Breakage

Breakage

joi, 14 ianuarie 2010

GATA

Recunosc si eu faptul ca am cazut in aceasta capcana.

Societatea ca subiect artistic. Anul acesta toata clasa mea a avut ca subiect in primul semestru societatea: relatiile interumane, realitatile vietii, relatiile de dragoste, consumerismul, epuizarea resusrelor, rutina, si multe alte subiecte ce au ca unica legatura lumea in care traim.

M-am intrebat de ce.

Am constatat ca este interesant sa imi creez propria lucrare despre societate, despre stupurile astea de ciment care impanzesc orasul, despre strazi si mijloace de transport in comun... Cum ne afecteaza ziua si noaptea si rutina care pune stapanire pe fiecare dintre noi. Chiar si despre influenta presei care ne conduce subtil viata.

Acum am realizat adevarul trist.

Desi lumea in care traim reprezinta un subiect fata de care fiecare artist are o parere si isi formuleaza propria impresie despre adevarata fata a populatiei conduse de asa numita democratie, nu trebuie sa cadem in aceasta capcana. Toti artisti cauta sa vorbeasca despre ceva ce ii reprezinta, si ca locuitor al unui oras, viata pe care o duci si concluziile pe care le tragi reprezinta mult material, dar deja fiecare si-a facut o impresie despre aceasta realitate rotitoare. Asa ca de ce as vrea sa ma duc sa mai vad un spectacol despre aceeasi degradare sociala, aceeasi rutina, aceleasi persoane disperate si secatuite.

Acum ma simt un artist prost. Am cazut in capcana. Am luat calea cea mai usoara.

Nu mai vreau artisti prosti si subiecte cotidiene. Vreau sa vad o lucrare despre adevaratele valori ale vietii. Vreau o lucrare incarcata cu simboluri mitologice si personaje ireale. Vreau sa visez cu ochii deschisi. Vreau viata dupa moarte, vreau moarte dupa realitate.

Reincarnare, iubire interzisa/ platonica, comunicarea liliecilor, viata zeitatilor...

Vreau sa vad un spectacol, nu o stire de ora 19.

Niciun comentariu: