Breakage

Breakage

luni, 24 ianuarie 2011

La repetitii pentru „Maria de Buenos Aires”



„Maria”... rolul unei curvistine argentiniene. Viata chinuita de femeie platita pentru ora de sex.

In aceasta piesa de Tango-operita, Maria este sufletul si amintirea acestei curve care a simtit ce inseamna dragostea adevarata, a avut un copil cu barbatul pe care il iubea si a murit in chinuri pe un pat de spital. Acest suflet a fost atins de mana masculina de la o varsta la care fetele abia incep sa isi dea seama ce inseamna sa fii posesoarea sexului frumos in lumea asta. Povestea Mariei este povestea tragica a multor femei in zilele noastre, care spre deosebire de ea nici macar nu au privilegiul sa traiasca o idila de amor si sa aiba un copil cu barbatul iubit. Aceste femei sunt chinuite si de multe ori sfarsitul lor este mai mult decat tragic.

Ca multe alte piese de teatru si povesti, „Maria de Buenos Aires”, desi are un final si un subiect trist, frumusetea muzicii compusa de Piazzolla si infrumusetarea interpretarii fac de multe ori sa dispara aceasta realitate cruda, iar publicul se ridica in picioare la final cu zambetul pe buze datorita ingeniozitatii artistilor si a compozitorului. Poate o lacrima si un suspin pentru sufletul Mariei, vor curge de-a lungul spectacolului, insa rezltatul este un spectacol „FRUMOS”.

Oare asta vroia Piazzolla?

Ora 11.00 am intr-o zi normala de repetitii pentru „Maria de Buenos Aires”. Lumea este pregatita si incalzita pentru repetitii. Coregraful, Mario Radacovsky este in permanenta plin de energie si cu idei vesnic noi. Coregrafia este un vis. Baietii si fetele intra incet in atmosfera de spectacol. Ne imaginam cu totii cum o sa fie pusa coregrafia pe scena, cu decoruri cu costume si toate cele pentru un spectacol ce se prevede un succes. Nu e niciodata usor. Febra musculara inca o am in corp si glezna stanga ma doare, insa nu bag de seama. Nu am voie.

Vine cipa cand unim momentul de tuti cu perechi, sau grup de fete ci grup de baieti si in final unite cu duetul solistilor. Acest duet, privit pentru prima oara este inampinat cu lacrimi si suspine... este atat de frumos incat nu iti vine sa crezi ca este montat abia cu doua zile in urma, iar solistii inca sa mai impleticesc in insiruirea miscarilor.

ESTE ATAT DE FRUMOS...

Insa ceva ma framanta. Oare frumos este cuvantul cautat? Oare frumoasa este povestea lor de dragoste? Povestea Mariei? Tind sa cred ca puritatea si perfectiunea cu care este interpretat rolul Mariei nu prea are ce sa caute in poveste, decat in momentul cand cei doi isi jura dragoste si recunosc ca deja nu mai este un joc de cucerire intre cei doi ci pura iubire. Cum poti realiza aceasta transformare de sentimente intr-un duet de 5 minute? Cand se realizeaza aceasta transformare?

Datoria noastra este sa punem in scena o poveste verosimila si sa interpretam un rol fara cuvinte. Datoria mea este sa ma transpun in acest rol si sa cred ceea ce fac si ce simt inainte sa creada privitorul. Un dans in care este interpretat un rol este de doua ori munca pe care trebuie sa o depun. Orice miscare are un inteles, orice privire si orce moment cu ochii inchisi cand Poetul meu iubit ma ridica si ma muta de pe un picior pe celalalt. Intr-o milisecunda un impuls visceral imi conduce corpul catre realitatea pe care mi-o creez pe miscarile impuse de coregraf.

Eu nu vreau sa arat privitorului povestea Mariei pe o coregrafie frumoasa, eu vreau sa arat publicului tragedia Mariei pe fundalul coregrafiei lui Mario. Calitatea miscarii face spectacolul usor de privit, insa intelesul si durerea nu trebuie sa alunece pe lang aceasta cortina ce se deschide si se inchide la comanda masinistilor platiti.

Nu, eu nu sunt Maria, nu am rolul ei si nu voi aparea pe scena ca Maria, insa misiunea mea este ca in sala de repetitii sa ma transpun si sa imi duc misiunea la bun sfarsit. Acesta este rolul meu de la 11.00, pana la 19.00, de marti pana sambata, pana la premiera din 8 Martie 2011.

„Maria de Buenos Aires”
-spectacol de teatru-dans pentru Teatrul National de Opereta „Ion Dacian”.
Muzica: Astor Piazzolla
Regia si Coregrafia: Mario Radacovsky
8 Martie 2011

Niciun comentariu: