Breakage

Breakage

vineri, 10 august 2012

Imi lipseste luminita de la capatul tunelului

Nimic nu ma inspaimanta mai tare decat nesiguranta.

Incertitudinea pe care o port cu mine pretutindeni, ma bantuie, iar in cele mai nepotrivite momente ma mai ciupeste de obraz si imi zice: "Si? Care sunt planurile? Cum stam? Ce urmeaza sa facem? Cum procedam?" In cele mai proaste zile imi aduce aminte ca lucrurile se pot inrautati, si astfel nu ma lasa sa ma bucur cu adevarat de ceva, pentru ca ma pune in garda.

Cand sunt mai stapana pe mine si simt ca imi curge putere prin vene, nu sange, acest animal chinuitor ma aduce cu picioarele pe pamant, pentru ca what goes up, must come down.

Astazi am avut o mare cadere din turnul de fildes, si simteam nevoia sa ma agat de ceva, de cineva, de o idee sau macar de un plan. Ceva care sa ma faca sa imi aduc aminte ca am pentru ce sa merg mai departe... Dar nu am gasit, si prin urmare ma prabuseam... din ce in ce mai mult. Pana cand mi-am adus aminte de ceva, de cineva. Mi-am adus aminte ca exista o persoana stabila, din cate observ, care a fost si este langa mine. Fizic, locuim impreuna, iar aceasta persoana este singurul lucru de care am putut sa ma agat, pentru cateva minute, ca sa pot sa ma destainui si sa imi plec capul pe umarul sau.

Pentru ca de ani de zile traiesc pentru si prin lucruri marunte, de cand visul din copilarie s-a materializat si am realizat ca nu era cel mai bun lucru pentru mine, de multe ori aceste maruntisuri par simple sclipiri in negura numita viata. Iar cand luminitele sunt prea departe, ma afund o perioada...

Niciun comentariu: