Breakage

Breakage

sâmbătă, 6 martie 2010

trezirea...

Am vazut de multe ori pe strada mosuleti si babute cu fete fericite, cu ochi calzi ce dadeau senzatia unui suflet bun si tanar. In acele clipe ma intrebam cum au reusit acei omuleti sa se pastreze atat de proaspeti in astfel de vremuri.

Dupa o anumita perioada de timp cand repet anumite actiuni sau am acelasi program, remarc faptul ca ceva incepe si scartaie. In mine ceva cere o schimbare. De la o culoara, la o haina, la o locatie sau chiar o noua activitate, toate aceste schimbari cer sa iasa la suprafata pentru ca altfel simt ca traiesc intr-o nesfarsita insiruire de actiuni lipsite de sens.

Astfel, cand ma intrebi de ce sunt asa dezinteresata, asa plictisita, asa lipsita de sens in priviri, raspunsul este acelasi: RUTINA. Aceasta stagnare a sentimentelor si a starilor este un lucru care mie imi taie orice chef de viata si orice speranta. Spre exemplu, chiar si repetitiile pentru Depeche Dance au intrat intr-o oarecare rutina, totusi scopul acestei rutine este unul bun, este obisnuinta cu miscarea, cu tehnica folosita, cu spatiul si timpul alocat. Totusi cand o astfel de rutina se instaleaza in viata mea personala, lucrurile incep sa capete alte valente.

Personal, eu consider ca viata e prea lunga, si prea lipsita de sens. Noi ca oameni oricum nu avem nici un scop in universul acesta enorm, asa ca decat sa ma gandesc la cimicnicimea mea ca fiinta, prefer sa gasesc ceva cat de mic sa imi hraneasca sufletul infometat in permanenta de noutate.