Breakage

Breakage

joi, 23 februarie 2012

Din vintre cuvinte

Acolo unde culorile se transforma in cristale impalpabile,
Si unde cainii latra caci comunicarea lor este muzica oamenilor,
Unde apele se despart si se impart in fire instabile
Acolo imi paseste sufletul pe covoare persane zburatoare.

Acolo voi ceda tentatiei si ma voi darui
Caci viata mea este o adunare de cadouri
Iar ingerii, stiu ca imi vor mirui
Fruntea, cu fire de curgatoare, riduri.

Infige-mi un pumnal in inima, pentru ca
Odata ce ai intrat in ea esti parte din mine,
Si nu, in veci nu voi putea tolera
Sa nu imi starpesti si ultima farama de umanitate.

Caci spiritul meu tanjeste dupa libertate.
Numai tu, poti sa mi-o oferi si astept sa mi te alaturi in delasarea
Pacatoasa pe care o putem simti si impartasii
Vinovatilor de pretutindeni.


Sa iubim, sa ne daruim, sa ne chinuim si sa ne oferim
Placerii

sâmbătă, 18 februarie 2012

Cu usa pe jumatate deschisa

Incet ma inchid in mine, cat mai mult cat mai adanc, ma transform intr-o persoana realista. Se pare ca perioada de tanar boem si visator se stinge clipa dupa clipa. Oare o sa incep sa ma comport mecanic cu oricine? Oare o sa raman rece si inabordabila si nu o sa imi mai dau seama daca trebuie sau nu sa ma deschid unei persoane?

Riscurile. Imi vine din ce in ce mai greu sa risc sa ma deschid. E ca si cum lumea nu merita sa imi afle adancurile sufletului, pentru ca nu are rost sa ma mai ofer pe tava. Ce conteaza ca noaptea imbratisez un ursulet alb si pufos si il sugrum pana in zorii diminetii? E mai sigur. Totul e mai sigur cand te atasezi de un obiect. Acum inteleg de ce un caine este cel mai bun prieten al omului, pentru ca tace si sta langa tine. Tot ce trebuie sa faci este sa ii dai de mancare si sa ii arunci jucaria... iti va fi fidel o viata.

Poate ca si oamenii s-au schimbat. Poate ca acum cativa ani un sarut insemna mai mult decat un gest banal. Asa trebuie? Asa sa fie?

„- Mi-a facut placere...
- Si mie...”

Si cand am dat sa ies din masina, m-am intors sa il pup pe obraz, el mi-a raspuns, a intors celalalt obraz, si incet am ajuns sa ne sarutam. Ne-am sarutat, ne-am atins fetele... Am coborat din masina si am plecat.

Aceste gesturi par banale, e ca si cum m-as saruta cu oricine ies la un ceai intr-o sambata dupamiaza. Este mult prea usor sa obtii lucrurile astea, si pentru ca este usor sa le obtii, nu cauti nimic mai mult decat sa savurezi clipa. Pentru ca suntem prea ocupati cu viata sociala si cariera, nu mai avem timp de sentimente.

Asa ca nu as vrea sa cad in banal si nu am sa va spun ca stun acasa, singura, cu un pahar de whisky si cola (pentru ca imi face rau la bila daca beau gol), privind la tv si gandindu-ma la viata pe care o duc. Incerc sa par fericita, sa ma conving zambind la catelul caruia ii arunc jucaria, insa inca nu ma pot ascunde de adevaratele mele sentimente.

Dar pot sa le ascund de ceilalti...