Breakage

Breakage

luni, 2 august 2010

Dupa o escapada in Franta (pt. 1)

Tic... tac... tic... tac...

Atatea nume, atatea vise, atatea momente, atatea senzatii si nimic nu ramane cu adevarat. Cu toate astea, pulsul inimii mele creste de fiecare data, la fiecare impuls vechi dar nou, printr-un flash palpabil de amintire carnala si orgasmica ce imi da sensatia ca traiesc dublu si acum si atunci. Dar nu... E doar o senzatie de care vreau sa scap si sa nu mai am vise si atingeri false. O alegere este definitiva, dar macar mi-am asumat-o? De ce acum pasesc cumva in adanc si ma scufund intr-o acra durere si speranta nefondata?

Dar cred ca sunt doar plictisita, si atunci cand nu am ce face patrund in adancul sufletului in cautare de raspunsuri si astfel zgarman in lucruri mai mult sau mai putin asezate. Asta sa fie raspunsul, si ma voi resemna cu asta pentru tot restul vietii mele, pentru ca o alegere e luata si nimic nu mai are cum sa ofere acelasi gust si aceeasi aroma unei ciorbe reincalzite.

Niciun comentariu: