreau sa vad un spectacol, nu o stire de ora 19.

joi, 7 ianuarie 2010

Viata ca un banc sec

Nu e sub nici o forma vina noastra ca ne-am nascut unde ne-am nascut in perioada in care ne-am nascut. Cu atat mai mult cu cat daca ceva ne displace, trebuie sa riscam cu toata fiinta noastra sa obtinem ceea ce ne dorim.

Am o viata, mai putin de 100 de ani de existenta, ceea ce inseamna un nimic daca stau sa compar cu entitatile ale caror valoare intrece si cea mai prolifica imaginatie. Totusi zilele se insira pe spinarea mea asemeni unui ruxac cu experienta purtat involuntar pe spate.

Sunt inconjurata de alegeri: azi, sus, lumina, sacrificiu, dragoste, durere, fericire, amar, ciocolata, lene, stres...

Ma simt apasata de presiunea timpului si a cunostintei si cred ca pe masura ce inaintez in viata sufletul devine din ce in ce mai rigid, asemeni unei nuci al carui miez ajunge o uscatura, dar o uscatura care e cu atat mai dulce cu cat e mai coapta si protejata de o scoarta impenetrabila.

Sa fii om este o intamplare.

Sa privesti viata ca pe un dar este un pacat.

Sa treci prin viata ca rata prin apa este un pacat.

Totusi ce trebuie sa faci cu aceasta, avand in vedere ca a trai nu inseamna decat sa te trezesti, sa mananci sa faci ceva si sa te culci, pana la moarte. Ce rezolvam cu asta? Rutina asta duce la penibilitate. Daca te obisnuiesti sa traiesti ajungi o persoana moarta, nemaiputand sa profiti de aceste clipe de respiratie involuntara care te tin treaz si departe de tarana.

Vreau sa traiesc departe de rutina, departe de penibilul cotidian, departe de fratii si surorile mele care au intrat cu inima impacata in neantul vietii. Chiar daca teoria relativitatii ne aseamana existenta cu o particula de praf, chiar daca putem sa distrugem tot ceea ce intalnim (ca specie), chiar daca tot ceea ce se intampla nu tine deloc cont de existentia omului in lume si se poate chiar ca acest TOT, sa o duca mai bine si fara noi, asta nu inseamna ca avem tot dreptul sa luam ca atare viata si sa o transformam intr-o inchisoare a rutinei. Sau mai mult sa o transformam in cel mai SHMEKER lucru din lume.

Chiar daca intru intr-un grup pe hi5, sau ies cu 3 amici la un suc, o fac pentru ca nu pot sa zbor. Daca imi castig existenta prin arta, nu inseamna ca am ales sa duc o viata prolifica, ci o viata prin care imi hranesc sufletul. In fond sufletul este cel nemuritor, nu acest corp din carne si oase putrede cu incheieturi indurerate.

Mi-e frica sa pasesc inainte in timp ca sa nu ma pierd in viata.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Mic protest

Adevarata fata a unui artist nu este cea care se vede la televizor.

Asa ca toate vedetele noastre de doi lei nu au decat sa copieze ce vor pentru ca sub acea masca de vedeta tot se simte mirosul de rahat.

http://www.youtube.com/watch?v=yAd29GlCKf4&feature=related

Hai la multi ani!


Iata ca am ajuns si in anul 2010 si presimt ca o sa fie un an genial. Nu stiu de ce, dar l-am inceput bine, parerea mea :))

Iata ce imi propun pentru anul acesta:

1.Sa imi iau placa de snowboard, cu tot cu echipament, pentru ca trebuie sa incep sa fac iernile mai placute. Vreau sa uit de frigul pe care il aduce zapada si perioada sarbatorilor pentru ca ma deprima si vreau sa profit si iarna de viata asta geniala.

2. Trebuie sa incep sa merg la concerte pentru ca uit sa mai ascult muzica asa cum imi place. Uit ce inseamna un bass simtit in piept, un red bull care sa ma tina in alerta toata noaptea, o atmosfera plina de tineri tampiti care nu stiu decat sa se simta bine, un tiuit in urechi cand ies de la concert, o noapte pierduta in favoarea distractiei pe care daca nu o imbratisez cat mai des ajung o baba iritata si nefututa.

3. Ce inseamna facultatea? Inseamna ore pierdute in salile ce put a transpiratie. Dar mai inseamna si oameni plini de pasiune care fac ceva ce le place, printre alti oameni care nu au ce cauta in acea insitutie purificatoare. Asa ca ce trebuie sa fac eu este sa profit de lucrurile care imi fac placere si sa dau la o parte lucurile care ma trag inapoi. Asa ca hai sa sugem sangele facultatii!

4.Sa am parte de acea bataie la care visez de ani de zile. Imi doresc de atata timp sa sparg moaca unei persoane de sex feminin, iar anul asta cred ca aceasta dorinta mi s-ar indeplini. Asa ca draga mea G, daca nu reusesti sa uiti de trecut si sa iti vezi de viata ta mediocra te invit sa ma contactezi la adresa de messenger: aqua_tofana88, unde putem sa facem schimb de numere de telefon si eventual sa ne vedem la un duel adevarat. Asta pentru ca nu am timp de porcarioare de la ametitele care nu stiu sa isi traiasca viata.

P.S. Ma bucur ca imi citesti blogul, dar regret ca nu inveti nimic din el. Te pup.

5.Sa fac pe dracu in 14 si sa fac rost de o escapada din tara asta jegoasa.

6.Sa dau tot ce pot din mine la proiectele ce imi ies in cale si sa iau tot ce pot din experientele ce mi se ivesc.

7.Sa imi fac prieteni noi, cunostinte, relatii...

8.Sa ma bucur...

9. Sa gust toate sortimentele de ciocolata pe care le gasesc.

P.S. Las la indemana Vulpii parsive, dar iubarete sa imi aduca aminte de aceasta lista de fiecare data cand uit si ma abat de la drum.