Breakage

Breakage

luni, 23 august 2010

Eterna desfatare a timpului

Lasa, iubita, timpul sa se scurga...

Lasa anotimpurile sa treaca, sa imi coloreze pielea apoi sa mi-o albeasca. Lasa pisicile sa miaune si reptilele sa se raceasca.

Nu poti ramane cu nimic, solid. Lasa vremurile sa se schimbe, sa alunece si sa dispara, ca un sloi de gheata ce se topeste pe pielea infierbantata de soare. Vantul sufla, cantecul se stinge, iar lumanarea isi picura ceara calda, usturatoare.

A mai cazut o stea, cazuta a ramas, iar gandul nu o prinde, caci dorinta s-a dus odata cu coada sa efemera si rece. Degetele ating apoi respira golul dintre spatii.

Lasa oamenii sa taca, sa treaca, sa vorbeasca si sa plece, sa dispara. Lasa-i sa se intoarca doar atunci cand vor ei, pentru ca doar atunci se vor intoarce impacati si cu inima deschisa.

Doar cand spiritul crede de cuviinta sa priveasca inapoi si sa intinda o tentacula, doar atunci va privi cu adevarat inapoi. Pana atunci lasa-l sa plece, caci mintea nu concepe opriri, pauze, relaxare. Lasa viata sa se scurga, pentru ca toate trec, si revin doar subtil... ca un fior.

Lasa lumina sa se stinga, lasa bratele sa se inchida, lasa zambetul sa piara, si lasa parfumul sa isi schimbe buchetul.

Lasa asa... las-o... nu-i nimic...

3 comentarii:

neaparatul spunea...

frumos de tot

Anonim spunea...

te'am vzt in "depeche dance", ai reusit sa ma misti intr'un mod pe care nu l'am simtit de multe ori, si am vazut spectacole la viata mea, multumesc din suflet. esti speciala. love.

Tofana spunea...

multumesc... cu cea mai mare placere... si te astept sa revezi spectacolul