Breakage

Breakage

vineri, 7 mai 2010

Gala teatrului tanar. Premianti: Exil in pamantul uitarii


Exil in pamantul uitarii este un spectacol de teatru dans.

Regia si coregrafia Andreea Tanasescu

Dansatori: Vanda Stefanescu (subsemnata), Valentin Stoica, Sanno Momo Peter si Andreea Tanasescu

Actori: Alexandra Ionita si Richard Bovnocz... Fir-ar nici acum nu stiu cum se scrie numele tau RIKI. Iarta-ma!

Papusar: Ana Craciun

AM CASTIGAT!

Ce? 100.000 dolari

Pare uimitor nu-i asa? Totusi ce am facut noi ca sa meritam acest premiu? In primul rand am trecut prin foc si para ca sa ajungem la un final. Oamenii au venit si au plecat din sala in care se faceau repetitiile. Nervii au fost de multe ori incordati la maxim. Repetitiile de multe ori se intindeau dupa orele 12 ale noptii si ne doream sa nu ne fii implicat deloc in acest proiect. Am avut un stomac tare, trebuie sa recunosc ca a trebuit sa inghitim cu totii in sec si sa mergem mai departe. Ce ne-a tinut uniti totusi? Pai intr-un final am reusit sa ne strangem acesti putini oameni, numai unul si unul, care pe parcurs ne-a cunoscut si am format o echipa de cea mai mare valorare. Pentru noi, prietenia si uniunea a facut ca totul sa iasa la bun sfarsit.

In fine, anul care a incheiat maratonul de repetitii si stres s-a incheiat. Ne-am inscris in aceasta competitie sperand sa reusim sa promovam spectacolul si sa nu lasam pe apa sambetei tot ce am lucrat pana atunci. Nu visam sa castigam, eu cel putin nici nu ma gandeam la asa ceva. Am aflat tosusi ca am castigat cu cateva zile inainte de gala. Am tipat de fericire pe strada.

Am ajuns in final in ziua galei, joi 6 mai la Odeon. Aici mi-as fi dorit sa nu castigam pentru ca felul in care am dus la capat o repetitie pentru lumini si amplasament a fost de cea mai mare bataie de joc. Teatrul se transformase intr-un mare platou de filmari. Toti erau stresati si asudati. Se striga peste tot. Reflectoarele erau toate amplasate pe sala, unde trebuiau sa stea invitatii. Noi am primit alte 3 reflectoare cu care trebuia sa ne facem lumina pe scena. Crize. Dupa ce am montat cele trei reflectoare a trebuit sa iesim de urgenta din scena pentru ca veneau solistii de la Moscova (Balsoi pentru ignoranti). "Lasati asa luminile, pentru noi nu conteaza", zic ei. Desigur ei au venit sa isi ia paraii si sa plece. Astfel au dansat in 5 puncte de lumina.

Am revenit noi in scena, cu chiu cu vai si alte probleme am reusit sa facem un snur si sa aducem niste lumini mov. La final a venit un regizor de la Antena1 ca sa ne zica ca pentru ei nu conteaza ce lumini avem, vom trebui sa lucram cu luminile cerute de ei pentru sticla, asa ca adio intimitate artistica, adio teatru adio spectacol.

Ajunsi totusi la momentul inceperii spectacolului. Balerinele erau suparate ca trebuiau sa danseze pe chenarul nostru pentru teren pe care nu aveau cum sa il monteze decat la inceputul spectacolului. Am trecut pe langa ele si am strigat: SACAZ!

.....................................................................................

Plictisita sa ma mai plang de organizare si de nemernicii care nu stiu decat sa faca pe vedetele, am hotarat sa explic un lucru.

Pentru toti cei care cred ca ne-am imbogatit, si cei care cred ca nu e un premiu pe meriti. Pentru cei care nu stiu decat sa dea din gura si sa vorbeasca desre competitie de parca ar fii raie. Pentru cei care nu apreciaza un lucru bine facut si pentru cei care inca mai cred ca Momo e strain: SCUTITI-MA!

Banii castigati sunt pentru promovarea spectacolului si al trupei, pentru promovarea culturii in tara si pentru a da ocazia artei romanesti sa urce si pe scenele din tarile pe care le admiram atat dar la care nu aspiram.

Ma repet: Sa ma scutiti! hahaha!!!