Breakage

Breakage

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Doi pe o banca... pe lemnul ei rece



Doi pe o banca? Ce este o banca atunci cand vietile a doua persoane se intersecteaza pe lemnul rece? Ce este lumina difuza a becului pe jumatate ars? Ce spun stelele cand vad ca milioane de oameni isi creaza vietile pe o banca?

Povestea asta nu e noua. Nimeni nu va spune ca acest spectacol este o inovatie. Nici nu vrem asta nu-i asa? Oglinda lumii se deschide pe scena mica a teatrului Metropolis cu spectacolul „Doi pe o banca”. Spiritul va fi inundat de emotii printr-o cale exterioara. Nu trebuie sa iubesti ca sa simti, nu trebuie sa plangi ca sa fii trist, nu e nevoie sa simti nimic atunci cand vii la spectacolul asta.... trebuie doar sa te regasesti.

Trebuie doar sa te deschizi si sa privesti un tot ce este usor crapat de glume, uneori prea triste ca sa nu fie amuzante. Intr-o lume in care vietile milioanelor de oameni se aseamana, iar povestea a doua persoane este povestea tuturor, parca nu te cheama sala asta goala sa intri, sa te asezi confortabil si sa vezi, o alta scena cu alte doua persoane. Dar de ce? Totusi de ce vii la un spectacol? Stii foarte bine ca scena nu iti aduce nimic nou, in viata, nu te duce spre lumi fantastice din viitor, nu te zguduie si nu te surzeste cu efecte sonore lucrate la ultima generatie in tehnologie... nu, pentru asta iti dau un sfat: MERGI LA CINEMA!

Dar vino la teatru atunci cand vrei ceva si nu stii ce. Aduna-ti mintile intr-o ora jumate de realitate. Sau imprastie-ti sufletul pe covorul rosu din teatru, dar nu cauta un motiv pentru care sa vezi spectacolul si povestea celor doua persoane care isi deschid sufletul si isi pun viata pe tava, intr-o noapte rece, dupa ore de munca acoperiti de masti si haine.

..............................................................................................................................................................

Unde este dreptatea in viata cand vezi ca cel pe care il ai in fata ta incearca sa se apere, incearca sa se ascunda, sa fuga sau sa rada atunci cand nu trebuie, cand chiar nu trebuie? De ce te-ai lasa atins de un strain atunci cand vezi in prima clipa ca nu este ceea ce iti trebuie? De ce avem rabdare si intelegere, cand vezi ca universul este impotriva acestor lucruri idealiste. Suntem secatuiti de carapacele pe care ni le punem si pierim in propriile minciuni. Este mai bine? Ne ajutam astfel?

Ce inseamna o palma? Un strigat? De ce sa ramai cand cel pentru care iti tresare inima se rasteste ca ai cumparat sosetele de o calitate inferioara? Detaliul, in viata, in respiratii, in cuvinte si in atingeri este singurul lucru care ne mentine pe o cale sigura, pe un drum greu de urmat. Tipa la mine, urla!!! Dar felul in care ma strangi de mana cand ma ameninti nu imi arata decat iubire...

De ce traiesti asa? DE CE REZISTI ASA?



DOI PE O BANCA
de Aleksandr Ghelman

Mihai Bendeac
Adela Popescu

regia: Emanuel Parvu

...la Metropolis (este un teatru)

marți, 11 octombrie 2011

Un ragaz pentru cealalta voce

Nu, hotararile pe care le luam trebuie sa aiba un motiv clar pe care sa il recunoastem in noi si pe care sa ni-l asumam. Nu stii ce vrei? Ai o idee pe care nu o vezi indeplinita? Analizezi orice lucru despicand firul in patru pentru ca ai impresia ca iti este mai simplu? Fa-o, dar nu face din analizele astea niste complicatii sau niste probleme mai mari decat sunt cu adevarat. Experientele din trecut sunt menite sa te ajute sa faci mai bine in viitor. Nu uita prince ai trecut si cum s-au raportat oamenii la alegerile tale. Desigur, nimic nu este la fel, nici o persoana nu reactionaza exact ca alta, asa ca nu cred ca poti sa iti dai seama care este alegerea cea mai buna fara sa nu te afunzi putin. Iar acum iti pun intrebarea: de ce refuzi ceva frumos? De ce crezi ca o persoana buna iti face rau? De ce nu crezi cuvintele ce ies pe gura si nu asculti bataile inimii... Parca a sarit o bataie, parca e mai simplu, mai simplu decat "buna ziua". Asculta-te...