Breakage

Breakage

vineri, 7 mai 2010

Gala teatrului tanar. Premianti: Exil in pamantul uitarii


Exil in pamantul uitarii este un spectacol de teatru dans.

Regia si coregrafia Andreea Tanasescu

Dansatori: Vanda Stefanescu (subsemnata), Valentin Stoica, Sanno Momo Peter si Andreea Tanasescu

Actori: Alexandra Ionita si Richard Bovnocz... Fir-ar nici acum nu stiu cum se scrie numele tau RIKI. Iarta-ma!

Papusar: Ana Craciun

AM CASTIGAT!

Ce? 100.000 dolari

Pare uimitor nu-i asa? Totusi ce am facut noi ca sa meritam acest premiu? In primul rand am trecut prin foc si para ca sa ajungem la un final. Oamenii au venit si au plecat din sala in care se faceau repetitiile. Nervii au fost de multe ori incordati la maxim. Repetitiile de multe ori se intindeau dupa orele 12 ale noptii si ne doream sa nu ne fii implicat deloc in acest proiect. Am avut un stomac tare, trebuie sa recunosc ca a trebuit sa inghitim cu totii in sec si sa mergem mai departe. Ce ne-a tinut uniti totusi? Pai intr-un final am reusit sa ne strangem acesti putini oameni, numai unul si unul, care pe parcurs ne-a cunoscut si am format o echipa de cea mai mare valorare. Pentru noi, prietenia si uniunea a facut ca totul sa iasa la bun sfarsit.

In fine, anul care a incheiat maratonul de repetitii si stres s-a incheiat. Ne-am inscris in aceasta competitie sperand sa reusim sa promovam spectacolul si sa nu lasam pe apa sambetei tot ce am lucrat pana atunci. Nu visam sa castigam, eu cel putin nici nu ma gandeam la asa ceva. Am aflat tosusi ca am castigat cu cateva zile inainte de gala. Am tipat de fericire pe strada.

Am ajuns in final in ziua galei, joi 6 mai la Odeon. Aici mi-as fi dorit sa nu castigam pentru ca felul in care am dus la capat o repetitie pentru lumini si amplasament a fost de cea mai mare bataie de joc. Teatrul se transformase intr-un mare platou de filmari. Toti erau stresati si asudati. Se striga peste tot. Reflectoarele erau toate amplasate pe sala, unde trebuiau sa stea invitatii. Noi am primit alte 3 reflectoare cu care trebuia sa ne facem lumina pe scena. Crize. Dupa ce am montat cele trei reflectoare a trebuit sa iesim de urgenta din scena pentru ca veneau solistii de la Moscova (Balsoi pentru ignoranti). "Lasati asa luminile, pentru noi nu conteaza", zic ei. Desigur ei au venit sa isi ia paraii si sa plece. Astfel au dansat in 5 puncte de lumina.

Am revenit noi in scena, cu chiu cu vai si alte probleme am reusit sa facem un snur si sa aducem niste lumini mov. La final a venit un regizor de la Antena1 ca sa ne zica ca pentru ei nu conteaza ce lumini avem, vom trebui sa lucram cu luminile cerute de ei pentru sticla, asa ca adio intimitate artistica, adio teatru adio spectacol.

Ajunsi totusi la momentul inceperii spectacolului. Balerinele erau suparate ca trebuiau sa danseze pe chenarul nostru pentru teren pe care nu aveau cum sa il monteze decat la inceputul spectacolului. Am trecut pe langa ele si am strigat: SACAZ!

.....................................................................................

Plictisita sa ma mai plang de organizare si de nemernicii care nu stiu decat sa faca pe vedetele, am hotarat sa explic un lucru.

Pentru toti cei care cred ca ne-am imbogatit, si cei care cred ca nu e un premiu pe meriti. Pentru cei care nu stiu decat sa dea din gura si sa vorbeasca desre competitie de parca ar fii raie. Pentru cei care nu apreciaza un lucru bine facut si pentru cei care inca mai cred ca Momo e strain: SCUTITI-MA!

Banii castigati sunt pentru promovarea spectacolului si al trupei, pentru promovarea culturii in tara si pentru a da ocazia artei romanesti sa urce si pe scenele din tarile pe care le admiram atat dar la care nu aspiram.

Ma repet: Sa ma scutiti! hahaha!!!

2 comentarii:

Ramona spunea...

Incredibil!! O urma de modestie...ceva?!? Nici vorba. Tot ce ai blamat mai devreme la altii ti se aplica, cu varf si indesat!! Pacat. Asta demonst
reaza ca nu ati castigat decat niste bani!! Pentru binele vostru sper ca ceilalti membri ai trupei sa nu iti impartaseasca vederile inguste si lamentarile ce sugereaza un caracter firav si indoielnic. Trebuie sa admit ca imi pare rau, atat de rau ca citesc o declaratie de acesta factura de la cineva care se presupune ca e reprezentant de seama al artei spectacolului. Inca odata se demonstreaza ca premiile nu sunt altceva decat o loterie si ca de multe ori oameni meschini si le atribuie. Ca OM inprimul rand TU personal ai dat gres!! Mai ai timp sa inveti ca acuzatiile sunt calea cea mai sigura catre esec!! Nu acum,poate nu peste doi ani, dar la un moment dat! Valorea morala n o castigi aratand cu degetul. Sunt alte solutii mult mai elegante. Asta daca vrei sa asculti si nu ai deja complexul atotstiutorului.
Succes.

Tofana spunea...

Ramona, nu am pretins niciodata ca sunt mai mult decat o creatura cu o picatura de simt artiscic si nu cred ca ai de ce sa arunci astfel de cuvinte la postarea de mai sus. Am adresat cateva cuvinte de repros celor care ma cunosc mai bine decat din vedere, transmitandu-le ca premiul cel mare nu e menit sa imi intre in maini si sa ma imbogateasca peste noapte, aducand in acelasi timp si tone de ura si vorbe amare pe la spate. Am scris mai sus asta pentru ca nu am primit de la nimeni in afara de parintii mei, un cuvant sau o imbratisare. Lumea mea este scarboasa, iar tot ceea ce pot eu sa fac este sa scriu intr-un blog personal ceea ce am pe suflet.

Respect