TofanMind

In puii mei... de viata

2011-11-11T18:54:00.001+01:00

Merg pe strada cu un gust acru in cerul gurii, cu un fior de spaima ce ma racaie pe cosul pieptului si cu un blocaj spre stomac. Nu, nu imi e firca de cainii care se pitesc dupa masini sau de hotii carora le sclipesc ochii cand vad firul alb de la castile care imi atarna din urechi. Spaima mea este mai mare.

A patruns in mine frica inadaptarii. Am auzit zilele trecute ca prima impresie pe care o las este de raceala. Sunt inchisa in lumea mea. Terifiata de ceea ce cred cei din jurul meu.

Am plecat, iata, pentru moment din lumea mea iubita. Dintre oamenii si gesturile pe care le recunosc, din tipologia sociala a artistilor. Am ajuns in televiziune. Am patruns in cel mai ostil mediu posibil. Unde ochelarii de cal sunt arma ideala, si mierea de pe buze se prelinge direct intre firele de par din dosul cel mai intunecat al corpului omenesc. Da, am intrat in alt sistem. Aici nu mai sunt pe teritoriul meu cunoscut, nu mai pot sa fac uz de cunostintele de peste un deceniu din domeniul pe care il iubesc si pe care l-am studiat. Si din aceasta cauza, pentru ca sunt carne proaspata de tun, credula, mieroasa, intelegatoare si calma, imi primesc cele mai multe mezeluri si de cea mai inalta calitate. Frigiderul meu este plin....

Pe platoul de filmari de la Romexpo, viata este... un delir. Crezi ca stii ce faci? Te minti singur. Am invatat la coregrafie cum se improvizeaza, corpul meu fiind un maestru al acestui siretlic. Mintea mea simte si crede cand corpul ii cere. Acum insa, corpul meu in pozitia de vertical drepti, simte cele mai cumplite incercari. Cand talpile iti frig si iti doresti 120 secunde de stat jos, cand ochii te ustura pentru ca lacrimile bat la usa, cand oamenii iti fac reprosuri pentru ineficacitatea de care dai dovada, si cand timpul este cel mai mare dusman al tau, atunci mai adauga si un strop inecator de improvizatie si ai reteta perfecta pentru un Asistent de regie la o emisiune de divertisment.

Da, frigul din Noiembrie imi este martor. Numai el stie cate lacrimi a uscat de pe obrazul meu...
Sa ma tin tare? Ce pot sa agat cand terenul de sub talpile mele este miscator, si necunoscut. Pas cu pas ma indrept spre ceea ce se numeste dezumanizare prin cariera.

Totusi am strans din experienta asta o manuta de oameni pretiosi, la care tin, si pentru care raman oricand pana la 4 dimineata la munca...

In imagine de la stanga la dreapta

Eu- pentru ca stau si ma uit ca puiu in calendar la toate chichitele din jurul meu si incerc sa ciugulesc tot ce pot si sa bag la stomacul creierului orice viermisor agitat

Emi- pentru ca el este cocosul din echipa

Crina- pentru ca este cea mai shmekera, care face pe „gaina nebuna” ca sa iasa totul bine

Doi pe o banca... pe lemnul ei rece

2011-10-15T14:05:00.000+02:00

Doi pe o banca? Ce este o banca atunci cand vietile a doua persoane se intersecteaza pe lemnul rece? Ce este lumina difuza a becului pe jumatate ars? Ce spun stelele cand vad ca milioane de oameni isi creaza vietile pe o banca?

Povestea asta nu e noua. Nimeni nu va spune ca acest spectacol este o inovatie. Nici nu vrem asta nu-i asa? Oglinda lumii se deschide pe scena mica a teatrului Metropolis cu spectacolul „Doi pe o banca”. Spiritul va fi inundat de emotii printr-o cale exterioara. Nu trebuie sa iubesti ca sa simti, nu trebuie sa plangi ca sa fii trist, nu e nevoie sa simti nimic atunci cand vii la spectacolul asta.... trebuie doar sa te regasesti.

Trebuie doar sa te deschizi si sa privesti un tot ce este usor crapat de glume, uneori prea triste ca sa nu fie amuzante. Intr-o lume in care vietile milioanelor de oameni se aseamana, iar povestea a doua persoane este povestea tuturor, parca nu te cheama sala asta goala sa intri, sa te asezi confortabil si sa vezi, o alta scena cu alte doua persoane. Dar de ce? Totusi de ce vii la un spectacol? Stii foarte bine ca scena nu iti aduce nimic nou, in viata, nu te duce spre lumi fantastice din viitor, nu te zguduie si nu te surzeste cu efecte sonore lucrate la ultima generatie in tehnologie... nu, pentru asta iti dau un sfat: MERGI LA CINEMA!

Dar vino la teatru atunci cand vrei ceva si nu stii ce. Aduna-ti mintile intr-o ora jumate de realitate. Sau imprastie-ti sufletul pe covorul rosu din teatru, dar nu cauta un motiv pentru care sa vezi spectacolul si povestea celor doua persoane care isi deschid sufletul si isi pun viata pe tava, intr-o noapte rece, dupa ore de munca acoperiti de masti si haine.

..............................................................................................................................................................

Unde este dreptatea in viata cand vezi ca cel pe care il ai in fata ta incearca sa se apere, incearca sa se ascunda, sa fuga sau sa rada atunci cand nu trebuie, cand chiar nu trebuie? De ce te-ai lasa atins de un strain atunci cand vezi in prima clipa ca nu este ceea ce iti trebuie? De ce avem rabdare si intelegere, cand vezi ca universul este impotriva acestor lucruri idealiste. Suntem secatuiti de carapacele pe care ni le punem si pierim in propriile minciuni. Este mai bine? Ne ajutam astfel?

Ce inseamna o palma? Un strigat? De ce sa ramai cand cel pentru care iti tresare inima se rasteste ca ai cumparat sosetele de o calitate inferioara? Detaliul, in viata, in respiratii, in cuvinte si in atingeri este singurul lucru care ne mentine pe o cale sigura, pe un drum greu de urmat. Tipa la mine, urla!!! Dar felul in care ma strangi de mana cand ma ameninti nu imi arata decat iubire...

De ce traiesti asa? DE CE REZISTI ASA?

DOI PE O BANCA
de Aleksandr Ghelman

Mihai Bendeac

Adela Popescu

regia: Emanuel Parvu

...la Metropolis (este un teatru)

Un ragaz pentru cealalta voce

2011-10-11T18:48:00.001+02:00

Nu, hotararile pe care le luam trebuie sa aiba un motiv clar pe care sa il recunoastem in noi si pe care sa ni-l asumam. Nu stii ce vrei? Ai o idee pe care nu o vezi indeplinita? Analizezi orice lucru despicand firul in patru pentru ca ai impresia ca iti este mai simplu? Fa-o, dar nu face din analizele astea niste complicatii sau niste probleme mai mari decat sunt cu adevarat.Experientele din trecut sunt menite sa te ajute sa faci mai bine in viitor. Nu uita prince ai trecut si cum s-au raportat oamenii la alegerile tale. Desigur, nimic nu este la fel, nici o persoana nu reactionaza exact ca alta, asa ca nu cred ca poti sa iti dai seama care este alegerea cea mai buna fara sa nu te afunzi putin. Iar acum iti pun intrebarea: de ce refuzi ceva frumos? De ce crezi ca o persoana buna iti face rau? De ce nu crezi cuvintele ce ies pe gura si nu asculti bataile inimii... Parca a sarit o bataie, parca e mai simplu, mai simplu decat "buna ziua".Asculta-te...

Reflexii involuntare

2011-09-09T15:05:00.000+02:00

Incep sa redescopar lumea in care traiesc. Oamenii din jurul meu incep sa mi se deschida inca o data pentru ca le permit si vreau sa intru in lumea lor. Cand ai o relatie cu cineva, te concentrezi asupra acelei fiinte. Cauti sa iti dai seama de senimentele sale, de dorintele sale, de ceea ce ii place si ce nu, pentru ca acea relatie sa fie mai stransa. Insa din moment ce am inceput sa fac asta, trebuie sa recunosc si faptul ca m-am detasat de sufletele celorlalti oamei. Acum, dupa 3 ani de legaturi stranse cu persoane de sex opus, am redevenit singura. Sufletul meu incepe sa caute hrana, si sa se agate de alte suflete solitare. Astfel incep sa gasesc amanunte in comportamentul celor din jurul meu, in micile lor placeri, in ceea ce prefera sa bea, in locurile pe care le frecventeaza, chiar si in profilurile superficiale de Facebook. Pentru ca desi ceea ce vedem este o scoarta de piele si o fata zambitoare, oglinda sufletului ete deschisa pentru orice privitor care se poate pierde in ea... "-Deci mi-ai vazut mizeria... -In aceeasi masura in care mi-ai vazut-o si tu"

Jurnal de bord

2011-06-26T18:20:00.006+02:00

Se zice ca atunci cand esti singur e cel mai bine si usor sa iti descoperi adancul sufletului. De obicei scapam usor de problemele care ne bantuie. Plecam in oras, iesim cu prietenii, ne uitam la un film, citim o carte incitanta, vorbim cu diferite persoane... Insa ce se intampla daca nu avem nici una din aceste variante si nici ceva nou ce am putea sa incercam.

Descoperim ca suntem izolati de o folie transparenta ce ne separa de restul lumii. Cand ramanem doar noi cu incapacitatea de a mai putea face ceva, se intampla lucruri ciudate. Ganduri noi, sau vechi ne napadesc constiinta.

Acum am impresia ca sunt miliarde de oameni, si eu, fara nici o legatura. Sunt singura. Sunt intr-o casa veche, cu obiecte multe si vechi, asemeni unui muzeu cu lucruri marunte si vintage. Lucruri menite sa faca un om sa uite de singuratate. Gazda mea este un barbat a carei sotii a murit acum 20 ani. Copiii sai au alte familii, alta viata. El e singur printre mastile, plantele, ingerasii, tablourile, pozele, obiectele, statuetele... sale. Eu ocup o camera destul de mare. Pereti albi, oglinzi pe pereti, tablouri mari cu natura vie sau moarta, un pat imens de doua persoane, un calculator, doua telefoane prafuite, si o carte citita...

Sunt singura. Cand nu sunt la sala, la repetitii sau la spectacol, in lumea asta noua in care ma aflu eu sunt o persoana trista. Oamenii de aici sunt reci si greu reusesti sa porti o conversatie banala si sincera cu ei. Zambetele lor sunt aplicate pe fata ca sa poata ascunde gandul din spatele mastii: „sunt o persoana draguta si antrenata sa inteleg toate defectele celor din jur, abia astept sa ma intorc acasa sa ma pun la gatit si sa fac briose... oare ce sa pun in ele de data asta?”

Tot ce imi doresc este sa vorbesc cu cineva... sa ies la un latte si sa rad despre porcarii...

Asta e gandul sincer din spatele unui artist in alta tara... cel putin primele 3 luni. Azi sunt in Germania, peste 3 zile ma mut in Portugalia, cu gandurile mele cu tot.

verde in fata

2011-05-29T20:37:00.004+02:00

Acum trei saptamani am avut premiera spectacolului „Rebecca” la TNO. Cu trei zile inainte am primit un telefon din alta tara. La capatul celalalt al firului era coregraful Massimo Gerardi care ma intreba daca vreau sa fac parte dintr-o companie din Germania, undeva pe langa Frankfurt intr-un orasel numit Giessen. Am zis da... In 5 zile am plecat din tara. Asa ca acum ma aflu intr-o zi de duminica seara in acest mic oras pana la sfarsitul sezonului. Pregatesc aici un alt proiect alaturi de Massimo numit Puppentanze (Puppetdance), si un alt spectacol deja al companiei, Sommernachtstraum (Summer night dream).

Acum o saptamana am primit un alt telefon de la coregraful companiei Vortice Dance care ma intreaba de asmenea daca vreau sa fac parte din turneul cu spectacolul Dracula pe care o sa il aiba in toamna in Brazilia. Am zis da... inca astept sa iau legatura cu el.

Acum 5 zile am aflat ca sunt exmatriculata din Universitatea Nationala de Coregrafie „Ion Luca Caragiale”. Nu am primit nici un preaviz... Am avut doua premiere acest semestru si trebuia sa fac rost de o foaie de la teatru care sa ma ajute sa imi motiveze absentele, insa nu am apucat pentru ca nu am avut timp sa fac altceva decat sa frec salile de repetitii si scena teatrului. Cand am terminat deja era prea tarziu pentru ca eu sa mai pot sa fiu un absolvent al acestei facultati... pare corect?

Acum sunt aici si am amintiri de la prima mea experienta cu o companie: coregraful era intr-o relatie cu o dansatoare din companie, acum directoril/coregraf este si el intr-o relatie cu o dansatoare. Actele pentru contract sunt multe si inca nu am reusit sa inchid cum trebuie tot acest demers. Sunt singura in timpul liber si nu am ce sa fac decat sa ma plimb pe strazi si sa invat fiecare colt din oras. Limba nu o cunosc si ma inteleg cum pot cu vanzatorii. Din fericire aici este un oras cu universitati si oamenii sunt obisnuiti cu studenti straini din toate colturile lumii. Ma uit prin magazine si fac comparatii cu ceea ce gasesc pe acasa. Ma plimb prin supermarket incercand sa gasesc produse pe care sa le consum pentru ca pe ambalaj nu scrie in engleza... normal.

Vremea e frumoasa si ma ajuta sa trec mai usor peste aceste detalii care ma fac sa ma simt cu atat mai departe de lucrurile pe care le cunosc si de oamenii cu care obisnuiam sa ies.

Pe internet/ facebook, ma intalnesc cu oamenii pe care ii cunosc, insa nu vorbim, pare ca nu avem ce sa vorbim, parca nimic nu se schimba cat nu sunt acolo, insa stiu ca o sa ma intorc si trebuie sa aflu destule lucruri.

Ma simt ca acum 4 ani... tocmai terminasem liceul si am plecat din tara, acum tocmai am terminat-o cu facultatea si am plecat din tara. Atunci am avut de ales daca sa raman si am zis ca vreau sa ma duc sa ma fac coregraf, dar acum am de alse si nu stiu ce sa fac.

Cine stie ce se intampla cu o persoana care nu stie ce vrea?

Dar sa va povestesc cum e pe aici in companie. Pai sunt 6 baieti, 6 fete, un asistent coregraf/dansator, un coregraf/director, momentan 2 coregrafi invitati: Massimo si Leszek Stanek... si eu. dintre toti acesti 10 barbati, 7 sunt gay... fetele sunt normale hahaha. Directorul e combinat cu o dansatoare si ii face toate poftele. E asistent coregraf la proiecte, merge la festivaluri de dans ca invitat reprezentant al companiei, este pe toate afisele cu spectacolele companiei... si multe altele. Exista si aici fata care le stie pe toate, fata de gasca, fata cea mai fata, fata care se intelege cu baietii, fata tacuta, fata cea mai mica si cea mai tanara, cat si cea mai buna din companie. Exista relatii ascunse de dragoste intre baietii din companie, insa nimeni nu trebuie sa stie. Ranchiuna, barfa, invidie, raceala intre oameni, lacrimi... Da oameni buni, astea sunt peste tot in lume. De la Romanica pana aici si pana mai departe, toate astea exista.

Eu ma inteleg foarte bine cu cea mai tanara fatuca de aici, imi aduce aminte de mine cand am parasit prima oara tara. Eram tacuta, dar ea nu e, eram speriata ca nu ma place coregraful, dar ce sa mai, asa sunt si acum.

Pe de alta parte asta nu conteaza prea mult pentru ca am sa plec in cateva saptamani si o sa iau si asta in bagajelul meu de experienta. Dar ce inseamna sa fiu dansator aici? Inseamna munca si inseamna raceala. Inseamna sa te trezesti la 8 dimineata in fiecare zi, sa ajungi la 9.30 la studio, sa citesti programul pe ziua de azi, afisat frumos in fiecare dimineata. Inseamna sa faci studii zilnic la 10 dimineata, si inseamna sa anunti de fiecare lucru care te doare sau te supara. Inseamna sa semnezi multe lucruri, sa fii atent la detalii pentru ca nu stii cum ti-o iei. Inseamna sa trebuiasca sa cunosti ce e bine in compania repsectiva ca sa nu fii exclus de la inceput. Inseamna sa stii ce place si ce nu, ce e bine sa faci si ce nu, ce e bine sa iti placa si ce nu. Inseamna sa te bagi sub pielea lor ca sa poti sa ai cu cine sa iesi la un suc si sa razi la glume si la nimicuri cu asistentul coregraf cu fata de claun. Transpiratie, respect, tacere, munca, munca, munca. Apoi pe la 10 noaptea ajungi acasa, faci un dus, te uiti la un episod din Grey's Anatomy si adormi intr-o casa care nu e a ta. Dar e a ta pentru o luna, doua, trei....

Singuratate in societate, asta inseamna o companie de dans.

Dar asta e viata de dansator. Daca ai noroc nu esti asa panicat de faptul ca viata de astist dansator e scurta si nu prea ai ce sa faci dupa ce iti inchei lupta cu scena. Eu sunt putin cam panicata... dar nu am ce face pentru ca nu stiu ce imi rezerva viitorul. Pentru moment ma zbat sa gasesc oportunitati, sa cresc in tehnica, sa imi mentin corpul la o greutate cat mai mica si sa mai fiu si sanatoasa. Acum am ce face, dar timpul trece ca o sageata, ca un frison, si te trezesti cu prea mult umblat prin lumea si fara o casa si un om la care sa te intorci. Nu exista multi care sa te astepte. Dar daca iti place, daca iubesti arta asta. Daca iubesti scena si durerile cat si placerile sale nu te lasi. Stai ingur, si te uiti la poze, dar maine stii ca o sa fii in sala de dans iar poimaine o sa ai spectacol alaturi de dansatori din celelalte colturi ale lumii care sunt in aceeasi situati ca si tine, dar nimeni nu o arata pentru ca nu ai voie sa fii slab.

Ne luptam pentru supravietuire. Cat si pentru bani. Pentru hrana sufletului cat si hrana pe care o consumi zilnic dar pe care trebuie sa o cumperi cu banii pe care ii muncesti.

Si inca ceva, nu imi place sa tin secrete asa ca am facut publica plecarea mea din tara pentru ca nu pot sa ma leg de un teatru din tara.... pentru ca as muri de foame. Foame si regrete.

Dar ma intorc, pentru ca nu am incotro... contractele expira.

Asteptand-o pe Rebecca

2011-04-24T22:02:00.004+02:00

Pentru o megalocladire este nevoie de o baza „megalorezistenta”. Pentru a realiza aceasta structura imensa ai nevoie de niste oameni mici cu suflet mare, rabdare si daruire. Dar cum structurile noastre au la baza niste viermisori ce rod fiecare bara de rezistenta, nu cred sa reusim sa construim ceva cu adevarat spectaculos. Minunea face ca din putinii oameni cu putina daruire sa iasa uneori „piese” de rezistenta.

Ma pregatesc pentru o alta opera de arta. O noua piesa va poposi pe una din scenele teatrului Bucurestean in speranta ca lumea spectacolului viu se va imbogati cu inca doua ore de repaos din stresul cotidian de cateva ori pe luna.

Spectacolul in discutie este un musical ce are milioane de fani in toata lumea, sute de reprezentatii cu casa inchisa ani intregi prin teatrele din Europa, iar in toamna se asteapta premiera pe Broadway. Din fericire noi le-am luat-o inainte.

Astfel pregatirile pentru musicalul REBECCA sunt in toi. Inca din luna Martie artistii ce asigura bunastarea spectacolului lucreaza de dimineata pana seara, iar departamentul coregrafie nu a avut weekenduri libere pentru ca ne lasam digerati de maruntaiele acestei megastructuri.

Asa ca as vrea sa dau la o parte vorbele nepotrivite, plictiselile, glumele proaste, privirile acre, gospodinele cu papuci, reviste de scandal si ziare gratis din sala de repetitii care mai ridica vocea la nivel de soprana, si caut sa vad peste nivelul de viermuiala de la baza structurii. Caci stim cu totii ca fiecare corp are virusii sai fata de care actionam diferit. Asa si noi avem de ales intre a trai cu acestia sau a-i dociliza cu medicamente.

Sa asteptam, deci, cu calm premiera acestei lucrari pe scena Teatrului National de Opereta „Ion Dacian”, insa cu toata libertatea va indemn sa dati buzna buluc la casa de bilete...

„Rebecca”

-musical scris de Michael Kunze după nuvela cu acelaşi nume de Daphne du Maurier

-muzica spectacolului Sylvester Levay, laureat al premiului Grammy
-regia este semnată de Attila Beres, regizor al Teatrului de Operetă şi Musical din Budapesta
-coregrafia Akos Tihanyi (Ungaria).

Praf de luna prin visele mele...

2011-01-28T21:58:00.004+01:00

Ce faci cand venele iti pulseaza cu sange ca si cand corpul tau ar avea de suportat o cursa de formula 1 si caldura se ridica asemeni celei de pe soseaua infierbantata de la cauciucurile topite?

Cum ma ajut sa trec peste o agitatie care ma gadila pana la capatutl degetelor si inapoi? Tu cum te relaxezi? Cand limba incearca sa se plimbe pe cerul gurii insa cuvintele nu ies de inclestarea maxilarelor... Cand simti ca pieptul se strange apasat de greutatea unui alt corp... adanc. Inima pulseaza, dar ritmul este sarit, este acelasi, dar mai usor si mai agitat in acelasi timp?

Cum se inteleg oamenii pe ei insisi mai ales cand intrebarile sunt prea multe si prea rapide si cu o lipsa totala de raspunsuri? Cum te intelegi pe tine insuti si cum treci peste o astfel de dilema... multipla ca sa ii zic asa? Somnul sterge memoria sau calmeaza pulsatiile inimii? Muzica imi linisteste sufletul sau ma face sa ma gandesc la alte lumi, alte lumini... Noaptea este o zona prea periculoasa pentru mine, nici eu nu ma mai inteleg. Bine ca vine dimineata si orele ocupate ma aduc cu picioarele pe pamant. Nu am nevoie de drog, caci luna este praful meu iar stelele mi-l presar... Sunetele masinilor imi canda un cantec de leagan iar luminile ferestrelor din blocul de vis-a-vis ma mai gadila pe pleoapa cand fac pauza de vise.

Acum e frig.... prea frig pentru un rac. Stau cu caciula si cu fularul la gat, sub plapuma consumand caldura iubitului meu, insa nu imi ajunge, caci dimineata e intotdeauna rece, ziua are grija sa ma faca sa uit de intuneric, insa nu scap de niciuna din ele.

Nu m-am calmat, nu mi-e mai cald, nu am raspuns la nici o intrebare.

La repetitii pentru „Maria de Buenos Aires”

2011-01-24T13:27:00.003+01:00

„Maria”... rolul unei curvistine argentiniene. Viata chinuita de femeie platita pentru ora de sex.

In aceasta piesa de Tango-operita, Maria este sufletul si amintirea acestei curve care a simtit ce inseamna dragostea adevarata, a avut un copil cu barbatul pe care il iubea si a murit in chinuri pe un pat de spital. Acest suflet a fost atins de mana masculina de la o varsta la care fetele abia incep sa isi dea seama ce inseamna sa fii posesoarea sexului frumos in lumea asta. Povestea Mariei este povestea tragica a multor femei in zilele noastre, care spre deosebire de ea nici macar nu au privilegiul sa traiasca o idila de amor si sa aiba un copil cu barbatul iubit. Aceste femei sunt chinuite si de multe ori sfarsitul lor este mai mult decat tragic.

Ca multe alte piese de teatru si povesti, „Maria de Buenos Aires”, desi are un final si un subiect trist, frumusetea muzicii compusa de Piazzolla si infrumusetarea interpretarii fac de multe ori sa dispara aceasta realitate cruda, iar publicul se ridica in picioare la final cu zambetul pe buze datorita ingeniozitatii artistilor si a compozitorului. Poate o lacrima si un suspin pentru sufletul Mariei, vor curge de-a lungul spectacolului, insa rezltatul este un spectacol „FRUMOS”.

Oare asta vroia Piazzolla?

Ora 11.00 am intr-o zi normala de repetitii pentru „Maria de Buenos Aires”. Lumea este pregatita si incalzita pentru repetitii. Coregraful, Mario Radacovsky este in permanenta plin de energie si cu idei vesnic noi. Coregrafia este un vis. Baietii si fetele intra incet in atmosfera de spectacol. Ne imaginam cu totii cum o sa fie pusa coregrafia pe scena, cu decoruri cu costume si toate cele pentru un spectacol ce se prevede un succes. Nu e niciodata usor. Febra musculara inca o am in corp si glezna stanga ma doare, insa nu bag de seama. Nu am voie.

Vine cipa cand unim momentul de tuti cu perechi, sau grup de fete ci grup de baieti si in final unite cu duetul solistilor. Acest duet, privit pentru prima oara este inampinat cu lacrimi si suspine... este atat de frumos incat nu iti vine sa crezi ca este montat abia cu doua zile in urma, iar solistii inca sa mai impleticesc in insiruirea miscarilor.

ESTE ATAT DE FRUMOS...

Insa ceva ma framanta. Oare frumos este cuvantul cautat? Oare frumoasa este povestea lor de dragoste? Povestea Mariei? Tind sa cred ca puritatea si perfectiunea cu care este interpretat rolul Mariei nu prea are ce sa caute in poveste, decat in momentul cand cei doi isi jura dragoste si recunosc ca deja nu mai este un joc de cucerire intre cei doi ci pura iubire. Cum poti realiza aceasta transformare de sentimente intr-un duet de 5 minute? Cand se realizeaza aceasta transformare?

Datoria noastra este sa punem in scena o poveste verosimila si sa interpretam un rol fara cuvinte. Datoria mea este sa ma transpun in acest rol si sa cred ceea ce fac si ce simt inainte sa creada privitorul. Un dans in care este interpretat un rol este de doua ori munca pe care trebuie sa o depun. Orice miscare are un inteles, orice privire si orce moment cu ochii inchisi cand Poetul meu iubit ma ridica si ma muta de pe un picior pe celalalt. Intr-o milisecunda un impuls visceral imi conduce corpul catre realitatea pe care mi-o creez pe miscarile impuse de coregraf.

Eu nu vreau sa arat privitorului povestea Mariei pe o coregrafie frumoasa, eu vreau sa arat publicului tragedia Mariei pe fundalul coregrafiei lui Mario. Calitatea miscarii face spectacolul usor de privit, insa intelesul si durerea nu trebuie sa alunece pe lang aceasta cortina ce se deschide si se inchide la comanda masinistilor platiti.

Nu, eu nu sunt Maria, nu am rolul ei si nu voi aparea pe scena ca Maria, insa misiunea mea este ca in sala de repetitii sa ma transpun si sa imi duc misiunea la bun sfarsit. Acesta este rolul meu de la 11.00, pana la 19.00, de marti pana sambata, pana la premiera din 8 Martie 2011.

„Maria de Buenos Aires”
-spectacol de teatru-dans pentru Teatrul National de Opereta „Ion Dacian”.
Muzica: Astor Piazzolla
Regia si Coregrafia: Mario Radacovsky
8 Martie 2011

Sylvie... wannabe

2011-01-24T11:40:00.002+01:00

„Sunt o diva, sunt lebada perfecta”, ar trebui sa isi zica fiecare balerina ce primeste aplauzele de la finalul spectacolului care a marcat istoria artelor: „Lacul lebedelor”. Dupa ce termina de primit aplauzele, „drogul” oricarui artist, balerinele se indreapta rapid spre cabinele de proba isi scot poantele din care iese durerea si sangele degetelor strivite, se imbraca rapid, si pleaca in frig, acasa la oamenii normali care doar cu o educatie usor cultivata pot intelege prin ce trec aceste fiinte uitate de timp.

Stiati ca in secolul XXI mai exista suflete care traiesc cu trei secole in trecut? Nu sunt oameni care sufera de o boala sau salbaticii care inca nu au descoperit tehnologia din zilele noastre, pur si simplu sunt niste fapturi care au ales un drum pe care un om slab de inima si suflet nu poate sa il urmeze. Insa cum ajunge aceasta faltura in starea asta?

Viata unei balerine incepe cam cand un copil normal se joaca cu puta in nisip sau cu papusile din plastic cu fata unei fete in jur de 23 ani, perfecta. Copii baletului sunt deja pe scena, cu machiaj, cu rochite cu floricele, printisori si papusele care se joaca sub privirile parintilor insetati de povestea copilului care urmeaza sa ii traiasca viata, sau a celor care isi impodobesc plodul pentru ca considera ca asta vrea si el. Poate ca vrea, daca e crescut astfel.... Insa copilul balerina este de multe ori privat de joaca din spatele blocului cu ceilalti copii datorita repetitiilor pentru spectacolul mult asteptat.

La scoala un copil balerina incepe sa se chinuie de la varstele de 10-12 ani, nu mult peste pentru ca risca sa piarda cativa ani de munca pe care i-ar putea petrece rupandu-si tendoanele si articulatiile genunchiilor si ale gleznelor. Adica lucrand la „ics” (la genunchi) si „labute” sau „cou de pied” (la varful ala care trebuie intins pana ajung pernitele la pamat).

Inca de acum un copil este luat la ochi de catre specialistii care il fac ori gras, ori „daca dai inca 1-2 kile jos esti foarte bine”, ori e bine (adica piele si os. Inca de acum incep copiii sa isi puna probleme: sunt grasa, uite sunca, uite colaceii, uite pulpitele...

Mmergem cu cativa ani mai tarziu cand copilul balerina nu mai este copil, ci a ajuns o fatuca la 16 ani care deja poate sa fie vedeta pe marile scene ale lumii. Un asemenea suflet deja nu mai intelege ce inseamna sa chiulesti de la ore, sa faci cioace profesorilor, sa fugi de acasa ca sa joci lapte gros, sau „cum se numeste jocul ala cu ascunsul?”. Copilul asta isi coase singur bentitele de la flexibili (ciupicii aia moi din picioare) si elasticele de la poante, care trebuie sa vina manusa ca altfel ranile se fac si mai mari. In aceasta faza deja invidia, ura, ranchiuna, dorinta de a se autodepasi si de a-si depasi colegii este la ordinea zilei. Idolul unei balerine la aceasta varsta arata ca un extraterestru cu maini si picioare mai lungi decat normal, cu picioare care trebuie sa atinga crestetul capului la spate si urechea stanga cand ridica piciorul drept pe lateral... Sa luam spre exemplu minunata, excelenta, fascinant de ciudata Sylvie Guillem. Tot respectul meu pentru ea, insa nu poti sa fii ca ea daca nu esti nascut cu astfel de date.

Perfectiunea... trebuie sa fiu perfecta... trebuie sa imi iasa piruetele, trebuie sa ridic piciorul, trebuie sa sar de 100 ori, sa fac abdomene, sa nu imi misc bazinul sa nu ma cocosez, sa nu topai, sa nu ma uit in jos, sa nu ma trag de bara, sa nu indoi genunchii, sa nu inchid genunchii, sa nu ridic umerii, sa nu respir pe burta, sa nu incordez palmele si ceafa, sa nu... sa nu ... sa nu.... si pe langa astea sa fiu slaba ca o tija. Femeia snur...

Dupa liceu balerina intra in teatru, in opera sau pleaca din tara pentru alte teatre... sau se lasa de dans.

In teatru ajunsa se confrunta cu angajatii vechi. Aici se integreaza greu pentru ca se confrunta cu femei care sunt angajate si continua sa apara pe scenele teatrelor pentru ca au impresia ca o sa le hraneasca pana la adanci batraneti, si uita ca meseria asta este pentru fete tinere, pline de energie si care inca gusta din ceea ce se numeste arta si viata pe scena.

Ce inseamna sa fii balerina? Ceea ce am scris mai sus sunt niste fleacuri. Cu adevarat sa fii balerina inseamna sa fii fericita in lumea pe care ti-o creezi si sa fii impacata cu faptul ca viata ta este teatrul si scena, iar timpul liber ti-l ocupi band un ceai la terasa din apropierea casei tale pentru ca nu ai timp sa faci altceva. Cantina operei iti este a 2-a bucatarie iar canapeaua cabinei este al 2-lea pat...

Consider ca o balerina care face asta pentru ca a fost invatata de mica si altceva nu stie, ar trebui sa se lase de meserie pentru ca o va manaca de vie. Acum sunt o multime de fete care plang in spatele cortinei, si noaptea in pat pentru ca simt ca viata nu este ceea ce si-ar dori sa fie. Sunt o multime care inca considera ca sunt prea grase desi nu mai e nimic pe trupul lor sa le faca sa para a femei, si se autodistrug datorita unei idei prostesti bagata cu de-a sila de profesorii inconstienti din licee. In teatre vietile oamenilor se impletesc ca intr-o „casa cu lumini rosii”. Mi se face sila cand aud ca putinii barbati din teatru iau la rand balerinele si formeaza tot felul de povesti fara sfarsit. Impletiri de iubiri false si ridicole plutesc deasupra salilor de balet ca o ceata invizibila ce ii priveste pe toti...

In fine, as vrea sa transmit un mesaj balerinelor care sufera si se chinuie fara rost pentru ca au inteles viata asta altfel de cat trebuia:

Fatuci dragi, eu respect din tot sufletul un om care munceste, care are un scop si trage de el pentru a-si atinge idealul, insa nu am pic de respect pentru un am care se chinuie pentru motive care distrug. Nu am respect pentru fetele care nu se vad in oglinda ca arata ca un schelet ce pentru printii din povesti pare putin scarbos, si care nu pot sa inteleaga ca o supa calda dupa spectacolul de seara sau dupa repetitiile obositoare, nu are cu ce sa strice, ba chiar mai mult este sanatate curata pentru ca corpul are nevoie de iubire si de ingrijire ca sa te tina pe piciore cand ajungi prim solista. Nu va mai inchideti in voi, pentru ca viata asta, asa cum o avem merita traita. Merita sa riscati si sa iubiti. Nu te mai considera balerina daca te duci la repetitii si apari pe scena cu grija copilului, a sotului si a porcului pe care nu l-ai pregatit pentru sarbatori. Sau pentru hainele din masina de spalat sau pentru ce fel de mancare sa pregatesti diseara.

Daca nu esti o persoana visatoare care se dedica scenei si vietii de artist nu esti facut pentru asa ceva... Nu te mai chinui, nu fi o balerina pentru ca asta nu este o meserie, este o arta, iar arta nu iti da de mancare.... sau ai uitat?

Nu iti mai privi colegele ca pe niste viermi scarbosi care par sa vrea sa iti faca rau sau sa iti ia locul pe scena, asta este viata de artist, cauta sa te depasesti si fii impacata cu tine, in loc sa critici si sa arunci cu venin pentru ca asta te injoseste si mai rau. Nu mai esti un suflet care merita sa apara pe scena si sa fie apreciat de public daca in viata ta personala nu dai dovada de respect si autodisciplina... Nu ma intereseaza viata pe care o duce un artist, mizera si fara viitor, daca vrei sa faci arta iti asumi si mergi mai departe pentru ca nu meriti sa te consideri balerina daca nu te detasezi de banalitatile si mizeriile societatii.

...acum... Maria

2011-01-18T22:52:00.006+01:00

Nu am nimic important de zis...

Viata mea merge mai departe desi lucruri aparent marunte se insira pe siragul de margele al sortii ce atarna de gatul unei prostituate de Buenos Aires. Poate la un moment dat o sa dau de acea piatra pretioasa din mijlocul siragului, insa acum bilutele de plastic isi schimba doar culoarea si forma.

Noi spectacole se ivesc in calea mea si ma leaga tot mai mult de tarisoara asta seaca si trista... cel putin in materie de dans e nula. Bine ca mai apare ca un ecou cate un coregraf strain care sa ia la palme performerii si artistii romani. Nu am sa raman aici, nu imi dau singura cu ciocanul peste degete, doar nu sunt proasta. Insa recent am primit ocazia sa lucrez cu un om deosebit.

Mario Radacovsky, suna cunoscut? Inca nu, desigur, insa este un om care vine in tara cu aerul proaspat de strainatate. Monteaza acum spectacolul „Maria de Buenos Aires” la Opereta Romana, si in curand o sa avem ocazia sa ne bucuram de acest spectacol cu toate ingredientele sale.

Pana atunci, sudoare...

...va urma...

SCRISOARE CATRE LICEENI DE TUDOR CHIRILA

2010-10-19T22:21:00.000+02:00

Perspectiva Subiectiva despre: MONKEY SANDWICH - Wim Vandekeybus

2010-10-16T14:39:00.007+02:00

Cand eram mica am comunicat cu plantele, animalele, cu norii, hainele, insectele, personajele imaginare ale mintii mele cretine... si cu multe alte creaturi reale ori ireale. Nu am avut prieteni cu care sa ma joc in curtea mea imensa, insa m-am descurcat si cand am avut nevoie am contat pe ai mei sa mi dea un sfat sau sa ma scoata din rahat (adica sa ma duca la distractie). La gradinita nu m-am dus... Cand am ajuns la scoala am invatat sa injur inca din clasa I pentru ca o colega tare indrazneata copia cele mai potrivite cuvinte pe care trebuie sa invete un copil sa nu le invete. In liceu am invatat sa imi citesc singura literatura, asa ca am avut grija sa nu citesc mai nimic. Cred ca am citit 3 carti in total pana in clasa a XII-a, insa nu ma plang, pentru ca acum am recuperat si ma mandresc cu asta. HA! Ignoranta mea nu a devenit mai mare cu timpul, am invatat sa imi sortez binele de rau si am reusit din instinct sa fac cele mai educate alegeri.

Nu e nevoie insa de o cultura exceptionala sa stii cand un spectacol trebuie privit obiectiv sau sbiectiv, si sa stii ce sa cauti in tot talmes-balmesul unui spectacol in aparenta cretin. Astfel am sa scriu din punctul meu de vedere, pur subiectiv despre spectacolul lui Wim Vandekeybus - Monkey Sandwich.

Cand am vazut prima oara articolul in care aparea celebrul W.V. am zis, "Iata in sfarsit un spectacol bun la noi... trebuie vazut cu orice pret". Dupa prima reprezentare am auzit ca este un tip gol pusca in scena care cica reactioneaza la filmul de pe un ecran in scena, sau am auzit ca ar fi asemanat cu un spectacol de circ. Foarte bine imi zic, hai ca nu poate fi asa rau, in fond este spectacolul lui Wim, tre sa stie el ce face. Ajunsa la fata locului cu cativa colegi am stat si am asteptat sa inceapa... Nu am de gand sa recreez spectacolul, insa am sa recreez ceea ce am simtit pe parcursul intregului proces. AM SIMTIT CUM INIMA MI SE FACE CAT UN PURICE TREPTAT SI CUM RESPIRATIA DEVINE MAI RARA, MAI APASATOARE SI MAI SEACA.

Acest spectacol m-a emotionat pana la lacrimile finale care au izbucnit de indata ce s-a incheiat proiectia. Exact: AM PLANS, dar de tristete...

Am plans din doua motive. Unul pentru ca realitatea pe care o prezenta Wim este una dura si fata de care nu se pate face nimic pentru ca sta in fiinta omului din strafundul generatiilor. Iar celalalt... mai tarziu...

Realitatea despre care se vorbeste provine din natura umana de a spune povesti. De cand suntem mici auzim tot felul de povesti de la parintii nostri care fie au caracter educativ, fie ascund un adevar pe care, copii fiind, nu trebuie sa le aflam. Astfel, din aceasta pasiune de a oferi alta fateta adevarului, nastem diferite motivatii pentru a nu destainui secretele mai mult sau mai putin dureroase. De multe ori ajungem sa credem noi insine in aceste povesti si ne ascundem ca dupa degetul propriu de greutatea pe care ar trebui sa o purtam pe umeri.

Mintea umana are si capacitatea de a-si imagina acele situatii pe care le povestim, intr-un fel cat mai realist. Astfel cand un vanator vorbeste despre prada sa din perspectiva animalului vanat ,cu simtaminte si sentimente, povestea animalului ucis pare sa ia proportii de o amploare mult superioara fata de realitatea propriuzisa. Sau cand un parinte ascunde o intamplare sau un adevar dureros, copilul pus in fata faptului real percepe atat suferinta cu o intensitate mai mare, dar si faptul ca a fost mintit de insasi mama sau tatal sau. Sau si mai rau, cand mintim de prea multe ori ne cream o reputatie pe masura, iar cand incercam sa spunem adevarul, chiar daca prin intermediul unei povestioare in aparenta nevinovata, ajungem sa nu mai fim crezuti.

Ma rog, cam asta era baza lucrarii lui Wim, insa cred ca superficialitatea cu care a fost privit acest spectacol a dus la un asa zis esec, din perspectiva majoritatii care a fost la spectacol.

Intr-adevar, cu totii am plecat cu ideea unui spectacol coregrafic solid si a geniului lui Wim, insa asteptarile au fost spulberate. Pentru mine, insa, doar in privinta primului punct subliniat. Intr-adevar, Wim este un coregraf la baza, si inca unul extraordinar, insa nu trebuie sa uitam ca a studiat un timp indelungat fotografia si filmul, ajungand sa imbine aceste arte si sa realizeze lucrarile pe care le iubim atat. Este un creator care lucreaza extrem de mult cu simboluri si sentimente. Niciun spectacol nu a fost lipsit de un profund sentiment uman de durere, fericire, dragoste, sau alte trairi puternice de baza ale sufletelului pe care il purtam in noi. Dar ce daca am observat ca dansul a lipsit, fiind inlocuit de gesturi primare, uneori salbatice, ale unui om primitiv sau de ce nu, chiar nebun. Insa acest om dezbracat nu era un personaj separat de cel din filmul pe care l-am sorbit cu toata fiinta mea. El era insusi personajul filmului, sub forma de idee sau spirit. El era sufletul omului chinuit de povesti si de viata falsa pe care trebuia sa si-o creeze din diferite motivatii.

Pentru mine Wim a crescut ca geniu. A crescut pentru ca a reusit sa imi scormoneasca sufletul si sa imi puna mintea in miscare. Am mancat fiecare detaliu al spectacolului, enervata sau nu, trista sau amuzata, proasta sau nu, am reusit sa simt cu taota fiinta mea si sa fiu miscata de un spectracol asa cum nu am mai fost de ani intregi. Sunt subiectiva, ma repet, dar asta din cauza ca ma regasesc in acel persinaj si regasesc lumea care ma inconjoara ca fiind la fel de cruda si seaca. Minciunile ne inconjoara si ne folosim de ele intr-un mod exagerat. Suntem cruzi...

Dar nu-i nimic, pentru ca ma simt flatat sa aflu ca sunt printre cei rari care au gustat din adevarul pe care l-am aflat iarasi, si am aplaudat din toata fiinta mea la sfarsitul lucrarii sale.

Plecati, comentati, plictisiti-va si mintiti, pentru ca ma hranesc cu aceste reactii, si ma trezesc inca putin si ma risid mai mult din minciuna care pluteste.

Haideti mai oameni buni, sa nu fim reci, seci cruzi, si sa mai privim si in adancul sufletului si al adevaratei motivatii pentru care suntem pe acest pamant. Nu mai fiti superficiali, nu mai asteptati sa iasa aur de unde nu este si nu mai cautati sa cresteti in ochii celorlalti inainte sa cresteti cu adevarat in adancul existentei voastre.

:

Eterna desfatare a timpului

2010-08-23T17:28:00.002+02:00

Lasa, iubita, timpul sa se scurga...

Lasa anotimpurile sa treaca, sa imi coloreze pielea apoi sa mi-o albeasca. Lasa pisicile sa miaune si reptilele sa se raceasca.

Nu poti ramane cu nimic, solid. Lasa vremurile sa se schimbe, sa alunece si sa dispara, ca un sloi de gheata ce se topeste pe pielea infierbantata de soare. Vantul sufla, cantecul se stinge, iar lumanarea isi picura ceara calda, usturatoare.

A mai cazut o stea, cazuta a ramas, iar gandul nu o prinde, caci dorinta s-a dus odata cu coada sa efemera si rece. Degetele ating apoi respira golul dintre spatii.

Lasa oamenii sa taca, sa treaca, sa vorbeasca si sa plece, sa dispara. Lasa-i sa se intoarca doar atunci cand vor ei, pentru ca doar atunci se vor intoarce impacati si cu inima deschisa.

Doar cand spiritul crede de cuviinta sa priveasca inapoi si sa intinda o tentacula, doar atunci va privi cu adevarat inapoi. Pana atunci lasa-l sa plece, caci mintea nu concepe opriri, pauze, relaxare. Lasa viata sa se scurga, pentru ca toate trec, si revin doar subtil... ca un fior.

Lasa lumina sa se stinga, lasa bratele sa se inchida, lasa zambetul sa piara, si lasa parfumul sa isi schimbe buchetul.

Lasa asa... las-o... nu-i nimic...

Time to say goodbye Sarah Brightman Andrea Bocelli

2010-08-03T21:57:00.001+02:00

In mai putin de 12 ore mi-am luat ramas bun de la doua persoane ce au marcat o parte din viata mea recenta.

Nu acestia nu au murit, insa ne-am luat ramas bun de la un trecut comun si de la un viitor comun.

Aceasta melodie ne-a unit si acum ne desparte... Viata este facuta din patratele, iar acum voi inchide laturile acelui patratel si am sa pasesc in noua zona a vietii mele.... Va sarut pe dintisori, mi-a facut placere!

Avignon le OFF (II)

2010-08-02T17:48:00.003+02:00

Aceasta plictiseala se prelungeste dupa acele 3 saptamani petrecute in mirobolanta Franta. Tara celor mai imputiti oameni, si chiar cu cele mai vaste arome de transpiratie acra. Tara in care cainii sunt maltratati de oamenii strazilor pentru ca un caine nu poate sa fie lasat pe strada fara stapan, si astfel cersetorii si oamenii ale caror picioare poarta aceleasi incaltari pana la tocirea suprema fac abuz de saracele fiinte si le tin dupa ei doar ca sa nu fie ridicati de politie. O tara care are si ea legi proaste si carora poti sa le gasesti alte legi contradictorii.
Mizeria si nesimtirea exista in Franta asa cum exista si la noi. Desi acolo oamenii par mai educati si mai curati, ipocrizia este in floare. Raceala cu care esti intampinat ca si turist te invaluie si simti ca poti sa faci si pneumonie.

Dar sa nu cad in latura aceea... Franta este o tara frumoasa foc, cu arhitectura variata si stradute migalos impletite. Detaliile arhitecturale te mentin in alerta oriunde ai intoarce privirea, de la cel mai mic si mai simplu satuc pana la orasele cele mai reci si moderne. Am avut norocul sa locuiesc in preajma Avignonului si sa dau spectacolul in zona veche a acestui oras.

Festivalul de la Avignon, si anume „OFF”-ul, este un festival cu peste 900 trupe de treatru si dans si peste 900 spectacole in fiecare zi. In acest „OFF” sunt trupele mici, de artisti proaspeti si dornici sa se faca remarcati cu orice pret. Festivalul dureaza o luna de zile si in aceasta perioada, zona veche a Avignonului este impanzita de afise multicolore, de mii de fluturasi si zeci de artisti care ies in strada si isi promoveaza spectacolul cum considera ei mai bine. Galagia este permanenta si singurele momente de liniste sunt cele intre 6 si 10 dimineata cand oamenii mai apuca sa puna capul pe perna.

La ora 10 dimineata incepea spectacolul „Exil in pamantul uitarii” la teatrul College de la salle, Le preau. Era un colegiu cu mai multe sali de spectacol decat are Universitatea de Arta Teatrala si Cinematocrafica Ion Luca Caragiale din Bucuresti. Spectacolul avea loc aici si la aceasta ora matinala datorita unui alt teatru care a pretins o marime falsa a scenei, iar cand am ajuns la fata locului am constatat ca nu avem cum sa jucam. Astfel, a trebuit sa cautam alt loc in care sa dam spectacolul, iar tot ceea ce au facut celelalte trupe pentru promivarea spectacolului in cateva luni de zile, a trebuit sa rezolvam noi in cateva zile din banii nostri de buzuar. Teatrul Lorette, inca mai are sa returneze suma aproximativa de 9000 euro.

Intr-un final am reusit sa transferam spectacolul la noua locatie, si am inceput sa hoinarim pe strazile aglomerate si incinse impartind fluturasi si legand afise de stalpi si grilaje. Acolo nu se lipesc afisele de pereti. Toti trebuie sa lipeasca afisul pe un carton care se leaga cu o sfoara de... orice gasesti, in afara locurilor in care scrie ca nu ai voie sa legi sub nici o forma niciun afis.

La primul spectacol am avut 2 oameni in public. La al 2-lea 5, la al 3-lea 7, apoi 12 apoi 4 apoi 5 apoi... si tot asa pana la finalul festivalului. In pauza de o zi pe care o anuntasem teatrului si era clar scrisa pe fiecare afis, s-a prezentat la ora 10 dimineata sa filmeze spectacolul cei de la televiziunea Arte. Directorul teatrului si cei care vindeau biletele nu aveau nici cea mai vaga idee ca noi avem liber in acea zi, si astfel acei oameni au primit informatia falsa ca noi am plecat de la teatru. Vazand ca nu avem spectatori am inceput sa dam bilete gratis, mai exact imparteam zeci de fluturasi cu loc gratuit... nici un rezultat.

Teatrul Lorette nerestituind banii pentru sala si promovare, a insemnat ca oricare alta plata pentru aceasta noua locatie avea sa vina din buzunarele noastre. Astfel, sute de fluturasi si afise au fost facute, am inchiriat un proiector cu suma de 1000 euro, si alte nebunii. Scena din acel loc era... inuman de murdara. Inainte noastra nu exista femeie de servici sa dea cu o matura ca sa nu ne ridicam din pamant in adevaratul sens al cuvantului. Aceste femei ajungeau la teatru la ora 11, perfect pentru urmatorul spectacol. Cabine de schimbat??? Ma bufneste rasul... Noi ne schimbam in curtea scolii printre decorurile celorlalte trupe. Ne spalam pe picioare si pe corp la baile publice sau in liceu. Era cald afara, se usca repede apa de pe noi, ne puneam ochelarii de soare si mergeam in oras sa ne relaxam la o bere rece. Un Cagol, atat aveam nevoie pentru o noua zi. A fost interesant cand am fost in oras imbracati in costumele de spectacol si cu machiajul de scena, mai ales cand Ana, papusarul, cu fata alba, cearcane negre si zambet de Joker s-a apropiat cu marioneta de un copil care de groaza a inceput sa urle in plina strada si sa planga. Parintii erau amuzati, stiau ei ca nu am vrut sa se intample asta.

Cu toate relele, am avut si multe bune. Printre acei putini oameni din public au fost doua doamne ce faceau parte din juriul festivalului principal din Avignon (IN), care au fost incantate de ceea ce au vazut, a fost reprezentantul fundatiei Benjamin Fondane care s-a aratat multumit,sau chiar fericit sa vada ca este un spectacol extraordinar, si nu in ultimul rand George Banu care ne-a onorat cu prezenta si a zis ca este un spectacol bun... „Bravo”, a zis el, iar acel „bravo„ a insemnat mai mult decat aplauzele a 1000 de spectatori.

In ultimele zile am luat o hotarare, am jucat spectacolul afara, in fata Palatului Papilor, in miezul actiunii. Iar succesul a fost intampinat de aplauzele deschise si calde ale celor care au stat la spectacolul nostru. Am simtit intr-adevara atunci ca rasplata ne-am primit-o. Cu zambetul pe buze, cu transpiratia uscata pe piele, de la vant, cu buzunarele goale si cu sufletul deschis, am facut linia pentru aplauze si am primit ceea ce ne-am dorit. Satisfactia a fost inmiita, iar agonia si extazul de artist si-au atins apogeul.

Am plecat cu regrete de acolo, dar si cu multe castiguri. Regret ca nu am reusit sa aratam mai multor oameni ca avem cu adevarat ceva de impartasit, din toata inima, dar castigul cel mai mare a fost experienta de a face parte din unul din cele mai cunoscute festivaluri de teatru din intreaga lume.

Imi iubesc meseria si o urasc din toata inimioara mea!
Ironic nu-i asa?

Dupa o escapada in Franta (pt. 1)

2010-08-02T17:29:00.003+02:00

Tic... tac... tic... tac...

Atatea nume, atatea vise, atatea momente, atatea senzatii si nimic nu ramane cu adevarat. Cu toate astea, pulsul inimii mele creste de fiecare data, la fiecare impuls vechi dar nou, printr-un flash palpabil de amintire carnala si orgasmica ce imi da sensatia ca traiesc dublu si acum si atunci. Dar nu... E doar o senzatie de care vreau sa scap si sa nu mai am vise si atingeri false. O alegere este definitiva, dar macar mi-am asumat-o? De ce acum pasesc cumva in adanc si ma scufund intr-o acra durere si speranta nefondata?

Dar cred ca sunt doar plictisita, si atunci cand nu am ce face patrund in adancul sufletului in cautare de raspunsuri si astfel zgarman in lucruri mai mult sau mai putin asezate. Asta sa fie raspunsul, si ma voi resemna cu asta pentru tot restul vietii mele, pentru ca o alegere e luata si nimic nu mai are cum sa ofere acelasi gust si aceeasi aroma unei ciorbe reincalzite.

Azi am baut cafeaua dupa ce m-am spalat pe dinti

2010-06-25T12:08:00.003+02:00

Si daca beau cafeaua dupa ce ma spal pe dinti ce se intampla? Sunt infidela unui principiu. Sunt om, si gresesc asemeni voua. Ma primiti?

Sunt o greseala si de multe ori fac exceptia de la regula.

Acum aud si simt ploaia si ma ajuta sa ies din starea de fericire pe care nu o am in mod automat, ci indus. Picaturile de ploaie se lasa greu pe gandurile mele iar norii ofera lumina perfecta pentru o stare de melancolie profunda. Respirand mai greu simt ca timpul sta in loc iar viata se repeta, pentru ca are modalitatile sale de a se repeta pe nesimtite. Imi da ocazia sa reiau subtil toate sentimentele pe care le-am mai simtit. Si e bine, e cald. E vara, normal. Stilul minimalist-repetitiv.

Vad flashuri de lumina si simt energii fulgeratoare care ma patrund si ma lasa. O voce soptita incearca sa iasa din cele trei semi-cuvinte pe care le repeta constant. Scurt. Unde duce aceasta analiza? Ochii vad lucruri diferite, cu istorii diferite, dar mintea trage usor in spate. Nu... mult mai in spate. Amintirile cele mai vechi isi reiau locul in suflet, senzatiile patrund in carne si le simt in pantec. Am acelasi ecran de laptop in fata ochilor. Ceva nou? Atat de multe...

Iti multumesc, acum ma cunosc si mai bine. Am sa evit multe greseli pe care le-am facut, pentru ca aceasta repetitie minimalista imi este oferita de o melodie pe care o ascult, si imi este draga. Imi ofera acest sentiment neplacut de placut pe care il voi simti de cate ori este nevoie ca sa imi aduca aminte ca timpul merge mai departe. Ploaia de afara este normala, a tinut cam mult dar starea pe care mi-o da este trecatoare. O sa mai vina. Si o sa mai plece. Am multe lucruri de care nu ma voi desparti niciodata, si multe obiceiuri la care nu voi renunta, dar experientele ma ajuta sa ma schimb. Momentan nu stiu cum, dar voi afla mai tarziu.

EU Sunt o multitudine de experiente si sentimente, pe care le traiesc sau le-am trait. Datorita oamenilor pe care ii cunosc si actiunilor pe care le parcurg in viata, imi insusesc atatea lucruri pe care le voi purta in mine. Eu sunt tu/oricine/voi, combinat cu eu, combinate cu elementele externe. O analiza mai aprofundata nu exista si nu va exista.

Ce-i drept nu-i stramb

2010-06-15T11:41:00.003+02:00

Propun sa incercam sa uitam tot ce s-a intamplat in ultimii ani. Sa luam spre exemplu o perioada de doi ani. Uita tot ce s-a intamplat. Esti in 2010 si iti continui viata, nimic nou fata de ceea ce se intampla acum doi ani. Adio momente fericite, adio momente triste, adio regrete si.... Adio.

N-ai uitat?

Street Delivery (deliver love and freedom)

2010-06-11T12:50:00.003+02:00

Iesi din carapace, extinde-ti antenele, simte ce se mai invarte prin aer si trage concluzii. Nu e frumos sa ramai acolo, singurel si infricosat in lumea ta. IESI!!! Teaiesti si asta iti ocupa toata viata. Lumea nu e ninic decat un cerc vicios din care iesi sau intri. Sunt atatea elemente care ne fac viata un calvar, insa daca le ignoram si traim pentru sufletul nostru este posibil sa ne detasam de ele.

Analiza sufletului si a sentimentului nu exista. Sentimentul este pur si vine ca urmare a unui fapt, insa asta nu inseamna ca putem sa analizam ceva atat de efemer si inpalpabil. Tot ce imi doresc este sa dau frau liber trairilor si sa imi zic de fiecare data, traieste Vanda ca ceva mai bun de facut nu ai.

Capacitatea de a avea multiple trairi si ganduri ne difera de celelalte vietuitoare ale planetei noastre, asa ca de ce sa stam sa putrezim in turma asta in care suntem impinsi de societate si de mintile inguste care ne inconjoara? Tot ce imi doresc este sa fiu libera intr-o viata fara reguli. Sunt tanara si am vise pe care nu vreau sa le dau deoparte din cauza unor roboti intrati in rutina.

As vrea sa zbor fara sa ma traga cineva de picioare in jos, punandu-ma sa analizez, sa ma trezesc la realitate si sa accept... NU VREAU!!!

Street Delivery. Duminica 13 Iunie, Timisoara, strada Mercy. Aici si acum, voi fi prezenta alaturi de Razvan Mazilu si Judith State, sa zambim alaturi de sufletul unui om minunat. Invit pe toata lumea care simte cate ceva, sa traiasca, sa iubeasca, sa iasa din lumea sa si sa ni se alature, pentru ca avem de impartasit ceva mai presus de simpla iubire. Ne vom bucura de viata si de sentimente, si asta pentru un om cu adevarat deosebit (pe care nu l-am cunoscut, insa am marturia si credinta intru-totul ca asa este), Cosmin Lungu.

Va doresc multa dragoste!

Gala teatrului tanar. Premianti: Exil in pamantul uitarii

2010-05-07T20:16:00.004+02:00

Exil in pamantul uitarii este un spectacol de teatru dans.

Regia si coregrafia Andreea Tanasescu

Dansatori: Vanda Stefanescu (subsemnata), Valentin Stoica, Sanno Momo Peter si Andreea Tanasescu

Actori: Alexandra Ionita si Richard Bovnocz... Fir-ar nici acum nu stiu cum se scrie numele tau RIKI. Iarta-ma!

Papusar: Ana Craciun

AM CASTIGAT!

Ce? 100.000 dolari

Pare uimitor nu-i asa? Totusi ce am facut noi ca sa meritam acest premiu? In primul rand am trecut prin foc si para ca sa ajungem la un final. Oamenii au venit si au plecat din sala in care se faceau repetitiile. Nervii au fost de multe ori incordati la maxim. Repetitiile de multe ori se intindeau dupa orele 12 ale noptii si ne doream sa nu ne fii implicat deloc in acest proiect. Am avut un stomac tare, trebuie sa recunosc ca a trebuit sa inghitim cu totii in sec si sa mergem mai departe. Ce ne-a tinut uniti totusi? Pai intr-un final am reusit sa ne strangem acesti putini oameni, numai unul si unul, care pe parcurs ne-a cunoscut si am format o echipa de cea mai mare valorare. Pentru noi, prietenia si uniunea a facut ca totul sa iasa la bun sfarsit.

In fine, anul care a incheiat maratonul de repetitii si stres s-a incheiat. Ne-am inscris in aceasta competitie sperand sa reusim sa promovam spectacolul si sa nu lasam pe apa sambetei tot ce am lucrat pana atunci. Nu visam sa castigam, eu cel putin nici nu ma gandeam la asa ceva. Am aflat tosusi ca am castigat cu cateva zile inainte de gala. Am tipat de fericire pe strada.

Am ajuns in final in ziua galei, joi 6 mai la Odeon. Aici mi-as fi dorit sa nu castigam pentru ca felul in care am dus la capat o repetitie pentru lumini si amplasament a fost de cea mai mare bataie de joc. Teatrul se transformase intr-un mare platou de filmari. Toti erau stresati si asudati. Se striga peste tot. Reflectoarele erau toate amplasate pe sala, unde trebuiau sa stea invitatii. Noi am primit alte 3 reflectoare cu care trebuia sa ne facem lumina pe scena. Crize. Dupa ce am montat cele trei reflectoare a trebuit sa iesim de urgenta din scena pentru ca veneau solistii de la Moscova (Balsoi pentru ignoranti). "Lasati asa luminile, pentru noi nu conteaza", zic ei. Desigur ei au venit sa isi ia paraii si sa plece. Astfel au dansat in 5 puncte de lumina.

Am revenit noi in scena, cu chiu cu vai si alte probleme am reusit sa facem un snur si sa aducem niste lumini mov. La final a venit un regizor de la Antena1 ca sa ne zica ca pentru ei nu conteaza ce lumini avem, vom trebui sa lucram cu luminile cerute de ei pentru sticla, asa ca adio intimitate artistica, adio teatru adio spectacol.

Ajunsi totusi la momentul inceperii spectacolului. Balerinele erau suparate ca trebuiau sa danseze pe chenarul nostru pentru teren pe care nu aveau cum sa il monteze decat la inceputul spectacolului. Am trecut pe langa ele si am strigat: SACAZ!

.....................................................................................

Plictisita sa ma mai plang de organizare si de nemernicii care nu stiu decat sa faca pe vedetele, am hotarat sa explic un lucru.

Pentru toti cei care cred ca ne-am imbogatit, si cei care cred ca nu e un premiu pe meriti. Pentru cei care nu stiu decat sa dea din gura si sa vorbeasca desre competitie de parca ar fii raie. Pentru cei care nu apreciaza un lucru bine facut si pentru cei care inca mai cred ca Momo e strain: SCUTITI-MA!

Banii castigati sunt pentru promovarea spectacolului si al trupei, pentru promovarea culturii in tara si pentru a da ocazia artei romanesti sa urce si pe scenele din tarile pe care le admiram atat dar la care nu aspiram.

Ma repet: Sa ma scutiti! hahaha!!!

fir-ar!

2010-04-27T22:07:00.002+02:00

-"Esti grasa!"
-"Esti mica!"
-"Nu ai nici o calitate nativa."
-"Esti prea lenesa si lipsita de vointa"
-"Ai paranteza la picioare"
-"Ne pare rau, nu ai fost selectionata, poate data viitoare"
-"Nu esti ceea ce cautam"
-"Din spectacolul in care ai fost si tu, avem nevoie doar de X,Y,Z... Multumim"
-"M-a intrebat producatorul daca arata toate fetele bine si m-am gandit ca esti putin cam plinuta, imi pare rau."
-...

Am murit? NU

inca

trezirea...

2010-03-06T12:28:00.002+01:00

Am vazut de multe ori pe strada mosuleti si babute cu fete fericite, cu ochi calzi ce dadeau senzatia unui suflet bun si tanar. In acele clipe ma intrebam cum au reusit acei omuleti sa se pastreze atat de proaspeti in astfel de vremuri.

Dupa o anumita perioada de timp cand repet anumite actiuni sau am acelasi program, remarc faptul ca ceva incepe si scartaie. In mine ceva cere o schimbare. De la o culoara, la o haina, la o locatie sau chiar o noua activitate, toate aceste schimbari cer sa iasa la suprafata pentru ca altfel simt ca traiesc intr-o nesfarsita insiruire de actiuni lipsite de sens.

Astfel, cand ma intrebi de ce sunt asa dezinteresata, asa plictisita, asa lipsita de sens in priviri, raspunsul este acelasi: RUTINA. Aceasta stagnare a sentimentelor si a starilor este un lucru care mie imi taie orice chef de viata si orice speranta. Spre exemplu, chiar si repetitiile pentru Depeche Dance au intrat intr-o oarecare rutina, totusi scopul acestei rutine este unul bun, este obisnuinta cu miscarea, cu tehnica folosita, cu spatiul si timpul alocat. Totusi cand o astfel de rutina se instaleaza in viata mea personala, lucrurile incep sa capete alte valente.

Personal, eu consider ca viata e prea lunga, si prea lipsita de sens. Noi ca oameni oricum nu avem nici un scop in universul acesta enorm, asa ca decat sa ma gandesc la cimicnicimea mea ca fiinta, prefer sa gasesc ceva cat de mic sa imi hraneasca sufletul infometat in permanenta de noutate.

Fericirea ciudata a unei tinereti

2010-02-21T13:33:00.006+01:00

A 3-a duminica de cand am inceput proiectul Depeche Dance pentru Odeon.

In aceasta clipa de libertate in care imi pot permite o odihna binemeritata ma gandesc la cele mai frumoase lucruri din viata mea: coregrafii, miscari, dutelul usturator cu Razvan, soloul incolacit... Durerea mi-a pus stapanire pe tot corpul, vanataile se inmultesc asemeni ciupercilor dupa ploaie, venele mi se umfla de la oboseala, iar capul incepe sa mi se umple de miscari si senzatii. Abia acum simt ca traiesc pentru ceva, si simt cum creste acea farama de speranta cand aud de la Massimo ca sunt buna, ca ar trebui sa plec din tara asta intr-o companie serioasa... Acum este momentul.

Am 21 ani si simt ca o sa zbor curand. Sper ca nu o sa mi se taie aripile dupa ce termin premiera din 12 si 13 Martie.

Totusi pana atunci mai am trei saptamani de viata in care o sa ma trezesc usor dimineata, am sa imi beau cu inima cat lumea cafeluta de dimineata si am sa visez in continuare in tramvaie.

Durere placuta, ramai in corpul meu pentru ca ma faci sa traiesc.

Nu m-am nascut in locul potrivit

2010-02-12T20:24:00.004+01:00

12 Decembrie 2009, casting pentru Depeche Dance, un spectacol de dans contemporan in coregrafia lui Massimo Gerardi, pe muzica integrala Depeche Mode.

4 Februarie incepem repetitiile. Monica, Laura, Bianca, Vanda, Judith, Razvan, Caisa, Mircea, Cristi, incep o perioada de repetitii continue pentru ca spectacolul in care am intrat sa iasa perfect.

Nu am detalii picante de la repetitii. Pot spune ca sunt repetitii adevarate, cu un coregraf profesionist si cu asistenta sa Lisa, care a trebuit sa ne paraseasca prea deverme din pacate. (Ii era dor de prietenul ei, hehe)

Massimo Gerardi este o persoana cu care se face ceva cu adevarat valoros. Omul asta nu stie ce inseamna pauza, iar noi aproape ca uitam ca ne e foame. In frigul din salile imense si reci de la centru national al dansului noi ne incingem si nu mai simtim nici pic de racoare. Doar la talpi parca e mai rece, dar deh. Bine ca mai vine cateodata cineva serios in Romania ca sa mai dea cate o palma peste bot artistilor de doi lei fie de la Centru Dansului, fie din alte parti. Tot respectul mei pentru cei ce s-au gandit sa invite astfel de personalitati (Razvan Mazilu).

Tebuie sa mentionez ca nu am mai lucrat de mult timp la un asa nivel de seriozitate cu absolut nici o persoana din toata lumea aceasta coregrafica din Romania. Ah, ce imi doresc sa plec din tara asta infecta si sa fiu inconjurata de bun simt si respect din partea celor cu care lucrez si care au ce sa imi ofere ca hrana mentala.

Urasc sa vad prefacatoria si vedetismul atat al colegilor mei de breasla, cat si ale persoanelor care se cred profesori, mentori, oameni importanti sau alte personalitati neimportante cu adevarat.

Dar: „Nu m-am nascut in locul potrivit...”

Mai jos sunt linkuri catre doua pagini explicative ale proiectului Depeche Dance

http://www.facebook.com/?ref=home#!/event.php?eid=287227403269&ref=mf

Pentru ca imi place si sexul...

2010-01-22T10:54:00.007+01:00

Pentru ca imi place si aceasta desfatare carnala, asemeni oricarui animal, om, insecta, recomand urmatorul clip:

O poveste romantica, nu altceva ;)

http://fulgerica.com/2010/01/19/o-poveste-romantica/#more-14844

De ce insecte si nu ingeri?

2010-01-22T09:43:00.002+01:00

Ma scurg in nisipul zilelor si pier incet incet intr-un interior mai departe ca centrul infierbantat al pamantului.

Ah, ce dimineata torida de ianuarie. Ma paste o jena perfecta, ce nu imi da pace si nu ma lasa sa respir. Deseori ma gandesc doar la ce a fost si cum va fi, si moooor de ciuda pentru ca traiesc. As vrea sa fiu o entitate ce se misca in libertate printre tot ceea ce exista, ca sa descopar tot ceea ce un om normal nu are cum sa descopere. Sau mi-as dori sa fiu un miliardar excentric si sa dau banii pentru viata si gandul unor persoane mai rasarite ca mine.

Mi-e sete continua de vin de struguri salbatici, indulciti de nepasare caci daca nu pot sa o am pe a mea atunci macar sa gust din alta.

Ce faci cand accepti faptul ca locuiesti intr-un stup de albine unde fiecare nu stie altceva decat sa isi faca treaba? Unde ajungi cand atat de devreme pe drum ai descoperit ca e prea lunga calea si prea monotona? Dar n-ai ce face.... Caci stii ca incaperea de 4 pe 4 iti va fi casa tot restul vietii?

„Suntem niste insecte care au impresia ca sunt cele mai shmekere insecte de pe lume” S.Becket

Dar de ce mama masii ma macin atat de tare cand stiu ca nu am unde sa ma duc? Caci maine tot o sa vina, iar camera asta tot casa imi va fi, iar oamenii tot insecte, iar gandurile tot efemere...

Why Most People Give Up and Fail

2010-01-19T09:00:00.001+01:00

Sa citez un post foarte dragut:

„Simple answer: because success almost always takes longer than you think.

Sure, there are exceptions (and they tend to be overhyped by greedy marketers). However, I’ve noticed human beings tend to make two types of errors:

They are overly optimistic with their timing
They are overly pessimistic with their ambitions
The first error results in people giving up on their goals way too early. The second error results in people not setting goals at all.

Success Takes Longer Than You Think

How much time does it take to make exercise a habit? For me, it took 3 failed 30 Day Trials before the fourth finally stuck. In total, it took over four months, and that was just to make the habit last, not even to start seeing results.

How much time does it take to build a successful blog? I spend 2 years building this blog before I started earning livable income. After four years, reliably earning a full-time income is still a goal of mine.

How long does it take to learn a foreign language? After 7 months (2 of living among native speakers), I’m able to hold conversations in French, but expect another 3-6 months to reach a level most people would deem fluent.

Ok, so maybe the point of this story is that my successes always take longer than I think. However, just from interacting with readers, I suspect my bias towards expecting early success is a common one.

Why the Long, Hard Road Doesn’t Need to be Depressing

Telling someone that reaching their dream will take more time, not less, than they predict isn’t going to win you any friends. People want to be inspired and motivated. They want to be sold that the road isn’t nearly as long and hard as it appears (not that it is, in fact, longer and harder).

This is probably why get-rich-quick schemes are so popular. People don’t want their optimistic lens of the world fixed, they want it exaggerated.

But I’ve found that discovering your path in success is longer and harder than you initially foresaw, isn’t a bad thing. There are two reasons I believe adding a dose of pessimism with your timing can be a wonderful thing:

It makes you patient. It’s way easier to focus on the big picture, and not get distracted by all the crap life throws at you if your vision is long-term.
You’re more likely to actually reach success. If you planned to stick with learning a foreign language for 18 months before quitting, instead of 6 months, your chances of success skyrocket.
It forces you to really commit to a new pursuit. The commitment that comes from knowing you’ll stick it out for a few years instead of a few months gives you an edge over all the wannabes who throw in the towel too early.
Perhaps most importantly, being patient with the deadline allows you to enjoy the path getting there. Instead of becoming irritated when you stop seeing success, you’ll view the plateaus as just another stretch of the long road you originally committed to.

People Underestimate What They Can Accomplish

If people are overly optimistic with their timing, I believe most people are overly pessimistic with their goals.

People tend to see their future life in mostly the same terms as they see their present. Maybe they have a bit more money, a bit better relationships and a bit more freedom, but their ambitions paint a picture of a life that is just a bit more colorful than their life today. They don’t imagine a completely different picture painted on that canvas.

Just as I made the mistake of overestimating my timing in accomplishing key goals, I also underestimated how much my life could improve.

If you had told me six or seven years ago, that today, I would be running my own business, living in a foreign country, have written several books, built an active social life and succeeded in implementing most of the habits I wanted to create, I probably wouldn’t have believed you. My situation at the time would have put limits on my imagination of how my life could be today.

So my point of this article isn’t to undercut your motivation, and tell you your goals are too far away. No, I believe patience is important because, when properly applied, it tells you that your goals are probably smaller than you’re capable of.”

GATA

2010-01-14T21:36:00.002+01:00

Recunosc si eu faptul ca am cazut in aceasta capcana.

Societatea ca subiect artistic. Anul acesta toata clasa mea a avut ca subiect in primul semestru societatea: relatiile interumane, realitatile vietii, relatiile de dragoste, consumerismul, epuizarea resusrelor, rutina, si multe alte subiecte ce au ca unica legatura lumea in care traim.

M-am intrebat de ce.

Am constatat ca este interesant sa imi creez propria lucrare despre societate, despre stupurile astea de ciment care impanzesc orasul, despre strazi si mijloace de transport in comun... Cum ne afecteaza ziua si noaptea si rutina care pune stapanire pe fiecare dintre noi. Chiar si despre influenta presei care ne conduce subtil viata.

Acum am realizat adevarul trist.

Desi lumea in care traim reprezinta un subiect fata de care fiecare artist are o parere si isi formuleaza propria impresie despre adevarata fata a populatiei conduse de asa numita democratie, nu trebuie sa cadem in aceasta capcana. Toti artisti cauta sa vorbeasca despre ceva ce ii reprezinta, si ca locuitor al unui oras, viata pe care o duci si concluziile pe care le tragi reprezinta mult material, dar deja fiecare si-a facut o impresie despre aceasta realitate rotitoare. Asa ca de ce as vrea sa ma duc sa mai vad un spectacol despre aceeasi degradare sociala, aceeasi rutina, aceleasi persoane disperate si secatuite.

Acum ma simt un artist prost. Am cazut in capcana. Am luat calea cea mai usoara.

Nu mai vreau artisti prosti si subiecte cotidiene. Vreau sa vad o lucrare despre adevaratele valori ale vietii. Vreau o lucrare incarcata cu simboluri mitologice si personaje ireale. Vreau sa visez cu ochii deschisi. Vreau viata dupa moarte, vreau moarte dupa realitate.

Reincarnare, iubire interzisa/ platonica, comunicarea liliecilor, viata zeitatilor...

Vreau sa vad un spectacol, nu o stire de ora 19.

Viata ca un banc sec

2010-01-07T16:27:00.002+01:00

Nu e sub nici o forma vina noastra ca ne-am nascut unde ne-am nascut in perioada in care ne-am nascut. Cu atat mai mult cu cat daca ceva ne displace, trebuie sa riscam cu toata fiinta noastra sa obtinem ceea ce ne dorim.

Am o viata, mai putin de 100 de ani de existenta, ceea ce inseamna un nimic daca stau sa compar cu entitatile ale caror valoare intrece si cea mai prolifica imaginatie. Totusi zilele se insira pe spinarea mea asemeni unui ruxac cu experienta purtat involuntar pe spate.

Sunt inconjurata de alegeri: azi, sus, lumina, sacrificiu, dragoste, durere, fericire, amar, ciocolata, lene, stres...

Ma simt apasata de presiunea timpului si a cunostintei si cred ca pe masura ce inaintez in viata sufletul devine din ce in ce mai rigid, asemeni unei nuci al carui miez ajunge o uscatura, dar o uscatura care e cu atat mai dulce cu cat e mai coapta si protejata de o scoarta impenetrabila.

Sa fii om este o intamplare.

Sa privesti viata ca pe un dar este un pacat.

Sa treci prin viata ca rata prin apa este un pacat.

Totusi ce trebuie sa faci cu aceasta, avand in vedere ca a trai nu inseamna decat sa te trezesti, sa mananci sa faci ceva si sa te culci, pana la moarte. Ce rezolvam cu asta? Rutina asta duce la penibilitate. Daca te obisnuiesti sa traiesti ajungi o persoana moarta, nemaiputand sa profiti de aceste clipe de respiratie involuntara care te tin treaz si departe de tarana.

Vreau sa traiesc departe de rutina, departe de penibilul cotidian, departe de fratii si surorile mele care au intrat cu inima impacata in neantul vietii. Chiar daca teoria relativitatii ne aseamana existenta cu o particula de praf, chiar daca putem sa distrugem tot ceea ce intalnim (ca specie), chiar daca tot ceea ce se intampla nu tine deloc cont de existentia omului in lume si se poate chiar ca acest TOT, sa o duca mai bine si fara noi, asta nu inseamna ca avem tot dreptul sa luam ca atare viata si sa o transformam intr-o inchisoare a rutinei. Sau mai mult sa o transformam in cel mai SHMEKER lucru din lume.

Chiar daca intru intr-un grup pe hi5, sau ies cu 3 amici la un suc, o fac pentru ca nu pot sa zbor. Daca imi castig existenta prin arta, nu inseamna ca am ales sa duc o viata prolifica, ci o viata prin care imi hranesc sufletul. In fond sufletul este cel nemuritor, nu acest corp din carne si oase putrede cu incheieturi indurerate.

Mi-e frica sa pasesc inainte in timp ca sa nu ma pierd in viata.

Mic protest

2010-01-02T15:45:00.003+01:00

Adevarata fata a unui artist nu este cea care se vede la televizor.

Asa ca toate vedetele noastre de doi lei nu au decat sa copieze ce vor pentru ca sub acea masca de vedeta tot se simte mirosul de rahat.

http://www.youtube.com/watch?v=yAd29GlCKf4&feature=related

Hai la multi ani!

2010-01-02T13:58:00.004+01:00

Iata ca am ajuns si in anul 2010 si presimt ca o sa fie un an genial. Nu stiu de ce, dar l-am inceput bine, parerea mea :))

Iata ce imi propun pentru anul acesta:

1.Sa imi iau placa de snowboard, cu tot cu echipament, pentru ca trebuie sa incep sa fac iernile mai placute. Vreau sa uit de frigul pe care il aduce zapada si perioada sarbatorilor pentru ca ma deprima si vreau sa profit si iarna de viata asta geniala.

2. Trebuie sa incep sa merg la concerte pentru ca uit sa mai ascult muzica asa cum imi place. Uit ce inseamna un bass simtit in piept, un red bull care sa ma tina in alerta toata noaptea, o atmosfera plina de tineri tampiti care nu stiu decat sa se simta bine, un tiuit in urechi cand ies de la concert, o noapte pierduta in favoarea distractiei pe care daca nu o imbratisez cat mai des ajung o baba iritata si nefututa.

3. Ce inseamna facultatea? Inseamna ore pierdute in salile ce put a transpiratie. Dar mai inseamna si oameni plini de pasiune care fac ceva ce le place, printre alti oameni care nu au ce cauta in acea insitutie purificatoare. Asa ca ce trebuie sa fac eu este sa profit de lucrurile care imi fac placere si sa dau la o parte lucurile care ma trag inapoi. Asa ca hai sa sugem sangele facultatii!

4.Sa am parte de acea bataie la care visez de ani de zile. Imi doresc de atata timp sa sparg moaca unei persoane de sex feminin, iar anul asta cred ca aceasta dorinta mi s-ar indeplini. Asa ca draga mea G, daca nu reusesti sa uiti de trecut si sa iti vezi de viata ta mediocra te invit sa ma contactezi la adresa de messenger: aqua_tofana88, unde putem sa facem schimb de numere de telefon si eventual sa ne vedem la un duel adevarat. Asta pentru ca nu am timp de porcarioare de la ametitele care nu stiu sa isi traiasca viata.

P.S. Ma bucur ca imi citesti blogul, dar regret ca nu inveti nimic din el. Te pup.

5.Sa fac pe dracu in 14 si sa fac rost de o escapada din tara asta jegoasa.

6.Sa dau tot ce pot din mine la proiectele ce imi ies in cale si sa iau tot ce pot din experientele ce mi se ivesc.

7.Sa imi fac prieteni noi, cunostinte, relatii...

8.Sa ma bucur...

9. Sa gust toate sortimentele de ciocolata pe care le gasesc.

P.S. Las la indemana Vulpii parsive, dar iubarete sa imi aduca aminte de aceasta lista de fiecare data cand uit si ma abat de la drum.

Anul acesta vreau ceva extraordinar

2009-12-20T17:38:00.003+01:00

Draga Mos Craciun,

Anul acesta am fost foarte cuminte. Am ascultat de toata lumea in masura in care am putut si am facut tot posibilul sa duc toate lucrurile la bun sfarsit. De cele mai multe ori le-am dus cu brio si au fost niste succese, si nu imi amintesc de un lucru care sa se fi terminat urat. Nu unul semnificativ cel putin...

Iata ca si acest an ma prinde Craciunul intr-un alt loc. De trei ani fac sarbatorile in locuri diferite, prima oara in Portugalia, apoi intr-o casa iar acum in alta. Oare cand o sa pot spune ca sunt acasa cu adevarat? Sincer as vrea sa se calmeze situatia in viata mea, dar presimt ca si la anul o sa fiu in alta parte. Din fericire ma duc totusi la parintii mei si sarbatoresc alaturi de ei.

Lucruri bune am tot facut anul asta, bune pentru altii. Am de gand sa fac lucruri bune si la anul, dar bune pentru mine.

Niciodata nu mi-am dorit ceva unic, ceva extraordinar de Craciun, dar nu stiu de ce, anul acesta vreau ceva nou. Vreau ceva de care sa ma atasez, sau care sa ma emotioneze pana la lacrimi (lacrimi de fericire desigur). Anul acesta imi doresc ceva extraordinar...

Am primit totusi ceva grozav: dragul meu si-a dorit pentru mine sa iau un casting foerte important, sa aud din gura lui ca isi doreste asa ceva pentru mine de craciun e o senzatie geniala. Am luat castingul.

E minunat sa impart fericirea cu cineva.

Totusi, vreau ceva inedit anul acesta, draga Mosule!

Cand spargem geamul?

2009-12-04T15:53:00.002+01:00

Ce inseamna daruirea totala? Nimic. Acest lucru este imposibil in aceasta patura sociala plina de stres si lipsita de timp. Neintelegerea inseamna normalitate. Acceptarea unui lucru diferit este aproape ca si cum ne-am pune o mana in plus.

Merg prin viata cu ochii inchisi si imi e frica sa pasesc pentru ca, desigur, nu vad nimic. Daca am nevoie de o mana de ajutor? Ah, cu siguranta... Dar cine ma ajuta? Ma ajuta acel lucru bine ascuns in sufletelul meu, acel gram de speranta care imi dicteaza ca ziua de mai... poimai.... pardon, acel gram de speranta care putrezeste in mine si cauta sa iasa la iveala numai in cazuri de urgenta.

In caz de urgenta spargeti geamul!

Geamul a fost spart...

Continuati va rog

Adopta un artist

2009-11-24T13:47:00.002+01:00

Este minunat sa fii artist, sa stii ca arta iti este iubita si apreciata. Aplauzele primite la sfarsitul unui spectacol sunt nepretuite...

Dar toate astea dureaza incomparabil de mult fata de cat dureaza sa traiesti, sau mai exact sa supravietuiesti ca om. In vremurile noastre, arta este vazuta ca un alt produs consumabil, ceea ce inseamna ca trebuie sa creez pentru masele de oameni care vor sa se dea mari fie cu un tablou nou sau in spectacol vizionat.

-Ce faci draga diseara?
-Ma duc sa ma intalnesc cu lumea buna la spectacolu ala mare de la Teatrul Ntional...

Aseara am avut premiera unui spectacol la care a venit un public cald, si care a apreciat mai mult sau mai putin ceea ce a vazut intr-o ora si putin pe scena salii atelier a TNB. Aplauzele m-au incalzit si m-au incarcat pana la Craciun.
Dar totul a luat sfarsit. Luni de zile de stres si panica au incetat brusc gasindu-si sfarsitul in aceste aplauze.

Acum vreau sa mananc si nu am nimic in frigider. Succesul meu nu a avut grija sa ma si hraneasca. Am in fata o cana cu lapte si ness.

Am si eu o intrebare, pentru iubitorii de arta si in special dans: Cine vrea sa ma adopte, sa ma hraneasca, sa ma suporte cu toanele mede de artist, ca sa pot sa creez in liniste si sa nu mai fie nevoie sa ma gandesc la ziua de maine mai mult decat la subiectul pentru coregrafia mea?

Sau am de ales: arta sau viata?

VACcin pentru PORCcin

2009-11-06T22:19:00.003+01:00

"De ce se face VACcin pentru gripa porcina? Nu ar trebui sa se faca PORCcin?"

Iata un motiv pentru care ar trebui sa consideram ca aceasta gripa este o chestie facuta de om, impotriva omului. Raspunsul vine chiar din leac, de la care s-a plecat complet anapoda.

Sincer acum, nu prea imi place ce se intampla in zilele noastre, mai intai vaca nebuna, apoi aviara, acum porcina... maine ce mai urmeaza, caprina sau hamsterina? Anul 2012, sfarsitul lumii vine din cauza gripei hamsterine, ce s-a dovedit de data aceasta nimicitoare.
Cum ar fi sa stiu ca mor datorita unei gripe de porc... auzi tu PORC! La poarta raiului te intreaba Sf Petru: tu fiule de ce esti aici? Raspuns: Pai m-a omorat o raceala de porc!

UMILITOR!!!

Asa ca hai fratilor sa mai traim o zi, si inca una, si inca una... ca deh tot traim de pe o zi pe alta...

P.S: "Se gandea taranu uitandu-se la animalele sale: porcu are gripa porcina, curcanu si gainile au aviara, vaca e nebuna... Berbecule ai belit pula"

Ce imi scurteaza noptile

2009-10-25T10:54:00.002+01:00

Ce ma deosebeste de ceilalti oameni de pe planeta asta? Simplu: m-au nascut doi omeni care sunt numai si numai parintii mei. Chiar daca mai am o sora, eu sunt cea mai mica si asta este diferenta care face totul. Deci eu sunt una singura si nu cred ca in lumea asta mai exista o persoana care sa fie exact ca mine.

In alta ordine de idei, mai sunt si artist, ceea ce inseamna ca sunt o chestie, deseori, neinteleasa. Asa ca daca pun aceste doua categorisiri impreuma, se naste o persoana pe nume Vanda.

(protest interior, cu dedicatie)
.....................................................................................

Aseara am asistat la cearta dintre doi artisti situati la capatul, din ce in ce mai apropiat, al unui proiect. Ceea ce inseamna o tensiune deosebit de mare, mai ales cand sunt anumite lucruri pe care interpretul nu le cunoaste. Pot spune despre aceasta cearta monstru ca a fost cel mai bun lucru initiat in ultima perioada, asta pentru ca multi oameni tineau in ei prea multe experiente neplacute, toate petrecute in trecut si care au afectat exclusiv acest proiect.

Nu pot explica aceasta cearta. Mai important este ca spectacolul merge mai departe intr-o nota mult mai relaxata. Luni avem si vizionare pentru care nu exista muzica clarificata, oamenii nu stiu inca unde sa se duca si ce trebuie sa faca, coregraful nici el nu mai stie incotro sa se indrepte si ce sa rezolve mai intai, dar simt ca aceasta vizionare va avea un rezultat grozav, si asta pentru ca fiecare dintre noi crede in acest spectacol si in ceea ce vrea el sa transmita.

Oamenii din ziua de azi nu mai vin la spectacole sa vada lucruri lipsite de sens si traire, ei vin de pe scaunele din birou, din fata calculatorului sec si al televizorului legumizator de creiere. Astfel noi incercam cu prilejul acestui spectacol sa transmitem sentimentele pe care unii le-au pierdut, sau chiar mai mult. In acelasi timp incercam sa ne regasim si pe noi, sa readucem la viata trairile aceluia pe care il invocam in acest spectacol. Poate ca nu o sa fie un spectacol perfect in ceea ce priveste tehnica dansatorilor sau forma pe care o ia un actor atunci cand pronunta cuvintele carnoase. Desigur nu venim nici sa incepem sa plangem pe scena interpretand rolul vietii...

Vreau sa spun ca exista inca artisti care vor sa transmita viata nu perfectiune.

Asa sunt si eu...

Ceata

2009-10-17T13:23:00.003+02:00

A venit vremea sa migrez in tarile calde, spiritual vorbind. Asa ca de acum nu mai sunt aici cu mintea, cu sufletul, ci sunt in alte parti visand la soarele arzator de iulie.

Aici, acum e ceata, e rece, e tristete, e monotonie. A venit anotimpul depresiilor, 5% din populatia tarii sufera de depresii in sensul cel mai curat al cuvantului. Eu nu am ajuns in situatia asta, dar tot am o stare de cacat. Asa ca daca vrei sa ma vezi fericita adu-mi soarele de pe cer, nu luna, caci luna ma intristeaza.

Ipocritule

2009-10-02T09:21:00.002+02:00

Dupa cum suna si titlul aici vom vorbi despre ipocrizie (adica eu voi vorbi).

Ce este

Este o calitate a sufletului de autoaparare. Asemeni minciunii poate servi binelui si raului. NU! Nu este o arma ci este un element intrinsec ce tine de fiecare persoana fizica, cat si juridica, in parte.
Cum functioneaza

Ipocrizia este folosita pentru a induce in eroare. Nu numai cei din afara, cat si pe tine insuti te poti bulversa crezand ca esti ceea ce crezi, ce zici si ce simti...
Bullshit!

Ca sa fiu mai exacta, in cuvintele mele, eu ma folosesc de un sfat, pe care il zic din tot sufletul sa te ajut pe tine sa fii o persoana mai buna, dar nici macar eu nu ma folosesc de aceste cuvinte. De ce? Pentru ca eu cred ca pot face lumea o masa de vite mai buna. Dar deh, omul poate sa mai si viseze.

Desi nu reusesc sa imi urmez un sfat sau o idee sau chiar un plan, sunt o persoana care da sfaturi si doreste ca macar ceilalti sa actioneze conform spuselor mele.

Ciudat este insa ca sufletul nu actioneaza confirm creierului, de multe ori acesttia fiind pusi la poli opusi luptandu-se pentru suprematia fiintei stapanite (adica asupra mea). Din aceasta cauza reusesc sa fiu eu insumi numai uneori, atat fata de mine insumi cat si fata de restul.

Viata ma pune in situatii vaste si nu reusesc sa ma coordonez pe mine insumi in multe situatii. Nu am timp sa gandesc si atunci imi fac idei preconcepute de felul in care ar trebui sa actionez in anumite circumstante, dar nu merge, de cele mai multe ori viata ma ia prea repede si trebuie sa actionez pe nevazute, negandite, ne stiute si desigur nefutute...ca sa zic asa. Si uite asa imi contrazic eu propriul sine si propria zicala.

Si uite asa nu mai par plauzibila. Caut sa fiu alta persoana? Nu caut sa stau in pas cu timpul caci a inceput sa treaca mai repede, zilele sunt mult mai scurte, orele sunt reduse la jumatate, clipele nu mai exista.

Astfel contrazic si propria-mi conceptie: „traieste clipa”.

Cu alte cuvinte nu suntem impocriti pentru ca vrem, ci pentru ca asa se cere. Asa cere faimoasa mama Gaia si tatal Timp.

Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa intaresti si tu ideea de ipocrizie cu simplul tau fel de a fi, vrand sa pari o alta persoana din motive pur egoiste.

Lectia urmatoare: Cum sa fii egoist

Eu visez colorat

2009-09-29T11:05:00.003+02:00

Ce e o culoare? Este motivul pentru care avem vedere ca sa ne bucuram de ceva. Este o pata de lumina preschimbata datorita texturii unui sentiment. Este un nimic pretutindeni care contureaza actiuni si vise.

Noi visam in culori sau alb-negru?

Eu visez in culori pentru ca asa imi aduc aminte, dar ce inseamna sa nu vezi colorat? Nu, nu inseamna ca esti daltonist, sau alte dereglari fiziologice, pur si simplu inseamna ca nu traiesti... cu intensitate maxima.

Cu toate astea, o imagine fara culori poate sa inspire mai multa viata decat o imagine varzuita cu pasteluri.

Albastru inseamna calm, portocaliu inseamna inteligenta, roz inseamna dragioste...
Acestea vor fii subiectul uneia din coregrafiile mele viitoare, sau poate doar o tema incadrata intr-un proiect total.
Dar eu aici am postat o poza alb-negru ce ma inunda de fericire, ghici de ce.

Livin' la vita loca

2009-09-28T18:46:00.005+02:00

Romanul si pasiunea lui pentru curtea celuilalt. Iata ca deja ma seaca acest aspect de taran needucat si ipocrit. Credeam ca o sa reusesc sa ma mentin deasupra acestui aspect, sa trec peste aceste nimicuri care imi ocupa 90% din timp, dar se pare ca din moment ce sunt inconjurata de aceste jeguri nu reusesc sa scap.

Vreau si eu sa merg linistita pe strada, imbracata in tricoul mov cu Mikey Mouse, cu sapca portocalie si jeansii cu curea neagra de roakerita. Si ce daca am mers de „balerina” si nu pot sa merg drept, si ce daca imi suna telefonu in masina si trebuie sa raspund? Asta nu inseamna ca trebuie sa fiu privita din toate colturile de ochi curiosi si insetati de barfa si incultura.

Asa este, incerc sa ma mentin distanta de oricine. Am 4 persoane care ma cunosc, si intentionez sa o tin asa, sperand ca impertinenta celor din jur nu ma va face sa recurg la metode extreme de „durere in pix”. Se zice ca nu e bine sa fii ignorant, si nu e bine sa faci pe rebelu in societate, dar ca sa nu ma simt absorbita in turma trebuie sa fac ceva, ceva diferit, sa fiu eu.

Sa ma prezint:

Sunt V. am 21 ani, si am o familie care ma iubeste. Locuiesc prin Ferentari la bunica mea. Parintii mei locuiesc la Cheia, deci suntem despartiti de cateva sute de Km. Am si o sora care duce viata ei si cu care ma vad o data la 3 saptamani... sau mai mult. Sunt absolventa al liceului „Floria Capsali” (da, am facut balet). Sunt studenta la UNATC, coregrafie (ce dracu, fac si eu ce am invatat de mica). Am un prieten de un an de zile, mergem cu motorul mult si ma rog sa nu mor pana nu realizez ceea ce am visat din copilarie: o companie de dans. (haios nu?)

Nu am nici un venit stabil in afara de bursa sociala. Momentan sunt implicata intr-un proiect de dans contemporan ce va avea premiera in Octombrie anul curent. Mai dansez si cu o trupa de cabaret, pe unde putem (deh, un ban in plus nu strica niciodata).

Iubesc ciocolata si sexul... dar ador coregrafia. Mai iubesc si oamenii optimisti, fericiti si care stiu ca in viata nu conteaza numai mancarea din farfurie.

Ador viata si o detest in acelasi timp. Am vise si eu ca oricare alt om cu aspiratii, si sper ca viata sa nu fie doar un vis trecator in care realizezi ca nimic nu are un scop.

Imi place sa scriu, ca sa pastrez cate o amintire. O amintire din mine care trebuia retinuta prin singurul mod de intiparire permanenta.

Sunt un om normal, anormal de normal, dar in acelasi timp ma simt stapana in univers... UNIVERSUL MEU!

Momentan nu

2009-09-14T00:02:00.002+02:00

Liniste,vreau doar liniste, nu am nevoie de nici o vorba de drag, o melodie de amor, o imbratisare de compatimire. Tot ce vad e intuneric si amitire, traiesc un trecut. Pentru moment nu pot sa ies in strada caci tot ce vad sunt drumuri strabatute in doi.

Tot ce simt sunt simtaminte trecute, nemaisimtite, ce nu se vor mai intalni, momentan.
Ce cred este ca viata e shmechera, te ia pe toate partile, cand vrea ea, cand i se scoala. Ai visat ceva si s-a indeplinit... oare cate vise s-au mai indeplinit fara consimtamantul meu?

Tacere, dincolo de geam aud cum trece timpul, eu raman si dau timpul inapoi, aici e altfel, momentan.

Momentan a cazut lumea peste mine, si se lasa grea... a dracu de grea.

As vrea sa fiu scutita de emotii pentru doua, trei luni de zile... Vorbiti-mi atunci despre viata.

Acum nu

Nemurirea vine de la muritori.

2009-09-08T10:13:00.004+02:00

Extractii de simboluri si imagini din imprejurimi. Privesc scena ca pe un obiect mancator de idei. De la pudra de pe fata pana la emotia dinauntru totul este menit sa fie privit, aratat si gustat. Ai plecat dar lumea mea nu s-a terminat. Ceea ce vezi dupa ce ai iesit din sala este ceea ce eu aduc pentru tine pe scena.

Nimic nou, nimic revolutionar, doar viata in adevaratul ei sens.

Eu doar iti arat ceea ce tu ai uitat sa vezi, sau sa cauti. Pentru mine tu esti spectacolul. Tu imi deschizi portile raiului, imi arati calea spre nemurire, pe cand tu ramani doar o unealta pentru vesnicia mea.

Mergi mai departe, vezi-ti de viata. Nu ma impresionezi, da reusesc sa sustrag doar ce imi este necesar sa te impresionez eu pe tine... Esti propriul spectator. Te uiti la ceea ce iti ofer si nu reusesti sa te vezi in oglinda. Jalnic, dar adevarat.

Caragiale, idolul meu, a reusit sa faca misto de voi si sa scape cu asta. A intrat in nemurire numai din cauza voastra. Idolatrizati ceea ce trece pe langa voi in fiecare zi, dar numai daca exista acel cineva care sa vi-l arate pe scena sau prin arta.

Geniul nu sunt eu, geniul este viata ta pe care eu o mananc dimineata pe paine.

P.S

2009-08-15T09:46:00.003+02:00

Orice om stie ca pentru maretie ai nevoie de inteligenta si inspiratie, dar cu adevarat pentru a fi un artist ai nevoie de o minte creata.

Mi s-a parut intotdeauna fascinant sa citesc despre marii artisti ai lumii, pictori, scriitori, sculptori, matematicieni... si toate astea la un loc mestecate intr-o singura minte, umila de om...

O sa continui dupa ce ma intorc de la mare, dar daca stau mai bine sa ma gandesc, cred ca stiti si voi mai bine ca orice mare om a fost considerat o ciudatenie la vremea sa...

Asta vroiam sa zic

ciao

Alt protest, pe cale literara

2009-08-08T11:25:00.003+02:00

„N-avem nici un argument ca adevarul ar fi intotdeauna simplu. Dar spiritul omenesc prefera unui adevar complicat, o teorie simpla.” L. Blaga

Doctrina partidului modern: Sunteti liberi dar sunteti condusi... de noi. Masinile care ma inconjoara sunt prefect asimilabile de modernism, preferand o liniste aparenta. Credinta in Cel de Sus te va elibera atunci cand vrei sa te sinucizi, caci viata nu tine cu tine, nici cu altcineva, ea tine cu ea.

Adevarul nu exista caci e prea simplu sa il eviti. O femeie care spune adevarul este o femeie care are curaj sa mearga goala prin piata.
Dureros

Ai doua cai de luat, una sau cealalta. Nu exista putere care sa iti zica pe care sa o urmezi, decat atunci cand ai facut alegerea si iti dai seama ca e prea tarziu.

Deci decat sa alegi mai bine iei un pachet de tigari, il fumezi, si mergi mai departe. Sau alegi si mergi mai departe... dar cu alegerea in spinare.

Adevar/ Minciuna, Stanga-Dreapta, Sus... cu siguranta jos.

Merg pe strada ok? Bun, Evit o femeie, evit un copil, evit o masina. Evit mai multe masini, evit numai masini. Viata este ceea ce noi numim a trai. Dar e ciudat pentru ca noi nu mai traim, noi nu mai simtim ca suntem in viata, am uitat de moarte. Si atunci toate pungile din mainile oamenilor, toate masinile si toate televizoarele prevestesc numai viata eterna?

Stati calmi oameni buni, nu va mai faceti provizii pentru eternitate caci in mai putin de 50 ani majoritatea o sa fiti hrana pentru viermi. Ce rost are aurul pe lumea cealalta?

Dar nu... vai nu... nu spun ca nu trebuie „sa traim bine”, ba cum sa nu? Altfel ce amintiri am lua cu noi pe lumea cealalta?

Intre adevar si aur se duce o batalie drastica,

PE VIATA SI PE MOARTE

„Cine nu stie sa opteze accepta lesne si foarte bucuros o dicatura, caci aceasta il scuteste de suferinta de a lua o hotarare.” L. Blaga

Subiect ce cere continuare...

2009-08-03T23:23:00.003+02:00

Oare daca iubesti cu adevarat mai ai nevoie de alt ceva?

Ca sa incep mai clar, ai nevoie sa iubesti ca sa fii fericit? Se pare ca o data in viata fiecaruia este nevoie de o picatura de iubire. Aceasta picatura a ajuns sa fie necesarul unei vieti normale pentru ca aceasta sa zica: am trecut si prin asta.

Memoria acestei intamplari poate fii de ajuns sa iti poti continua existenta, dar daca inca nu am ajuns la faza de memorie am sa enumar mai jos elementele constituente ale acestui subiect.

Resemnarea, respectiv intelegerea si acceptarea, fac parte dintr-o relatie stabila si egala, ceea ce este foarte greu sa gasesti. Sa luam in considerare un cuplu de 20, respectiv 30 ani, alte responsabilitati, alte probleme, alte circumstante. Alte vieti duse pana in acest moment critic de intestectie. Familii de pareri si educatii total opuse. Individualitati, cercuri de amicitie si istorii diferite.

Bun, intre acestia doi exista o iubire, bazata pe... de cele mai multe ori se pare ca e bazata pe opozitie, ceea ce inseamna ca egalitatea tine in fapt de inegalitate. Dar asta nu inseamna o rodare continua, subtila a acestei relatii, cu tot cu iubirea sa eterna?

Sunt tare curioasa ce urmeaza, cum se va sfarsi aceasta poveste in care dragostea este cel mai mare element cheie, sau tocmai aceste opozitii sa faca din ceea ce numim noi o relatie, una de succes?

Voi reveni cu detalii picante in viitor

Ferice, plumb si telefoane

2009-07-10T11:19:00.002+02:00

Ora 22- PLECAREA

Cu un dram de speranta in suflet intreb durerea daca s-a simtit bine, zice ca nu. Pornim cot la cot si ma macin in mine: de ce nu pot imparti bucuria la 2?
Pe drum pasesc pe pasi deja topiti in asfalt, amintirile sunt aceleasi, asa ca gandesc si tac. Ma macin in mine.
Unde mergem cu fata asta posomorata? Spre final, spre inceput, spre continuare.
Durerea se macina in mine si sporeste in sine.
Drumul merge mai repede, si tac pe dinafara, caci pe dinauntru urlu.

Ora 23- Conversatia

-Ce faci? Am plecat si-atat. Nimic de zis?
-Nimic de facut?
-Nimic si gata!
-Nimicul ma doare, intelegi?
-Nimicul sunt eu, accepti?

Ma sparg pe dinauntru, am crapat in mii de fisuri, care se transforma in mii de bucati, care sunt defapt mii de probleme. Nu am sange in mine, am plumb, ma incing si fierb plumbul din mine.
Rezultatul e nul, ma culc.

Somnul

Luna plina? Poate, si nu ma lasa sa dorm, asta si cu miile de bucati care se plimba in venele mele. Sunt un suport de furnici lucratoare.
M-am ascuns de luna, acum dorm.
Acum dorm si viesez cosmaruri. Durerea ma inseala, imi rapeste surasul si il da la altcineva. Este prezenta in toata cosmarurile. Ea este cosmarul. Lipsa ei este cosmarul.

Ora 10- Ceata

Nimic de facut? Ochi umflati, nesomn si bucati de plumb.
„Esti pe partea cealalta a firului?” Ai aparut, ferice.

-Nimic nou?
-Nimic de zis, nimicul sunt eu.
-Nu accept, nimic.
-Nu intelegi...
-Inteleg ceea ce tine de mine, ce vreau, ce simt, ce sper, ce vad, ce imi arati.
-Accepti?
-Nu accept, adio.

Ora 12- Ajutor

Alo? Ferice cu firul. Eu sunt rupta. Eu am zis adio, eu am refuzat.
Acum retrag refuzul. Am zis adio doar ca sa intelegi, nu a mers. Cad bucati de plumb din ochii mei. Dar pe dinauntru se inmultesc...

-Alo? Te iubesc

Click

2009-07-08T14:06:00.002+02:00

Exista in viata cateva „click-uri” care au loc datorita unei realizari interne in domeniul psihologic. Aceste schimbari subite de stare si simtire sunt deseori intrezarite atunci cand ai depasit o anumita perioada sau ai trecut peste ceva care te-a marcat pana atunci.

Zici cu mana pe inima ca s-a sfarsit ceva. Revigoreaza mintea si sufletul, asemeni unui restart. Sau iti dai seama de o schimbare surprinsa pe nepregatite in interiorul tau. E genial sa te trezesti intr-o dimineata si sa iti zici ca nu mai iubesti, sau nu mai urasti. Inima e racorita si se pregateste pentru ceea ce va sa vina.

Insa am impresia ca daca revine o situatie similara, un sentiment deja trait, o durere sau o dragoste, aceste situatii nu mai sunt simtite la aceeasi intensitate. Pentru ca ai mai trecut prin asta. Iar asta sa insemne cumva ca incepi sa iti pierzi puterea de a trai un lucru la maxim?

Timpul roade tot ce prinde, slefuieste si da alte forme, astfel ajungem sa traim din amintiri. Amintiri cum ca ceea ce era in tinerete era mai bun. HA! Trecutul te invata sa traiesti, iti zice ce a fost bine si ce nu. Asa ca daca a existat ceva in timpul trecut care ti-a mutat inima din loc, ar trebui sa refacem acea axperienta. Dar soarta face ca ceea ce a fost sa nu mai fie la fel, ceea ce inseamna ca nu avem decat sa cautam mai departe, noi experiente, noi sentimente, noi bucurii. Si NU ma refer la arta de a coace copii.

On reviens

2009-07-06T13:32:00.002+02:00

Ma vad azi, in aceasta zi de iuie, in situatia in care eram si acum un an de zile. Aceeasi masa, acelsi calculator. Muzica pe care o ascult e dubstep, oamenii cu care vorbesc sunt aceiasi in afara de unul. Gandurile negre sunt aceleasi. Realizarile imi sunt neclare iar sperantele sunt imprastiate asemeni firmiturilor pe care le-au imprastiat copiii parasiti in padure de proprii parinti.

Asta sa fie ritmul unei vieti pe care il schimbi numai in momentul in care iti dai tu seama de ceva. Fie ca e o sclipire de-o clipa, un deja-vu sau o revelatie. Ceea ce am vazut eu acum eram chiar eu acum un an. Desi s-au schimbat atatea, parca nimic nu m-a marcat in asa un hal incat sa stiu ca merg inainte. Simt ca sunt tot aici si ma nelinisteste cumplit.

Simplul miros de otet din salata, faptul ca sunt aici si scriu in blogul asta de doi lei, dezordinea din camera mea si caldura de afara ma tin captiva intr-un spatiu temporar in spirala. Sper sa ies din acest cerc al mortii...

Caci ma omoara cu zilele

Silly shit

2009-06-29T13:44:00.003+02:00

Viata dubla este atunci cand traiesti ca doua persoane in una. 2 in 1, mie imi place nesscafe 3 in 1 dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma conformez. Totusi, se pare ca viata dubla nu este o joaca. Nu este o nascocire pentru telenovele, nu este un subiect SF, este reala. Bine, sa nu exagerez, nu zic acum ca am doua personalitati diferite, sau am doua case la care pretind ca sunt copil. HA!

Insa, am inclinatii catre sentimente aflate la polii opusi. Ma simt ca o bucata de fier intre 2 magneti care se joaca cu mine, si asta imi ocupa toata ziua. E de cacat sentimentul ca faci ceva cu placere dar exista ceva care sa iti zica contrariul.

NU, NU ESTE VORBA DE DOI BARBATI!!! Nu ma cobor la astfel de nelamuriri, geez!

Un exemplu marunt ar fii: Vreau sa ma duc la concert, ma duc la acesta, sunt fericita cu alegerea facuta, dar in acelasi timp vreau sa fiu la munte la parintii mei carora le simt lipsa. Desigur, acum imi zic, dar pot sa le fac pe ambele doar ca nu in acelasi timp... Dar ceva ma face nefericita, ca si cum ar trebui sa renunt la ceva, si asta ma macina. E ca si cum as zice ca banii dati pe biletul la concert trebuiau dati pe banii de drum pana la ai mei... cam acelasi pret din pacate.

Si iata-ma intre ciocan si nicovala (exemplul de mai sus este la o scara mult mai mica fata de ceea ce simt cu adevarat). Nu am de gand sa renunt la nimic, trebuie sa le fac pe abmele, sa ma simt completata din ambele parti.

Ce ma opreste?

Nu te supara, poti sa imi imprumuti limba ta?

2009-06-29T13:29:00.002+02:00

Cand merg pe strada, uneori, imi doresc sa intru in corpul si mintea unei persoane, alese la intamplare. Cand ma uit in jurul meu, in oras, vad oameni, dar nu realizez ca si ei, au acelasi lucru pe care il am si eu: o viata. Nu realizez ca si ei au sentimente si ganduri, au de facut alegeri, au probleme si fericiri. De fiecare data cand ma uit in multime vad numai roboti, vad numai carapace in care nu se ascunde nimic in afara de ceea ce le atribui ei ca privitor. Cateodata nici cand sunt printre cunostinte nu realizez ca ei traiesc, ci ca sunt numai acolo pentru ca eu sa imi dau seama ca exist, si ca sa imi pot eu continua linia de plutire.

Am insa nelamuriri: Oamenii simt lucrurile la aceeasi intensitate? Au bucurii de care se bucura cu aceleasi frisoane? Iubesc la fel? Urasc in aceeasi masura?

Pentru mine e clar atunci cand simt, dar nu imi e clar pentru altii daca se bucura la aceeasi intensitate de un lucru de care ma bucur eu.

Dar stiu ca lucrurile se schimba, si timpul trece, si oamenii invata cat mai mult si au experiente mai vaste, dar asta nu inseamna, ca la un moment dat nu au simtit acelasi lucru ca si mine pentru o bucata de tort (spre exemplu). Sau ma insel? Oare exista persoana care sa traiasca o viata atat de mecanic incat sa uite ce inseamna un sentiment adevarat?

Sau se poate ca sentimentele sa fie induse? Asemeni unei vedete a carei faima este nascocita de paparazzi. Oamenii ajung sa o idolatrizeze din cauza ca li se impune si uita de propriile simtaminte. Este posibil ca societatea sa te goleasca si sa iti suga toate bucuriile pentru a si le asuma si a forma din ele o alta viata. O alta lume creata de roboti, in care viata este singurul lucru existent. A fii in viata este mai mult necesar decat a traii cu adevarat. Noi traim ca sa facem roata sa se invarta. E ca dracu, ce pot sa zic, iar asta imi da senzatia de unicitate.

Cel mai nasol e ca nu sunt singura, si sunt milioane de tineri care simt acelasi lucru, as vrea sa fac schimb cu unul din acestia si sa traiesc asa cum traieste el.

Vreau sa vad daca ciocolata are acelasi gust pe limba unui alt student.

Happy end

2009-06-19T10:45:00.002+02:00

Pentru toate lucrurile in curs, care mai au inca mult pentru a se termina, exista deja mai multe finaluri. Spre exemplu facultatea. Am terminat primul an, bobocia, si iata ca a intervenit primul final. Cum ma simt? Nu simt nimic in afara de faptul ca am realizat ca am acum mult timp liber, dar nu am bani. Ce e bine in asta? Nik. Ce e bine in timpul facultatii? Buna intrebare.

Oricum, acum vorbeam de final, ceea ce inseamna ca am intalnit primul final. Cu toate astea in timpul facultatii ma gandeam la alte finaluri. Exista pe putin 10 posibilitati inchipuite, de a termina ceva. Prima posibilitate iti vine chiar la admitere. Te vezi zeu, te vezi masterand, eheee! Acum am intalnit un final dar tot ce am realizat e ca fara acesta, celelalte nu ar mai fi aparut.

Deci, ca sa termini ceva, trebuie sa stii ca nu s-a terminat nimic. Nici unei situatii nu poti sa ii pui punct. O cearta, desi s-a ajuns la intelegere, isi va face simtita prezenta in continuare, pentru ca ceva tot a ramas: un sentiment care s-a lipit de interiorul creierului, undeva ascuns, facandu-si simtita prezenta la urmatoarea cearta.

O carte pe care o citesti are si ea mai multe finaluri: final de inceput, final inchipuit si final de ultima pagina, dar asta nu inseamna ca pana aici i-a fost. Din contra, o carte se simte dupa ce o termini.

Iata cum am ajuns eu la concluzia ca nu exista un sfarsit. Bine, unul material, perceptibil, unul care ne face sa zicem ca „pana aici a fost”, exista cu adevarat, dar ceea ce se intampla apoi este o prelungire eterna a acelui lucru finit.

FIN

Spalatorul de creiere

2009-05-21T14:55:00.002+02:00

„Unsprezece propuneri pentru marele public

1. Sunteti stresat? Angoasat? Dezamagit? Alienat? Sunteti torturat de indoieli existentiale? Va e frica de batranete sau de moarte? Incercati o spalare de creier.

2. Stiinta demonstreaza ca toate nenorocirile care ne macina viata isi au originea in noi insine. Sa ne intoarcem spre noi insine pentru ca cauta vindecarea. Spalarea creierului este singura terapie care tinteste direct cauzele nenorocirilor noastre.

3. Spalarea de creier nu dauneaza in nici un fel sanatatii. Ea nu duce la modificarea personalitatii si nici a mentalitatii celui care apeleaza la spalare. Functiile vitale ale creierului (memoria, imaginatia, judecata) nu sunt in nici un fel afectate. Spalarea vizeaza impulsurile morbide ale subconstientului nostru.

4. Animalitatea ancestrala din noi este o sursa de individualism si de egoism, ea este cea care compromite armonia socila. Prin spalarea creierului, putem sa ne debarasam de aceasta carcasa de mrimitivism si sa ne reapropiem de semenii nostri.

5. Spalarea creierului ne deschide portile unui adapost garantat impotriva cosmarurilor, de orice fel ar fi ele, impotriva nebuniei, impotriva dedublarii personalitatii.

6. Datorita spalarii creierului putem in sfarsit sa ne purificam natura noastra intima.: ponderea animalitatii este diminuata, pentru caumanul sa triumfe in balanta. Spalarea creierului echivaleaza cu un al 2-lea botez al fiintei noastre.

7. Odata cu spalarea creierului avem posibilitatea sa patrundem discret si pe teritoriul imortalitatii. Pentru ca nimeni nu este mai aproape de imortalitate decat cel care a invins toate spaimele din el, inclusiv din frica de moarte.

8. Spalarea creierului reprezinta libertatea ideala, forta de a trai plenar extazul individual si social, accesul la fericirea suprema. Veniti, doamnelor si domnilor, in numar cat mai mare, la centrele noastre de spalare a creierului. Cei mai buni specialisti si consilieri va ofera gratuit serviciile.”

Matei Visniec - Omul pubela

You can't have it all

2009-05-21T10:45:00.002+02:00

Ain't that cute... But it's wrong!!! Cam ce ar fii necesar sa te hotarasti sa uiti o bucata din trcutul tau? Un nou inceput, o alta persoana, un alt tu, un jurnal rupt de la data de unde vrei sa uiti? Mda, cam asta ai nevoie, si de o mica revizuire a persoanei tale. Te uiti din afara, sau ti se spune sa te uiti si sa te analizezi din perspectiva unei alte persoane. Sunt atatea momente in care iti spui ce trebuie sa faci dar tu dai din cap si mergi ca vita inainte, ca deh suntem viteji.

Asa deci am rupt din jurnal un an de zile din viata mea... motivul a fost simplu, cineva s-a uitat in el. De acum in noul meu jurnal, cu coperti de catifea albastra, model serpentin de solzi negri si pagini neliniate ingalbenite, scrie in felul urmator: DACA CINEVA IL MAI CITESTE AM SA II DAU FOC.

Nimeni nu e perfect, astfel exista pusti de 20 ani care intra in viata si mananca pe paine tot ce li se ofera. Exista oameni trecuti prin viata, prin cacat si nisip, prin furnicaturi si acid, prin petale de trandafir si miere lipita de corp, si iata de ce exista conflicte...

Un interior am si eu unde se zice ca exista doar mate, muschi, carne si oase care laolalta sunt controlate de un burete scarbos care transmite niste unde energetice prin corp si il face sa se miste. Mai exista si aceste mici reactii chimice care se intampla in toata masa asta de gelatina sustinuta pe bat, acesti mici intamplari chimice te conduc in ceea ce se numeste istoria vietii tale. La sfarsit ai sa iti dai seama ca ai expirat... dar iata ca m-am indepartat de la subiect.

Vroiam sa exprim urmatorul lucru: aceasta masa de carne delimitata de piele are un nucleu care se zice ca este singurul lucru care apartine unui om. Dar eu am vrut sa ies din bariere si sa ma intind pe un jurnal.

Acum ce mai am, visul si gandul?

Zambeste

2009-05-16T21:14:00.004+02:00

Ciudata si viata asta, si mai ciudate sunt caile Alui de sus. Parca tot ce se intampla in e menit pentru a amuza fortele superioare, pentru a scoate din plictiseala universul.

Se zice ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui, asta ar insemna ca la fel ca el, putem sa creem si sa radem de micile capcane pe care le insiram. Asemeni unui film de comedie, avem aceasta dorinta de a rade de ceilalti. Desenele animate, spre exemplu, sunt visele unor creatori, puse in realitate. O piesa de teatru este povestea uni om in care lumea sa este faurita de o mana aurita.

Daca ai sta sa analizezi viata unui grup de oameni cu legaturi mai mult sau mai putin stranse, ai realiza ca soarta are un mod bolnav de a se juca si de a rastalmaci povestile.

Astfel, ajungem sa profitam, voit sau nu, de necazurile celorlalti, dar stai linistita, ca si altii se amuza si petrec datorita necazurilor tale.

Punct si de la capat

2009-04-29T22:11:00.002+02:00

Ce faci cand te uiti in trecut si nu iti place ce vezi? Mergi mai departe... Ce faci cand te uiti in viitor si nu vezi nimic? Mergi mai departe... Ce faci cand acum nu e bine? Mergi mai departe... Ce faci cand gurile rele ale indepartatilor si ale apropiatilor iti arunca doar otrava despre ceea ce faci? Mergi mai departe... Ce faci cand ceea ce vezi ca lumea pe care vrei sa o cuceresti este deja luata de mecanisme? Mergi mai departe... Ce faci cand pana si cel ce iti e drag simti ca ajunge un mecanism? Mergi mai departe...

Ce te face sa mergi mai departe?

Speranta ca la capat o sa gasesti o gramajoara de lucrulete, maruntele, mititele, care te-au ajutat sa iti ridici nasul la suprafara numai pentru a putea lua inca o gura de aer si sa te afunzi la loc...

Halel de creier

2009-04-28T10:23:00.003+02:00

O noua era in „the tofan mind”: teatrul absurd. Citesc, imi dau cu parerea, ma regasesc, gandesc, ma reintorc la societate... Pofta vine mancand,iar acum m-a coplesit foamea cu o anumita stare de dorinta si sete in acelasi timp. Acum voi bea fara sa ridic paharul la gura, ma voi hrani fara sa mestec si sa inghit, ca mai apoi sa nu fie nevoie sa ma duc si sa dau afara pe cealalta parte tot ceea ce am acumulat. Aceasta gretoasa senzatie de informatii nu imi provoaca rau.

Recomand ceva banal:
„Asteptandu-l pe Godot” - Beckett (Samuel)

Jalnic inceput dar cam asa e cu toate initierile.

Ochi umflati si vise ioc

2009-04-26T05:39:00.003+02:00

Iata, e 6 dimineata si sunt aici din cauza unui incident neprevazut si neplacut. A fii treaz la aceasta ora este un cosmar, ceea ce este ironic.

Mie imi place sa visez. Imi place sa simt ca traiesc fara sa am resentimente a 2-a zi din cauza unei intamplari traite in cealalta viata pe care o traim, viata care o facem cu mintea si sufletul nostru. Ce-i drept cu ajutorul unor facori externi. Sa visezi este ca si cum ai bea ceva fara sa duci sticla la gura, ca si cum ai imbratisa pe cineva fara sa fie prezent.

Pentru mine un vis poate sa fie si o revelatie, sa ma ajute la viitoarele creatii. De multe ori am facut coregrafii pe baza unor vise cu imagini aleatorii, sau a unor miscari neinteligibile. Norocul meu ca pot sa adaptez miscarea si sa o aduc la o forma cat mai apropiata de adevar.

Am avut si vise din care vroiam sa nu ma mai trezesc niciodata, pentru ca erau dorinta mea devenita materie, iar cand m-am trezit mi-am blestemat propria existenta, si pentru care am varsat cateva lacrimi ulterior. Apoi am avut vise triste, care m-au facut sa plang in somn, sa suspin, sa sufar, sa vad cu ochii mei si sa traiesc cu propria fire, unele din cele mai mari tragedii care mi s-ar putea intampla: a murit mama (de cateva ori), au murit parintii mei (de cateva ori), mi-a ars casa (de cateva ori)... visele in care nu ajung la examene sau ratez auditii sunt destul de rele, dar nu indeajuns ca sa intre la categoria „tragedii”.

Ah, vestitele vise in care ma indragostesc de barbati necunoscuti... Aici traiesc o adevarata idila, parca inima mea pulseaza mai mult ca in realitate, in asemenea cazuri. Aici o imbratisare inseamna mai mult decat o noapte de dragoste, iar cand ajung la momentul numit SEX, apoi ferea, caci atata placere nu simti cu adevarat prea des.

Dar acum sa revin la situatia mea de acusica, sunt treaza si nu imi convine, este singura zi in care pot sa dorm cat imi doreste inimioara, singura ziulica de reimprospatare pentru saptamana ce urmeaza. La dracu, daca as putea sa omor pe cineva as face-o. Si totusi imi simt pleoapele grele, de somn, dar corpul meu protesteaza, e prea usor, si astfel sufar ca tin ochii inchisi dar nu pot sa adorm.

Asa am facut toata noaptea.

Cu toate astea viata merge mai departe (la dracu), ziua care vine e insorita si vreau sa profit de ea (la dracu), mi-am cumparat role noi si speram sa ne plimbam cu ele pana incepea „al meu” munca pe la ora 2 (la dracu), diseara sunt invitata la un gratar si asta inseamna ca nu mai am timp sa completez cu somn (la dracu), maine e luni LA DRACU!

Se zice totusi ca somn o sa primim destul dupa moarte, dar ca sa ma bucur de lumina soarelui am nevoie de intunericul noptii.

Priveste moartea in ochi, ca sa stii cum sa traiesti.

2009-04-09T21:02:00.003+02:00

Cand stai la bloc la un etaj care iti permite sa vezi clar ce se intampla jos, pe pamant, cu oamenii care trec, cu masinile si curtile care se insira in jurul acestui bloc, sau sus pe cer, sa poti vedea stelele,cerul, culoarea sa, luna si norii, cand ai aceasta posibilitate unde te uiti?

In seara asta m-am uitat pe cer, si am admirat stelele, cele 3 luminite care se mai intrevat printre norii de poluare si stres, si am luat cateva momente sa ma gandesc la viata. Patetic nu-i asa? Dar cand m-am gandit ca in acelasi timp o alta persoana se uita la aceeasi stea, sau mai bine, o alta persoana draga s-ar uita in acelasi timp cu mine la aceeasi sclipire de lumina moarta, in aceasta clipa m-au luat fiorii.

Putin mai devreme vazusem o stea cazatoare, un meteorit care a prins lumina si s-a stins in aceeasi clipire. Ce mi-am dorit? Mi-a fost greu initial, dar am ajuns totusi la o rugaminte si sper ca am cerut ceva rezonabil: mi-am dorit sa am o viata fericita, dar o fericire in sensul in care pot spune cu mana pe inima ca merita traita. Nu mi-am dorit bani, nu mi-am dorit ceva material, nu mi-am dorit o persoana sau alt ceva concret, NU...doar posibilitatea de a trai si de a simti. Nu imi doresc o viata care trece, ceva pe care o multime de oameni deja o privesc asemeni unei obligatii, sau a unui mecanism nesfarsit de reflexe si obisnuinte. Cred ca multi au uitat ca exista si nasterea, sau mai bine zis MOARTEA.

Oare daca ne-am gandi nitel (mai mult) la acest sfarsit al fiintei materiale, am avea o alta perspectiva a vietii?

Cand te-ai gandit ultima oara la sfarsit, la moarte, a ta si a celor din jur? Cu atat mai mult la moartea sufletului, la moartea amintirilor, la sfarsitul care ne bantuie pe toti si care pune punctul pe „i” la existenta noastra?

Inert

2009-03-27T20:41:00.002+01:00

Daca ai avea posibilitatea sa uiti ceva sau pe cineva din trecutul tau, pe cine sau ce ai uita? Am inceput sa ma gandesc la acest lucru si mi-a adancit puiul de depresie care fierbea in mine. Nu vreau sa incep sa sun ca un sinucigas, dar ma simt ca atare. Este unul din acele momente in care ma afund in neantul care se afiseaza in fata ochilor mei. Ma opresc asupra unui punct pe tava, a unui colt al camerei, sau pe geam la norii care trec usor, pe nesimtite. Tot ce vreau e sa ma afund intr-un somn adanc si sa ma trezesc numai in momentul in care as putea zice ca sunt bine, ca viata e frumoasa. Pentru ca aceasta chiar merita traita, dar numai in momentele placute ale sale. Ironic nu-i asa?

Oricum, tot ce vreau e sa stau, sa imi simt corpul inert, sa fiu amortita de imobilitate si sa simt greutatea corpului cum se afunda din ce in ce mai tare in smoala de sub mine, si care ma inveleste. Nu ma intereseaza de mirosuri, de sunete, de imagini, de dispozitia celor din jur, vreau doar singuratate. Nu sufar, nu sunt trista, sunt doar saturata, plictisita, suprasaturata de viata si de palpitatiile care mi le ofera. Problema e ca simt prea intens ce mi se intampla si asta inseamna ca paharul mi se umple prea repede, astfel incat o data la doua saptamani simt aceasta atractie catre pasirea in nevazut si neauzit. Tot ceea ce ma inconjoasa e gri, si bej. E ca acea fotografie in sepia. Ca si cum nu sunt om, ci o fiinta care vorbeste si are un trecut, dar nici un viitor.

Oboseala ma supara, viitorul ma baga in dureri complexe care vin din energiile neuronale ale creierului, trecutul ma intristeaza pana in maduva, prezentul nu ma satisface, oamenii ma dezamagesc, iar eu ma tin la suprafata si invat sa dau din labe asemeni unei rate care abia incepe sa se agite pe apa. Problema la mine e ca a ramane la suprafata apei nu e instinctiv si ma bazez pe experienta celor din jur sa ma ajute sa ma sustin. Linia de plutire, pentru mine pare din ce in ce mai plina de gropane de Bucuresti.

Acum vreau doar sa stau si sa ma gandesc la nimic, iar nimicul sa se incrusteze bine pe scoarta creierului meu.

Dati tare... sunt calita

2009-03-22T00:36:00.002+01:00

Ce inseamna sa stii raspunsul la o intrebare si sa nu fii luat in batjocura pentru acesta? Ce inseamna sa ai dreptate tot timpul? Poate ca simtul dreptatii vine din punctul fiecaruia de vedere. Daca stiu sa imi exprim punctul de vedere in cuvinte atunci am dreptate, dar daca cuvintele nu imi ajung ca sa iti raspund la problema ce ma fac? Daca eu am dreptate si tu nu? Pentru o persoana, a avea dreptul la un punct de vedere inseamna mult lucru, dar se pare ca multe isi iau acest dar in serios si uita sa asculte.

Ce inseamna sa asculti? Cu cred ca inseamna aprobarea, cat posibilitatea de a accepta si parerea celuilalt.

Am ajuns la concluzia ca nu am ajuns niciodata intr-o incaierare verbala sa imi impun punctul de vedere, sa mi se spuna ca am dreptate. Intotdeauna am lasat partea mea, am lasat garda jos. De multe ori se intampla ca mai tarziu sa mi se ceara scuze, dar poate ca e prea tarziu, poate ca m-am saturat sa accetp scuzele dupa ce cearta a avut loc, dupa ce faptul a fost dus la sfarsit. Se zice ca niciodata nu e prea tarziu, dar unii se mai si satura si isi iau bocceluta si pleaca. Poate fii cea mai mica incaierare dar reprezentantul picaturii ce a umplut paharul nu trebuie sa aiba 2 metri jumatate.

O alta problema pe care trebuie sa o infrunt este urmatoarea: „esti un copil, te porti ca un copil”. De cand s-a ajuns la ideea ca numai copii sunt cei care nu au dreptate. Pana si mama a recunoscut de multe ori ca aveam dreptate, dar asta dupa ce am avut cearta, dupa ce totul se terminase, dupa ce am petrecut ore sau chiar zile gandinduma „chiar asa ma?”.

Se pare ca acest copil nu mai rezista, dar asta nu inseamna ca are de gand sa se maturizeze si sa lase la o parte anumite lucruri. Maturitatea inseamna infruntarea problemei. Singurul meu obstacol este aceasta inchidere in sine in cele mai incordate parti ale unei incaierari, si incep si imi argumentez, sau imi gasesc cvintele abia cand sunt departe, pe drum, cu castile in urechi si muzica data la maxim.

So, ce dracu sa fac daca nu imi gasesc la timp cuvintele pe care sa le arunc pentru a rani partenerul? E simplu, tac si inghit... dati tare oameni buni ca indur bine, am experienta de 20 ani.

Bilingual

2009-03-19T11:02:00.001+01:00

The only aphrodisiac I need is your voice
Hearing you speak my name
Beckoning me to answer
Telling me you want me
So I tell you that you're the answer to every question I've ever had about love

Without words I use my tongue to tell the tale of us
Tracing your shadowscape
Kneeling before you my eyes feast upon your masculinity and
All its divinity and I praise you
Because all of that is for me

I begin to indulge myself of your delicacies
Digesting semi-sweet dark chocolate decadence as it melts
Dripping down my chin
Your taste is something Godiva couldn't re-create

Needing every atom of your anatomy
Necessity is placed upon me knowing you are the source of my serendipity
Dipping in and out of me stroking more than my consciesness
Subconsciously I find myself rewinding our love scenes
In my daydreams
Seeing that face you make when you're making me cum
And it makes me want you right there and then

Thinking of you in inappropriate places I get
Tingling sensations in private locations where I wish to be caught between a rock and your hard place

As wetness develops my legs begin to open and my spot turns to a backdraft and all I want you to do is extinguish it
You know my body like the back of your hands
And touch me and send me into ecstacy

My thighs quiver in anticipation of deep penetration which gets me high
Body rising
Sweating
Panting
Make-up melting
Pulling my hair and
Scratching my back
I get a temporary case of tourettes because all I can say are four letter words in a four octave-range screaming your name

Aye papi.... *English Translation of Spanish Lyrics* "You are so big and so hard, you give it to me so good, you are my mortal sin."

You fucking me makes me bilingual
You fucking me makes me bilingual
You fucking me makes me bilingual
You fucking me makes me bilingual
You fucking me makes me bilingual

I see your tongue pink between your lips and I want it between mine
And I struggle
As you lick torturing me
I try to get away but
Not really

Running out of room begging for more up against the wall that has been scuffed by my stilletos
Again
You pry apart my thighs and tell me to be still
And I willingly submit to you because I love the way you dominate me
Demanding that I cum for you so I do as I'm told

You've molded me so I'm good to no-one else but you
You've conquered this once orgasmicless world and multiplied it
Again and
Again

My face radiates with after-glow
My pillow scented by you
A fragrance which haunts me
My room smells of the best sex

Covered in body prints and finger prints and you above me
Your name written indelibly upon my body in your genetic history

Hai la groapa cu furnici, ba-i aici ba nu-i aici...

2009-03-19T09:38:00.002+01:00

Give me pictures and images, becouse words don't work for me! Sunt nervoasa, am nevoie de ceva cu care sa imi pozez mintea, ideile, imaginile care imi vin in cap, miscarile care mi se insiruie in continuu in creierul asta mic si cret. Sunt plina de draci ca nu am cum sa fac o poza la ceea ce ganesc, ca sa o pot pune in aplicare in coregrafiile mele. Cred ca am ratat o mie de idei si clipe de inspiratie pentru ca nu am cum sa le pun pe o foaie, sau sa le agat undeva sa le vad si sa le folosesc. Cel mai nasol e ca acestea apar in momentele cele mai nepotrivnice: pe strada, in pat noaptea, dimineata la primele ore ale zorilor (in vis), cand ma uit la un film, la un clip, la un spectacol, toate vin si pleaca pana sa ajung eu sa le pun in ingenioasele mele coregrafii. Damn it!

Sunt anumite imagini pe care le retin, si apuc sa le fac, dar nu e de ajuns si simt ca imi scapa tocmai miezul. Chiar in clipa asta am mai vazut o scena...

Se zice ca pentru inspiratie ai nevoie sa iei ceva la bord, sa folosesti absinthe sau sa te prajesti nitel, e adevarat ca in clipele respective poti spune ca ai cele mai ingenioase idei, dar cel mai rau e ca nu le retii pana a 2-a zi, iar daca reusesti sa retii ceva e clar ca o sa ti se para de cacat. Asa deci, ramane sa lucrezi cu ceea ce ti se pare ca merge si astfel nu reusesti sa creezi ceva cu adevarat al tau, cu adevarat unic.

Incerc sa vorbesc cu colegii mei in legatura cu ce sa faca la creatie, ce muzica sa foloseasca, ce alte alea sa ii arate profei. Mi se pare incredibil cum un om care vrea sa creeze ceva cu adevarat unic, apeleaza la lipsa de originalitate a unei profesoare ale carei idei sunt deja intrate in reflex. Unde o sa ajung daca raman in aceste criterii? Ce viitor am daca ma conformez? Cu toate astea, cum pot sa nu fac ce mi se zice daca vreau sa termin aceasta facultate? Pana una alta trebuie aprobarea profesorului ca sa intru in examen cu lucrarea pe care mi-am propus'o. La naiba, sunt intre ciocan si nicovala.

Din categoria Legile lui Murphy

2009-03-17T18:26:00.003+01:00

Pentru fiecare doctor (care are doctoratul), există un alt doctor (care are doctoratul), egal şi de sens opus. Astfel se explică de ce este atît de uşor să găseşti experţi care să se contrazică total unii pe alţii.

Cam asta se intampla zilnic in UNATC, doar ca se intampla cu toate persoanele de acolo.

Ciclul permanent al proaspetilor initiati in viata

2009-03-17T16:26:00.002+01:00

Inca un film cu final fericit. Inca o data simt cum nimic nu e ca in filme, si cum falsa idee de fericire se sfarama incet, incet pe parcursul unei melodii minunate de generic. Revin la viata mea, la vremea de afara, cea reala, la patul in care stau si imi inghite clipele chiar in acest moment. Am doar 20 ani si ma gandesc cum de acum incolo viata se va intinde pe parcursul umor unde de lumina insiruite de soare sau luna asa cum s-a intins si pana acum. Tot ceea ce se intampla de-a lungul acestei reverberatii insorite este o insiruire de zile si nopti. Toate trec, toate se duc si se strang in trecut facand o masa mare de „ce-ar fi daca ar fi”, sau de „de ce-uri”.

Sunt menita unei inecari in timp care nu ma lasa sa respir. As vrea ca atunci cand zic stop timp, sa ramana asa pana cand ii dau eu drumul la loc.

Ai simtit vreodata cum tot ceea ce ai pretuit a ramas undeva agatat de o anumita zi, sau o perioada specifica de timp? Eu da, e groaznic. Acum ma gandesc ca nu am decat sa gasesc ceva ce imi place si sa impletesc cu ceva ce nu imi place ca sa o duc tot asa pana la fine.

Asta sa fie calea? O continua stare de cautare si stres amestecata cu pierderea viitorului care mi-l inchipuisem?

I did it!

2009-03-12T09:56:00.002+01:00

Dar de ce scriu in romana si pun titlul in engleza? Dubios nu-i asa? E clar, vreau sa fiu originala, si deja incep sa scriu pentru cititori. Asta nu e bine pentru ca nu o sa mai fiu eu insumi stiind ca ochii rauvoitori sunt indreptati catre liniile negre pe fundal alb, moderate in legea proprie desigur. Ca sa vezi ce inseamna sa ai public....

In alta ordine de idei, am constatat ca ceea ce fac nu e bine, adica sunt prea constiincioasa si ma duc prea des la facultate, si am vazut asta dupa ce ieri am chiulit si am ales calea lenevitului in pat si a putrezirii in sucul propriu (chiar daca acest lucru nu este posibil in doar o zi, eu tind sa sper in continuare). Concluzie la statul acasa, azi ma duc cu mai mare pofta la ore, cu o oareshcare bunadispozitie si cateva idei proaspete pentru urmatoarea mea opera de arta. Clar weekend-ul asta ma duc in club... sper, asta daca nu am repetitii duminica de la 10 dimineata.

Si in alta ordine de idei, ca imi place cum suna aceasta exprimare, mai am putin si fac un an de cand sunt inapoi in tara. Tin minte ca de acum in 2 luni, anul trecut am inceput sa scriu in blog. Tare trista mai eram, si am continuat sa fiu cateva luni bune, si acum mai sunt, dar nu pe blog. Incerc sa nu mai scriu lucruri de sinucigas sau de geniu neinteles pentru ca... deh. E ca zambetul pe care daca il lipesti pe fata iti inmoaie muschii, adica te destinde. Dar nu va impacientati, momentele de criza si disperare isi vor face simtita prezenta curand, si in scris in exclusivitate.

Si sa continui intr-un aer de optimism... pfff... alta data.

Should I? I shouldn't!

2009-03-11T12:47:00.003+01:00

Gata, a inceput sezonul autodistrugerii in masa. Afara e soare, incepe sa se incalzeasca, incepi sa te dezmortesti si sa iti faca placere sa te trezesti dimineata cu ochii in lumina calda a razelor, cand tu trebuie sa te ridici din pat si sa te pregatesti de inca o zi pierduta undeva intr-o cladire grizonata, batrana si mohorata, care mai are si un misros de comunism intiparit in psihicul oricarui vizitator.

Incep deci sa ma sinucid treptat pana cand sufletul o sa imi moara si o sa putrezesc sub presiunile si indicatiile speciale ale celor carora le urmez pretioasele intonatii.

Imparatul mustelor

2009-03-09T21:55:00.003+01:00

Oamenii nu se maturizeaza. Ceea ce se schimba este faptul ca se interiorizeaza si reusesc sa tina ceea ce inseamna exprimarea libera, si afisarea sentimentelor, intr-o carapace bine sudata de-a lungul vremii. In copilarie reuseam sa radem si sa plangem din lucruri marunte. Astazi radem si plangem fara sa aratam aceste sentimente care toata lumea le resimte, fie ca vrea sau nu. Orice reactie este naturala si vine din instinctul uman de interactionare cu ceea ce ne poate starni un sentiment, sau poate doua, chiar si simultan. Daca ai 45 ani si cineva actioneaza intr-ul fel mai „deosebit” atunci e normal sa avem reactii, poate diferite fata de ceea ce ar fi simtit acu ceva timp, dar acum toata lumea se ascunde. De multe ori nu reactioneaza pentru ca nici nu mai stiu ce reactie sa aiba.

Atractiile sunt, acum, diferite. Normal, la o anumita varsta te intereseaza o acadea cu aroma de capsuni, apoi o presoana de sex opus poate tot cu aroma de capsuni (sau vanilie, gusturile nu ar trebui sa se discute), apoi cine stie ce mai apare. Ideea este ca ma deranjeaza maturitatea bazata pe indiferenta fata de ceva care ar marca sau ar interesa pe oricine in mod normal.

Poate ca maturizarea inseamna acceptare si supunere, dar si asta e o formalitate utilizata de adulti. Nu accept prefacatoria, ipocrizia si ignoranta. Cu toate ca ignoranta te poate salva de cele mai multe ori din ghearele disperarii.

Concluzia? Sa fim maturi intr-o lume condusa de copii este cea mai mare bataie gen „cap in cap”.

say no

2009-03-08T20:02:00.002+01:00

Cine ma face sa ma schimb? Cine actioneaza asupra vietii tale atat incat sa te faca sa te schimbi, cateodata chiar radical? De ce trebuie sa ne lasam influentati de lucrurile din afara intr-atat incat sa ni se schimbe directia de mers?

Remarc faptul ca in 5 luni de zile oamenii se pot schimba grozav de mult, si ma doare sa vad ca ceea ce au fost odata, oameni amuzanti, liberi, nebuni si frumosi, au inceput sa se acreasca pe toate planurile. Pana si stilul vestimentar poate sa se schimbe. Problema este ca de cele mai multe ori sesizez faptul ca si eu la randul meu ma schimb si iau cu totul alte decizii, trag alte concluzii si aspir la alte nebunii. Mi se pare grav sa stiu ca odata am un prieten care ar lua o decizie, dar mai tarziu acesta ar reactiona altfel.

Cu toate acestea, mai cunosc persoane pe care le invidiez si care au ramas cu aceleasi calitati si aceleasi placeri ale vietii ca acum mult timp. Urasc sa vad ca influentele din exterior ma schimba si incep sa cred ca nimic din valorile pe care le aveam inainte, nu mai inseamna, defapt, nimic...

E dureros, cu totate acestea caut sa ma pastrez, sa imi pastrez un suflet pueril, si plin de pasiune pentru lucrurile marunte. In acelasi timp imi plange sufletelul stiind ca eu raman copil preintre totate mintile mature si secatuite de viata.

Cutremurul care ne salveaza de ghearele monotoniei

2009-03-07T14:17:00.005+01:00

Linia de plutire_____________________________________________________________________

Este perioada in care daca intrebi pe cineva care mai e viata, toti iti raspund: bine, relativ, nimic nu ma mai satisface in ultima perioada, am cazut in galeata si totul e la fel... Geniala senzatie, parca timpul sta in loc, ba mai bine, parca se invarte in cerc. Stau sa ma gandesc daca e vorba de astenie, dar nici macar nu cred in lucrul acesta. Acelasi lucru e si cu deochiul.

Oricum, ce facem ca sa iesim din monotonia asta? Nimic, pentru ca stim ca nimic nu ne face fericiti. E minunat sa stii ca nu esti singur, dar deh, cauti totusi pe cineva sa te scoata din starea asta. Pentru mine merge, relativ, cam o ora... si noaptea cand dorm si mai am vise umede sau cosmaruri. Parca cea mai importanta parte din viata este somnul, visul care te scoate din realitate. Cu toate astea se zice ca somn avem destul dupa moarte.

Ma gandeam, ce rost are sa fac ceea ce fac. Daca imi mai place atunci de ce ma plang si am indoieli? E simplu, imi place in continuare, doar ca am intrat pe linia asta de plutire si dracuiesc tot ce se intampla in jurul meu. Ce poate fii mai frumos decat sa fiu propriul fauritor al vietii, prin alta modalitate decat prin cea binestiuta de toata lumea? Eu sunt creatorul vietii, in viziunea mea, prin intermediul miscarii, si am libertate totala. Bine, poate ca nu este inca in totalitate datorita sistemului comunist de predare in facultatea noastra, dar totusi, este un inceput in toate. Asa cum este un bat in roate in tot ceea ce incercam sa facem.

In alta ordine de idei am auzit ca se prevede un cutremur in tara anul acesta, si inca unul mare. Grozav, uite ceva care ar putea sa ne scoata din starea asta de deja-vu permanent nesesizat. Imi venise o imagine in minte: noaptea, somn alaturi de pretin, zguduiala mare, parca nici nu ma trezesc total si sunt nevoita sa sar din pat si sa ma duc in pragul usii, vad cum cade tavanul, sau bucati din el pe laptop si imi vine sa injur si sa ma arunca sa il iau. Disperare, panica, nu tre sa ies din casa, sa nu cobor, poate ma arunc pe acoperisul casei de langa. Desculta. Blocul in care stau am imresia ca are si bulina rosie, alt motiv pentru care sa ma panichez inca dinaintea cutremurului. Oricum, sar pe acoperis, desculta cum ziceam, poate si dezbracata si,deci, dardai de frig. Ma uit in casa si imi zic „ia-uite, inca un dezastru in viata asta”.

Privesc pe fereastra, vad nori mari, grizonati, mai o paloare de lumina risipita ocazional. Cred ca o sa inceapa iar sa ploua. DA, fara indoiala.

Ma duc sa ma imbrac si sa ies la plimbare pentru ca sunt singura acasa si nu am absolut nici o satisfactie sa stau in casa pe internet, in singura zi libera pe care o am o data la 2 saptamani.

Am plecat, ne mai auzim...

Din nou.... iarasi

2009-02-12T16:23:00.002+01:00

Ce inseamna un nou inceput? Ce inseamna cand te uiti in trecut, iti analizezi realizarile, dar te uiti si in viitor si iti masori posibilitatile? Daca vrei sa o iei de la inceput ce te retine? Comoditatea, frica, noutatea, ce te sperie cel mai tare?

Masurand posibilitatile poti sa iei o decizie, dar si atunci riscul e mare asa ca mai bine inchizi ochii si te duci inainte. Daca ceva nu e bine atunci gandeste-te ca lucrurile se pot inrautatii. Culmea, aproape niciodata, din momentul in care observi un scartait, lucrurile nu iau o intorsura buna. Desi este posibilitatea ca acea scartaitura sa te macine asa tare incat sa nu fie chiar ea de vina pentru prostia ta. Zic prostie pentru ca atunci cand te lasi framantat de o porcarie, atunci tinzi sa faci din porcarioara aia un rahat in adevaratul sens al cuvantului, cu miris inclus.

Ia vezi care e problema si uita de ea pana nu e prea tarziu. Altfel clar vei fii nevoit sa mergi mai departe... din nou.

Problem occured

2009-02-10T14:48:00.000+01:00

Caut un sfarsit, desi nu stiu nici macar incepututl. Se zice ca un mare coregraf are in cap sfarsitul bine pus la punct pentru a putea incepe ceva, eu nu am asa ceva, eu am ideea, eu am incepututl, am umplutura, dar am nevoie de cea mai importanta parte: SFARSITUL!!!!!!!!!!

Totul incepe cam asa: am 3-4 interpreti care se ocupa de lucruri rele cu un umor negru, isi vad clar si simplu de lucrurile lor cotidiene, se mai duc pana in „pivnita” unde isi tin „capturile” sa se mai „distreze” putin. In pivnita sunt eu, cine dracu, legata cu elastice de maini si de picioare, plus inca o banda elastica prinsa de capul meu care imi acopera si ochii (elasticele desigur sunt mai mult elementul vizual care da ideea de captura). Ma zbat, dansez, respir si imi coregrafiez scaparea. Am scapat.....

SFARSIT????

Cum sa termin coregrafia?

a) evadez si intru in lumea lor, ma conformez regulilor lor, ma integrez;
b) evadez, ma lupt cu ei, aproape ca ma prind si incearca sa ma integreze in lumea lor, dar scap si fug:
c) ma lupt cu ei, ma captureaza si ma duc la loc, si se sfarseste cu mine care, din nou sunt in elastice;
d) evadez dar ei se indreapta catre alta persoana care capturata dar dupa un timp eliberata, intra in lumea lor in locul meu, iar eu dispar complet ca un caz pierdut;

Daca aveti continuari sau idei aruncati o pastila

Buna intrebare

2009-02-09T19:31:00.000+01:00

Tocmai am realizat ceva, am realizat o intrebare: de ce vara lui 2008 a fost una din cele mai misto, mai incitante, mai palpitante, mai grozave veri din viata mea, dar in acelasi timp am simtit si cea mai mare suferinta provenita din toate domeniile posibile (personal, profesional, material)?

Infusion

2009-02-09T18:50:00.000+01:00

I need my drog! I have to have it now, to feel it in my blood, to taste it's metal infusion. How can I survive without my ocasional insert of orgasmic contraction and energic TNT pleasure? Every week, but every moment shall I feel it in my brain, in my tissue, in my saliva.

Domination of shiver on my spine once in a while, trying to recieve the verry beat of your eyebeat, in the ocean of dinamic continuous contraction, never ever... ever... ever... ever... STOP

Give me my drog. My simple life in one simple drop of extasy... once in a while just throw it to me.

Hai ca m-am enervat!

2009-02-03T19:18:00.000+01:00

Ba frate! Zau daca am chef sa intru in normalitate, sa fac ce se face, sa zic ce se zice, sa cred ce se zice. Am intrat in facultate, PARTZ! Gata reguli, profesori, indicatii pretioase si munca fara sens, fara un scop, fara un rezultat. Ultima perioada mi-am petrecut-o in facultate, am invatat, am ajutat colegii si ei m-au ajutat pe mine, sunt un elev model. Ma gandeam serios sa ma duc sambata sa redau un examen pentru nota 9 in loc de nota 8 la o anume materie pe care o invat din experienta si la momentul oportun atunci cand am nevoie cu adevarat de aceste cunoastinte. Eu studiez sa fiu coregraf, sa fac dans, sa ridic publicul in picioare, nu studiez sa imi satisfac profesorii si publicul din MAREA facultate UNATC. Pula, eu fac ceea ce fac pentru ca asa simt nu pentru ca asa trebuie. Daca visam si simteam catrebuie sa deschid corpul uman si sa ii studiez intestinele asta faceam.

Cum ziceam, nu am chef sa intru in rand cu lumea. Vreau sa traiesc, vreau sa simt si sa respir aerul care se invarte cu adevarat in jurul meu, nu putreziciunile creierelor afumate. Asta vara m-am distrat cum nu am facut-o toata viata mea si pot spune ca am invatat mai multe lucruri odata. Desigur ca am dat cu capu tare de pragul de sus si a trebuit sa ma retrag ca un melc in cutiuta, la adapost, dar asta nu inseamna ca vreau sa o iau de la inceput.

Ceva fierbe in maruntaiele mele si nu e basina pe care o sa o trag mai incolo, este pasiunea de a trai si de a duce ceva la bun sfarsit.

NU-shh...

2009-02-03T17:28:00.000+01:00

Asta e fratioare, stau si ma cac cuvinte din nou. Poate ca asta e singurul mod dar asta e viata, nu pot scoate pe gura ceea ce astern pe foaie sau vars in van fara sunet, iar asta e de rau pentru mine. As vrea sa ma vad in oglinda dar sa nu fiu eu, ci as vrea sa pot sa zic cine sunt privindu-ma cu alti ochi. De ce nu poti afla adevarul de la o persoana? Adevarut despre cine esti si ce faci cand faci. Draci, nu am chef sa aburesc dar nu am mai scris de mult, nu am mai filosofat de mult. De prea mult tmip gandesc prea realist si nu am cu cine sa vorbesc despre luna si in stele. Ba nu e timp, ba nu e momentul oportun, ba e stres, ba sunt draci, ba nu e chef.

Am momente cand vreau pur si simplu sa vorbesc, nu sa rad, nu sa ma distrez, nu sa fiu adevarata. Imi lipseste o vorba despre orice, vreme, baieti, flori, supa si carnati. M-am saturat sa analizez viata, sa visez cu ochii deschisi, sa inghit de la altii ceea ce ii freaca. Spre exemplu azi am vazut un pescarus care facea ca o cioara, cu cine sa vorbesc despre asta? Am dat un sms la prima persoana care imi vine in minte, un sms nevinovat in care am explicat cum pescarusul facea ca o cioara. Mi s-a parut interesant, dehm dar nu am cu cine sa vorbesc asemenea cacaturi. Asa ca vin aici.

Mai am o problema, dar nu pot sa o zic, iar asta e problema in sine. Nu pot sa zic problemele reale asa ca aburesc cu ce cred ca pare mai plauzibil si mai interesant. Adica ma problematic. Imi bate inima in piept pentru ca am adus subiectul la ordinea zilei, iata-l dar nu zic mai mult.

Azi, maine, poimaine, pana la capat

2009-02-01T20:35:00.000+01:00

5, 6, 7, 8!!! Si 1 2 3 4... mana, mana, cap, stai. Pas pas 123 siiii sus. Bagi aici, scoti, mai departe pas alungit si fuga. Contractie, leganat si brat intins. Tu stai, apoi fugi, iti alegi un timp si stai din nou. Apoi restu, incep fraza, tu astepti si incepi dupa ce termina. Aici facem cerc urmat de diagonala dar e rupta... vedem cum, restu alta data, deja au trecut trei ore.

Noapte buna!

It's the end of the world as we know it!!!

2009-01-16T08:50:00.000+01:00

Pana aici ne-a fost! Fiti pregatiti sa va luati bagajele pentru cealalta lume, sa pasiti in etern. Nimic din ce a fost nu va mai fi la fel pentru ca asta este finalul epopeii. Sa cante corul, pasarile sa migreze catre alte tari, mai calde, noi mergem in alta parte... mai rece.

Asa este, criza economica este sfarsitul lumii, dar nu disperati pentru ca locul spre care ne indreptam cu totii este mult mai bun si mai primitor, cu siguranta o sa ne simtim in largul nostru acolo, in maruntaiele pamantului. Nimic nu ne mai poate salva acum. Multi prefera sa se intoarca cu fata spre CEL DE SUS, altii injura de li se sparg intestinele, altii tac si inghit, oricum tot acolo se ajunge.

Uniti-va mainile sau incepeti sa va dati cu toporu in cap.... eu ma duc sa imi cumpar o ciocolata.

What did I learn all this time?

2009-01-14T22:44:00.000+01:00

This is the time when I should make a revieu about the things I've learned this past months, and how they helped me in my true passion: coreography. Well I could write a novel about it, about all the techniques from te contemporary dance, and how to create the scenography of a performance, but I would lie if I would say that the things I know now changed my perception in any way. Eventhough I think that we didn't yet get a complete history of „where thoes dance begin” and how it evolved from it's classical techniques that King Louis the IV promoted due to his early atraction to dance in his colaboration with the great composer and dancer Jean-Baptiste Lully (that I learned earlyer in highschool, but not many of my colegues are aware of), eventhough we don't have a base for dance, this doesn't change my expectations concerning the themes and the stile I adopt for myself.
I learned this months a way to examine dance like a philosophy, ok like a ritual like the practice of Zen, and how to create the perfect ambience, or the better way to send the subject to the public.
In our days contemporary dance is considered more like a meaningful experiment with the dancer, and not with the public. Less coreographers think that dance is a performance that takes the atention of the spectator, and creates the perfect images just with the human-body that should be the principal instrument for a creator, and especially for a coreographer. I am not saying that the classes of musical techniques didn't emprove the way I treat music in my coreographys, or that the classes of Theatrical History didn't light my mind about the universe and different perceptions of artists that literraly wriote the hystory in visual arts, I am just saying that dance is not treated as a visual art as much as it should be. In this art you expect to see some techniqe, but until now we worked more with our imagination and less with our body. We tried to diversify the movement as much as possible and in the same time we try to find new forms in space, although we should keep in mind that everything we think we discover, has already been used. The only thing we can do is adapt it to our vision.
Another thing that I learned this past months was that every one has it's oun personality, so as many coreographers there are, as many interpretations you get. If I want to dance about happynes my image woud be different than the image of my colegues regarding happynes. The thing we all try to do is get the public to react in one way or the other to the thigs we are presenting without words or any tipical moves like panhomim. Our purpose is to comunicate by movement, but that shouldn't mean that the body is an experiment for the dancer, it is a experiment for the public.
Not many coreographers of contemporary dance are recognized in the whole world, and they have great succes becouse they know what dance really is. Dance is a spectacle for the eyes and the mind, it shows images that you understand that are transmited to you by the artists in stage without openning their mouths, but with theyr years of practice and perfection. Theater is for words, and coreography is for movement, just like music is for sound, and painting is for image. Combining these elements we can have a great performance, but studiyng them separately is different for every art.

Pinocchio (dupa 20 ani)

2009-01-14T22:30:00.000+01:00

Scena I

Spectacolul are loc pe o scena normala. Cortina se trage normal si releva un fundal inchis de-a lungul caruia, de la stanga la dreapta sta suspendat un copacel uscat, o bucata de lemn si o papusa de lemn. In scena, in partea dreapta sta un barbat imbracat in haine civile pe un scaun banal si se uita la un televizor in functiune, schimband ocazional programele. Dupa un timp, acesta se ridica de pe scaun si se ndreapta spre stanga scenei unde se afla un pat de o presoana. In timp ce acesta se indreapta spre pat dispar televisorul si scaunul, iar scena, treptat, este inundata de culori vii care sunt in contrast cu cele de pana in acest moment. Concomitent cu schimbarea fundalului luminos, intra si un fundal sonor, reprezentat de o melodie placuta, care poate induce spectatorul intr-o reverie usoara.

Scena II

Nimic schimbat pe scena din finalul primei parti. Apare de sub pat o fiinta ale carei miscari au o elasticitate remarcabila. Costumul ei este strans pe corp si o acopera in totalitate. Aceasta incepe un solo pe acelasi fundal sonor ca pana acum, dar cu interventii instrumentale aleatorii, care rup firul melodiei initiale.
La finalul solo-ului, aceasta sare peste pat si iese din scena brusc. Dispar si interventiile muzicale, fundalul sonor revine la dulcea melodie initiala, apoi se topeste si aeasta in acelasi timp cu revenirea fundalului luminos intunecat in care este luminat fiecare element suspendat, cat si zona centrala unde revin televizorul si scaunul. Barbatul se trezeste, se ridica din pat si revine la locul sau din inceputul primei scene.

Scena III

In timp ce barbatul se uita la televizor, in scena intra o femeie imbracata intr-o rochita banala, de culoare inchisa, si intra in contact cu barbatul. Intr-un mod aproape mecanic, ca si cum ceea ce se intampla nu este cu nimic deosebit, acestia incep un duet insotit de o melodie clasica, un rondo sau un bolero. Miscarile lor sunt din registrul neoclasic. Cei doi se vor folosi de toata scena, si de elementele cotidiene prezente (patul, scaunul, televizorul).
Dupa ce se termina acest duet, barbatul pur si simplu se intoarce la pat si se aseaza pe acesta adormind. Femeia se aseaza in acelasi timp pe un pat care tocmai a fost introdus in scena dupa ce a fost scos televizorul si scaunul.

Scena IV

In timpul somnului celor doi apare personajul fantastic din actul al 2-lea de sub asternuturile care o invelesc pe femeie. Luminile colorate inunda scena. Trezirea femeii se intampla fara pic de uimire fata de prezenta de langa cu care intretine un dialog prin miscari simple simultane sau in stilul „intrebare-raspuns”. In acest moment barbatul cade din pat si cu acest prilej observa jocul dintre cele doua din patul alaturat. Fundalul sonor abia acum incepe sub forma unei melodii cu voci de copii jucandu-se. Barbatul se ridica si se pune pe pat observand in contnuare jocul, dupa un timp, acesta se plictiseste, ii cade capul, si se intinde iarasi pe pat. Muzica se opreste brusc.
Imediat papusa suspendata din fundalul scenei capata viata si incepe sa se miste, se apropie de cele doua din pat si incepe sa se joace cu ele. In acest timp revine muzica din primul act, iar pe scena mai apar personaje fantastice, si chiar animale vii care umplu scena intr-un haos total.
Dupa un timp in care scena este antrenata de lumini, zgomote, jocuri de copii, animale si dansuri, barbatul se trezeste si este asaltat de personajele care il inconjurau. Este luat la dans si la joaca. Se poate spune ca este silit sa faca toate aceste lucruri, chiar si observand ca fata cu care a avut duetul este luata de val si simte euforia celor ce se intampla in jur. Nimic nu il scoate din starea de monotonie in care a fost surprins inca din inceput.
Brusc toate personajele dispar, iar papusa de lemn revine la locul sau initial. In scena se afla doar barbatul si femeia care se uita unul la celalalt. Muzica se opreste, luminile revin la alb si negru. El incepe sa zambeasca, apoi se indreapta spre ea, o ia in brate, o saruta si o lasa in mijlocul scenei, in timp ce el se intoarce spre televizor si scaun, se indreapta spre acestea si se aseaza la locul sau de la inceput.

Buna! Eu sunt stalpul

2009-01-09T22:39:00.000+01:00

Mergi pe strada si iti vezi de ale tale, te uiti in stanga si in dreapta si apoi realizezi ca trebuie sa traversezi strada. Semaforul e rosu. Astepti sa se schimbe culoarea si observi ca mai vine lumea, te prinde din urma si se opreste la randul sau.

Nimic anormal nu? Nici atunci cand constati ca s-au pus doua persoane in stanga si in dreapta ta, si vorbesc de parca tu ai fii doar un stalp. Apoi trec mai departe...
Poate ar trebui sa ma astept sa fiu tratata ca un obiect, desi cand ocolesti pe cineva iei o anumita distanta, nu o ocolesti ca pe un lucru lipsit de orice simt. Chiar si un caine primeste mai multa atentie si este luat in considerare mai mult, si automat este ocolit cu un oarecare respect.

Corpul nostru are o anumita masura de precautie si un anumit simt al proprietatii. Se pare ca acesta nu mai exista, sau mai bne zis nu mai existam ca fiinte in ochii celorlalti.

texture

2009-01-08T14:35:00.001+01:00

Ce este chipul unei persoane si fericirea eterna care atarna de un fir de ata? Diferenta dintrecele doua este ca una o acupera pe cealalta, iar alta aluneca si se stinge pana la sfarsitul intrinsenc. Caut in poza unei zile de august, lumina unei ninsori mai albe ca ea insasi, neaua. Ce este o aparenta? Este realitatea sub forma unei idei pe care nu vrem sa o acceptam. Ceea ce se asterne pe figura se sinte in suflet, pentru ca ochii sun oglinda acestuia.

A fii sortit unei minti productive, a unui suflet de copil, a unei sensibilitati dureroase si a unei imaginatii inepuizabile inseamna sa fii sortit pieirii in propriul corp. Ceea ce se vede la lumina ochior este adevarul.

Dansul este o insiruire de miscari produse de imaginatie. Este menit sa placa privirii si sa incalzeasca sufletul. A incerca sa analizezi o miscare e asemeni analizarii unui fulg de nea care cade si se topeste. Ceea ce dansez este ceea ce simt pe moment, este sentimentul meu reprodus intr-o alungire de mana pe care numai porii mei o simt si o pot reproduce, este fericirea mea materiala.

Daca cu gandul nu pot sa rad, cu siguranta pot sa o fac si sa o simt cu palma care atinge.

Nimic nou

2009-01-05T12:07:00.000+01:00

S-a schimbat data radical, de acum vechiul 8 va fi in locuit de un nou 9 in 2008. Toata lumea intreaba: cum ai simtit trecerea in noul an? crezi ca o sa fie mai bine? Speranta moarte nu are, avand in vedere ca anul trecut am petrecut rascrucea inconjurata de artificii si straini. Anul asta am fost putin invers proportionata, adica am fost in tara mea natala, mai aproape de cei dragi, aproape de o persoana cu adevarat draga, dar foarte departe de artificii.

Acum ma bate soarele in cap si ma reflect in ecranul de la pc, am si o mica durere de cap, dar nu ma deranjeaza, sunt bine. Foarte plictisita astept sa treaca timpul. Citesc despre viata unui tip la 34 ani care consdera ca isi traieste viata doar ca sa o traiasca, nimic interesant, nimic nou un singuratatea lui, cu toate astea gaseste anumite nimicuri pe care sa le povesteasca si care imi atrag atentia intr-un mod incredibil de placut. (pauza de scris, imi mut locatia undeva mai ferit de soare)

Asa deci, nimic nou. Saptamana viitoare ma voi intoarce la facultate, macar am cum sa imi petrec zilele, cu toate acestea schimbarea este radicala pentru ca imi doresc sa am si eu cateodata macar o ora sa respir si sa ma pot plictisi. Se pare ca nimic nu ma satisface intr-adevar. Afara e frig, nu pot sa ies la plimbare pentru ca inghet, logic nu? Nu am circulatia sanguina foarte buna asa ca nu ma pot bucura de o iesire la aerul rece de iarna, sa imi iasa aburi din interior, sa alunec pe o ramasita de gheata, sa am prilejul sa ma deplasez la o cafenea sau ceainarie unde sa pot sa mai citesc in voie despre viata incitanta la eroului fara nume (oricum nu am nici bani). Am incercat sa ma uit la un film, A walk to remember, dar mi-am adus aminte ca acest film dragut nu ma atrage, l-am mai vazut de 3 ori si este prea mult deja. Am internetul pornit, dar nu gasesc nimic interesant in miile de adrese, sau milioanele de nimicuri. Ar fi o idee interesanta sa ma duc sa spal vasele, sau sa imi spal sosetele, ca deh aici nu am masina de spalat, iar ca sa ma duc la sora mea si sa ma car cu o tona de hanie dupa mine, parca nici asa nu imi convine. (mai iau un gat de apa).

Lista mea de mess e aproape plina, dar nu vorbeste nimeni cu mine, iar eu nu stiu ce sa vorbesc cu cei prezenti. Vechiul „ce faci” ma enerveaza la culme.

Sa invat pentru facultate? Sa imi mai fac un referat? De ce as iesi din starea de leguma pentru o alta teorie supraevaluata a criticilor dansului? M-am saturat sa fac teorii la dans, eu il simt, nu il explic. Nu ma ajuta cu nimic sa stiu cine s-a mai chinuit sa faca nu stiu ce tehnica, sau de ce a folosit melodia respectiva in dansul respectiv. Pe ei nu ii itreaba nimeni de alegerea facuta, asa ca as vrea sa nu mi se ceara nici mie explicatii. Pur si simplu asa am simtit nevoia.

As putea sa sun pe cineva sa chem in oras, dar la fel, aceleasi intrebari, nimic nou, nimic vesel, mai ales iarna. Cine face ceva iarna?

Am invatat ca oamenii citesc lucruri in care se regasesc pentru a-si inatarii motivatia pentru care se complac in existenta lor neimportanta si efemera. Asa ca sper ca ceea ce am scris mai sus sa iti ocupe din timp pentru ca sunt convinsa ca te regasesti in ceva din ce a fost mai sus, daca nu, mai gandeste-te.

Deep Forest

2008-12-10T07:33:00.000+01:00

Be it animal or human, crawling on the ground or on the roof
Hunting like the lonely, lonely fighter
Picking up the truth behind the messages
So fearful of the meanings
Turning to the gods of technology
Wisdom far beyond the galaxies
But not enough to cure the last disease

Telecommunication, counting every crater on the moon
Roaming like the only, only rider
High upon the back of flaming Dragon rockets
Carrying the messages of the gods of technology
Wisdom far beyond the galaxies
But not enough to save the almighty

The butterfly, the tiger
Nothing but a shadow in the stone
Flamingo future dinosaur underneath the urban sun
Victims of the truth behind the messages of the Stoic saints of profit
Victims of the truth behind the messages of the Stoic saints of profit
Smiling as the wonders of all nature go crumbling in their pockets
Flying to another galaxy
Leaving Mother Earth

Endangered Species

The googles, they do nothing

2008-12-04T07:36:00.000+01:00

Imi place sa hranesc interesul, iar daca ti se pare ceva in neregula aici, la aceasta adresa nu sta deoparte. Intra in focul vietii si canta-mi in struna, pentru ca poti, pentru ca asta ai fost conceput sa faci, pentru ca asta te face fericit. Citeste si uita, mergi mai departe cu ceea ce vrei, unde te duce mintea si sufletul pe care nu stiu exact in ce ordine sa le situez, sau mai bine zis daca are rost sa enumar un lucru inexistent.

Pentru ca este in fiinta noastra sa fin ignoranti la ceea ce conteaza si atrasi catre cele mai mari porcarii si nimicuri ale vietii, ajungem sa ne scufundam in mlastina societatii si chiar ne complacem, iar cand am ajuns la apa o dam la o parte stiind ca ar putea sa curete stratul de jeg care s-a uscat pe piele, sau a intrat chiar pana in sinele nostru. Mai bine zis, suntem de-o materie cu noroiul si mirosul de statut si e bine... e cald si bine, e cald si moale, nu bate vantu.

Acum hai, ne imbracam hainuta de protectie impotriva rusinii, dam cu o tona de parfum sa nu se simta lasitatea, ne spalam pe dinti ca sa nu se vada resturile de vorbe de cacat, ne incaltam cu cele mai bune perechi de pantofi pe care ni le-am putut permite si ascundem urmele de calcaturi strambe, ne punem fesu pe cap sa nu zboare nimicul, si pornim.

E o noua zi, o noua aventura!

BLA BLA, din nou... never mind

2008-12-03T17:46:00.000+01:00

Sunt nelinistita, iar. Imi bate inima simtitor in piept, iar. Ma gandesc la ce ar fi daca ar fi... iar. Imi e teama si toate astea din cauza unei idei de doi bani care mi-a venit in minte. Sunt o distrusa cand vine vorba de fluxul de ganduri, in special cele malefice. Au un talent astea sa puna stapanire pe mine intr-un mod incredibil de rapid si totalitar. Sunt o proasta, ma bat ganduri si nu pot sa scap de ele.

O simpla idee, un simplu miros, o un simplu impuls ma pune pe fuga sufleteasca. E ca si cum cineva ma alearga si ma ameninta cu un cutit tintit fix in coloana vertebrala. As vrea sa fiu stabila pe mine, sa fac diferenta intre bine si rau, intre real si ireal, intre posibil si imposibil, sau macar posibil si probabil. De multe ori imi pun singura paie pe foc si ma plang in interior intr-un freamat continuu care nu vrea sa ma lase decat la caldura unui cuvant bine rostit la momentul potrivit. Vreau o minciuna, ceea ce dispretuiesc cel mai tare pe lumea asta, dar de cele mai multe ori este cea care imi face bine. Asa deci, prefer sa imi fac rau in scopuri acceptabile, rezonabile. Cu toate ca o minciuna ar putea sa imi prelungeasca framantarile.

Nimic nu e normal, ceea ce spun nu este adevarul. Este o perioada, este o idee, este rezolvarea unei idei rasarite din absolut nimic. Ar trebui sa incep sa ma injur singura, pot spune ca gandesc prea mult iar asta imi face cel mai mult rau. Hai sa fim fericiti, hai sa trecem prin viata ca rata prin apa.

Dar rata aia pare linistita deasupra, in apa tot ceea ce face este sa se zbata...

Voi pe ce lume traiti?

2008-11-30T18:31:00.000+01:00

Apoi cand vine inspiratia, VINE! Asta nu este un moment, asa ca am sa aburesc. Sunt intr-un moment de inspiratie dar nu am idei. Ironic nu-i asa? Deci daca as avea o idee as scrie despre ea ca un val plin de spuma.

Acum mananc jeleuri. Mi s-a facut pofta subit si a trebuit sa dau ultimii mei marunti pentru o punguta de jeleuri de 3 lei. Mi-am adus aminte de Portugalia, pentru ca Joao, colegul meu de camera manca multe jeleuri, si dintr-o data am simtit nevoia unei schimbari. Cred ca am sa schimb ceva, vreau sa fac asta. Ma cheama ceva... Cred ca am sa ma vopsesc albastra (pe par pentru ca momentan nu este posibila, sau mai bine zis sanatoasa o vopsea permanenta pe piele), sau doar niste suvite ca sa nu zica oamenii ca sunt prea nebuna, chiar daca ma doare in pix de parerea lor. Sau am sa ma comport o perioada in alt mod. Poate devin mai serioasa (ceea ce scriu in blogul asta nu e prea amuzant asa ca nu cred ca am dat o impresie de om nebun), desi ma doare numai impresia ca as fi imbatranit. Ma simt ramolita, parca scartaie ceva, parca nu am chef sa ies in oras, nu am energie, imi vine sa ma bat singura. Cred ca am sa o fac pentru ca nu imi place sentimentul de batranete, nu am de gand sa intru in normalitate.

Poate am sa imi cumpar o pereche de cizme de cauciuc, colorate viu, cu modele geniale. Pacat ca nu le-as purta niciodata. Poate ma las de ciocolata. GLUMEAM!!!

Ah! Am inteles, am sa folosesc acest acces de inspiratie si aceasta motivatie de schimbare in coregrafii. Exact, am sa folosesc elemente improprii mie, am sa pun oamenii sa imi improvizeze lucruri noi, am sa tratez altfel muzica, si am sa folosesc alt registru de miscari.

Iata in fine care este modalitatea de a te mentine proaspat ca si artist. Gasesti ceva, simti ceva, ai nevoie de ceva si o aplici instant in creatia ta. Am nevoie de inovatie in permanenta, am nevoie de spontaneitate si nebunie. Cred ca am nevoie de ceea ce sunt eu in sinea mea, de ceea ce simt si ceea ce gandesc. Dar pentru toate astea trebuie sa traiesc. Si iata cu ideea de a trai si a simti cu adevarat este cel mai bum material pentru un artist. Era unu, mare om, zicea ca nu poate scrie decat despre ceea ce a trait si a simtit (stiti voi cine, lol), si zicea bine omu asta.

Ca urmare, iata, ideea de simtire a fiecaryi maruntis, care la prima vedere pare insignifiant, poate sa dea roadele unei idei inovatoare. Cel putin in lumea mea.

Mda, in lumea mea, pentru ca nu stiu pe ce lume va aflati voi, si sincer parca nici nu as vrea sa aflu....

Niciodata nu e prea devreme...

2008-11-30T10:53:00.000+01:00

Acum este momentul... pe dracu, nu exista moment potrivit, nu exista coincidente. Pur si simplu asa a fost sa fie. Stau sa ma gandesc ca daca tot ceea ce ar exista nu ar avea un motiv, oare exista viata doar ca sa existe? Nu este o explicatie pentru tot ceea ce se intampla?

Intotdeauna am avut impresia ca exista ceva, aici de jur imprejur zboara necunoscutul care ne este totusi atat de familiar si la care apelam fara sa vrem. Nu vorbesc despre D-zeu pentru ca nu cred in El ca si creator, nu cred ca este ceea ce este asa cum il stim. Pentru mine exista doar CEVA. Exista pentru ca am nevoie sa ma agat de un fir atunci cand nu am element material la care sa apelez, exista pentru ca trebuie sa-i multumesc atunci cand sunt fericita si trebuie sa il condamn atunci cand plang de ma scufund in propriile lacrimi. Ma gandeam la sentimentele pe care le simte un om, o fiinta capabila sa ajunga la alte nivele de simtaminte si considerente fata de lumea in care traieste. Aceste trairi sufletesti pot avea cateodata o amploare aproape ireala pentru cei care le percep, astfel incat sa poti crede ca exista ceva supraomenesc fata de care se raporteaza fiecare sentiment de o astfel de amploare. Este adevarat ca orice idee de ideal, de zeitate si de entitate mai presus de perceptia noastra a fost creata chiar de mintea omeneasca datorita nevoii de motivatie fata de anumite lucruri. Dar asta nu inseamna ca ceea ce a fost nascocit de o minte umana nu poate sa aiba si o farama de realitate. Daca a fost nevoia unei explicatii intr-atat incat sa se ajunga la concluzia existentei unei "existente" superioare, atunci este pe cat se poate de posibil ca nascocirea sa fie relativ credibila.

Dar nu intentionez sa intru in detalii, deja m-am ametit singura, stiu, asa ca am sa trec la concluzie printr-un ocolis...

Pornisem ideea de la existenta Craciunului, si de ce se sarbatoreste in zilele noastre? Am intrebat in zilele noastre pentru ca nu gasesc acum o motivatie pentru care oamenii sa se pregateasca atata de intens pentru o sarbatoare care nici macar nu mai este, sau mai bine zis, nici nu a fost vreodata crestina. In zilele noastre, dupa cugetarile mele onirice, am ajuns sa ne bucuram de sarbatoarea aceasta mai mult ca oricand din cauza reflexului. Toata lumea simte ca din NOIEMBRIE incepe sa miroasa a sarbatoare, a brad, a zapada, a frig, a cadouri, a luminite, si a multe alte nimicuri semnificative. Si tocmai reflexul asta a ajuns sa fie o sarbatoare, in lumea celor ce sarbatoresc Craciunul. Acest instinct inascut din bunici a luat loc si in viata noastra. An de an ne pregatim orbeste, fara sa vrem pentru aceasta perioada.

Mie una imi place nu pentru ca e Craciun, ca e brad, ca e miros de portocala si scortisoara, ci pentru ca sunt in familie. Iar acum intrebarea : nu pot sa ma bucur ca sunt in familie tot anu? Pai nu nici cand stateam cu ei zi si noapte, pentru ca pur si simplu stateam cu ei minut de minut, nu cred ca iti mai arde de sarbatoare in fiecare zi, dar cu atat mai mult acum cant nu mai stau cu ei, nu ii mai vad, nu mai fac tot alaturi de ei. Desi de fiecare data cand era Craciunul, multumeam unei divinitati ca am mai apucat un brad verde, o caldura sufleteasca, si un miros de portocala alaturi de cei pe care ii iubesc cu adevarat.

Daca ma intrebi daca imi place aceasta perioada am sa raspund ca o iubesc, pentru ca mi-a intrat in reflex sa o pretuiesc orice s-ar intampla. Daca tot anul am ramane constatnti, simtind doar ca trece timpul, sau chiar invers, daca tot anul am trai o sarbatoare, oare nu am ajunge sa nu mai pretuim anumite lucruri (poate nesemnificative sau chiar inexistente in fond) cu o intensitate sporita? Mie imi place sa traiesc aceasta sarbatoare falsa pentru ca mi-a ramas intiparita in minte cu multe momente placute si multe mirosuri specifice.

Eh, nu are rost sa mai continui, nu vreu sa conving pe nimeni nimic, vreau doar sa nu se bage nimeni in obiceiurile mele si sa nu incerce sa ma convinga de nimic.

punct si de la capat...

(si nu, acest subiect nu este tratat prea devreme, ci la momentul in care a picat pur si simplu din cer in mintea mea creata)

Agatat de-un fir

2008-11-25T09:56:00.000+01:00

Asta e, ma las in voia sortii cu nesiguranta in sange si cu sangele tlbure de frica. Pasesc incet si nesigur pe terenul minat al sortii si intorc priviri rapide, sugrumate, neincetate catre etern, ceea ce-a fost a intrat in istorie. Probabil o sa calc pe sticla si o sa o sparg, iar cerul imi va cadea pe umeri urmand ceata trecutului. Amintirile revin si mi se sparg in cap, noaptea ma intorc de pe-o parte pe cealalta, ma agat de cate una cu ghearele si incep si tremur de nerv in somn.

Asta e speranta recurenta si imi macina simtirea. Creez imagini si dorinte la pasul din urma, astept sa alunec in spate pe-o panta trasnita a visului si ma scufund in crize de tristete.

Unde ma duce pasul din trecut?

Sunt ametita de amalgamul de prezent si viitor amestecat cu trecutul permanent. Noi traim la trecut, ne uitam la cer si privim ceea ce-a fost. Lumina stelelor vazute este trecutul pe care il privim in ochi si il simtim adanc acum, o clipa.

A mai cazut o stea, ne apropiem din ce in ce mai mult de prezent. Dar uiti ca paginile pe care le-am citi s-au inmultit, iar vagul nimic ce se asterne in fata imi provoca cea mai mare frica. Am nevoie de un fir de ata care sa ma lege in acelasi timp de toate momentele temporale posibile. Adu-mi aminte ca ceea ce se intampla este normal, nu bine, nu rau..... normal...

2008-11-14T11:55:00.000+01:00

... si se asterne seara. Cerul rosu, roz, portocaliu sau gri, depinde cum il vede fiecare, se intinde asemeni unui material moale si cald, sau rece.

Sunt in bratele sale, ma strange la piept, ii simt parfumul... vag dar e al lui. E cald si ma ia cu amorteala, chiar daca e vara torida eu ma topesc pentru ca am incredere. Cad pe ganduri, nu ma gandesc la cat de bine e cu el, ci la ce am de facut pentru maine. Ma gandesc la altele: probleme, intamplari de peste zi, ganduri, invataturile de la facultate, amici, colegi. Ma gandesc la toate astea pentru ca sunt confortabila in mediul meu in care am libertatea de a inflori in toate directile. Simpt ca orice as face e bine pentru ca am voie, pentru ca sunt in elementul meu.

"Vorbeste cu mine" imi zice si se uita la mine. Eu tac, nu stiu ce sa raspund in afara de un sincer TE IUBESC, pentru ca nu imi gasesc cuvintele. In acel moment nu stiu cu ce sa incep. Cuvintele nu imi ies pe gura, gandurile se condenseaza si imi opresc timpul in loc. Nu acum, nu pot raspunde, sunt fericita ca esti aici dar siguranta ta ma ajuta sa ma afund in lumea mea. Culmea gandului: sa cazi pe ganduri si sa iti rupi un picior, si cu toate astea nu am nici o retinere din a ma arunca de cate ori am ocazia.

Imi e bine, chiar extraordinar si imi doresc sa nu se schimbe niciodata, iar chestia asta ma sperie pentru ca timpul trece fara a anunta si cadem in ispita complacerii intr-o anume ipostaza. Nu vreau sa ma loveasca ceva acum, nu as suporta. Cu cat suferi mai mult in viata, cu atat orice lovitura e mai chinuitoare, dar in acelasi timp mai usor de inghitit. Dar nu vreau... Sunt drogata de sentimente si vise, si cred ca sunt pe muchie pentru ca tind sa fac tampenii. Incep sa gandesc prostii. As vrea cateodata sa fiu una din persoanele care trec prin viata pentru ca alta solutie nu au, dar eu trac prin viata simtind-o, gustand fiecare picatura de toxina si miere care mi se scurge zilnic pe buze. A venit toamna, maine e Craciunul, poimaine ma mut din tara... Imi e frica si vreau sa ma dau cu capu de perete pentru ca alta modalitate de a deveni inerta nu exista. Alta cale de a scapa de propriile mancarimi nu exista decat cea prin care te scarpini pana la sange. Cred ca asta incep sa fac si eu. Pana acum imi era bine cum faceam, placut, acum deja se insangereaza treaba.

Cred ca citesc prea mult. Sunt multe lucruri pe care le iau din carti si le simt mai intens. Sunt idei si momente cand nu stiu de ce simt ceea ce simt, dar atunci cand imi dau seama care este exact ideea parca ma loveste ceva. E din cauza faptului ca ceea ce traiesc eu, altii au insirat in randuri de negru pe alb, pe foi.

E noapte, sunt in bratele lui... Intinsi in pat vorbim, ne atingem, facem dragoste si iar vorbim. Adorm cu mana pe fata lui si ma gandesc ca sunt cea mai fericita persoana din lume, dar de dimineata lumina soarelui ma bate la pleoape, dau cu mana, dau cu piciorul dar nu merge, injur in minte, ma simt ca dracu, imi e sete si imcep sa revin la realitate. Mi-am dat seama acum ca sunt iar fiinta, iar materie ganditoare a carei sentimente nu fac doi bani dupa ce au fost epuizate. Ma intorc pe partea dreapta, intind o mana, il iau in brate, ma ia in brate, ma saruta, il iubesc si imi caut fericirea de-o clipa care se scurge. Fericirea de-o cipa care va urma se va scurge.

Ma afund la pieptul sau pentru ca stiu ca imi ofera ceea ce caut...

Detalii...

2008-11-05T17:43:00.000+01:00

Aceasta unitate de masura care trece neobservata pe langa milioanele de suflete poate sa insemne cat viitorul in sine. Dar nu vreau sa insir cuvinte mari, nu vreau sa fac filosofia detaliului, nu vreau sa explic ceva de la sine inteles.

Doi batranei stau de-o parte si de cealalta a unui raulet, fata in fata, pe o banca banala de lemn peste care a batut soarele, vantul, ploaia, ninsoarea si timpul in sine. Rauletul se aude in surdina, cei doi batranei calzi, cu ochii iubitori se indreapta usor dar greu din spate si incep sa porneasca, catinel unul catre celalalt, oprindu-se de-o parte si de cealalta a marginii apei care curge fara incetare asemeni clipelor care s-au facut resimtite incet asupra celor doua suflete. Deodata incep sa isi rosteasca melancolic povestea vietilor, simultan. Zgomotul apei curgatoare se aude comtopit cu vocile celor doi batranei. Soarele ii invaluie facand un arc de cerc deasupra capetelor lor, reflectandu-se in permanenta in apa. Zgomotul vocilor lor s-a sfarsit asemeni inceputului, dar apa continua sa isi faca simtita scurgerea continua.

Cad in genunchi. Cate o lacrima iese cristalina din ochii lor... se prelinge pe obrazul cald si cade in apa rece, cate una, cate una... Unul zice: iata ca soarele a trecut deasupra mea si nu m-a incalzit nici astazi.

Tacere

Nu am continuare, nu stiu ce se va intampla cu cei doi batranei dar nici nu ma intereseaza, un singur lucru am uitat sa specific, si am terminat: ambii erau barbati... dar mai bine zis, DETALII... DETALII...

Subiecte acide, dizolvari de imagini si inspiratie inexistenta... abureli

2008-10-29T17:18:00.000+01:00

Imi vine sa scriu exact asa cum am citit in cartea necenzurata a lui Anais Nin, fiecare intamplare si gand care ma freamata, dar realizez ca nu sunt dependenta de ideea de a ma descoperi. Pentru ca daca scriu inseamna ca ceva nu e bine, sau ceva sta sa iasa la suprafata, dar nu vreau asta, nu ma cunosc si nici nu am de gand sa stiu ce vreau sa stiu sau sa stiu ceea ce voi face in orice situatie iscata. Sunt o persoana ale carei instincte vin din naturalete, din clipa in clipa, instinctiv sau la impulsul momentului. Tin la creativitatea de moment si numai la asta rezum acest blog. Nu este jurnalul meu asa ca nu am sa scriu intamplari, sentimente sau dorinte arzatoare.

Ca atare, sunt pe lumea asta ca sa traiesc, sa gandesc prost si sa fiu o fiinta care stie ca nu are rost sa contemple existenta in sine si motivul pentru care fiecare suflu este urmat de un altul. Acum stau si ma gandesc la faptul ca am nevoie de inspiratie pentru facultate, pentru urmatoarele mele scenarii sau insiruiri de miscari pe care va trebui sa le rezolv pe o perioada mai lunga sau mai scurta. Ascult niste jass acid si incerc sa gasesc miscari pentru muzica, sau muzica pentru miscari. Nu ma mai gandesc la subiect sau la scenariu pentru ca oricum nu are rost. Am intrat intr-o lume in care elementele abstracte si simbolurile nu sunt impuse de coregraf sau creator, ci sunt nascocite de privitor in sine. Nu trebuie sa am o anumita tema sau motivatie ca sa compun ceva desi in aparenta am nevoie de un subiect de care sa imi atarn materialul subtire care acopera in sine nascocirea unui spectacol.

Si iata-ma in situatia in care stau si ma gandesc la posibile teme pentru facultate...

Am inceput din a cauta ceva in viata mea personala. Sa iau cumva intensitatea sentimentelor mele actuale sau care existau in trecutul apropiat, fata de ceea ce este in actualitate sau fata de ceea ce s-a petrecut acum un timp apropiat. Poate as putea sa imbin acestea si sa creez o mica nuvela asemeni romanului semi-erotic a scriitoarei mai sus mentionate? Sau sa caut un vocabular stilistic pentru miscare, in frazele cu inteles multiplu ale lui Dostoievski? As putea lua in calcul momentele de monotonie imaginara care se petrec in mintea mea in timp ce ma deplasez pe strada dintr-un punct in altul. Imi vine sa rad la citirea cuvintelor de mai sus. Ma amuz de una singura de ambiguitatea situatiilor care in fapt, sunt doar niste simple trairi de moment. Daca as sta sa imi analizez reactiile, gandurile, sentimentele si actiunile, as ajunge la concluzia ca sunt nebuna.

Mi s-a zis sa aleg cat mai multe subiecte de creatie pentru dans. Am ales ce mi-a venit pe moment: evolutia viscerala corporala, plictiseala, timpul si efectul sau, pulsul vietii si a elementelor inconjuratoare, am si uitat ce am mai zis, dar stau si ma gandesc ca am ales niste subiecte stupide. De ce as vrea sa dansez despre asta? E simplu, pentru ca se cere, dar de ce se cere daca nimeni nu va intelege ceea ce vreau eu sa zic? Eheeee.... asta e mdiul in care am intrat, si nu mai am nimic de comentat.

Oricum, pana una alta viata mea e ok, poate chiar banala, ma trezesc, mananc, ma dushez, ma imbrac, ma duc la facultate, ma intorc acasa, fac dragoste si adorm. Ceea ce se intampla insa intre aceste elemente principale e samanta vietii mele. Am inceput sa traiesc din lucruri mici, din o bucata de ciocolata, din soarele de afara, din muzica ”misto” pe care o mai aud intentionat sau nu. Iubesc clipele de ras isteric alaturi de colegii mei si de alte persoane dragi mie. Imi e dor de parintii mei si as face orice ca sa ii ajut, sa nu ii dezamagesc, si imi iubesc sora pentru ca e pur si simplu sora mea orice ar face.

Oare daca as face un dans despre fericire as mai avea aceeasi priza la public?

Cred ca daca as dansa despre fructele toamnei si despre pulsatia inimii mele la mangaierea persoanei dragi ar fi mult mai interesant decat un subiect in care ideea penetrarii carnale a durerii si framatarii afecteaza mentalitatea umana, sau poate nu.

HA-HA-HA!!!

Citeste-ma, vezi ce am simtit pentru cateva minute

2008-09-29T12:08:00.000+02:00

As vrea sa cred ca ceea ce a trecut, nu ramane doar o simpla amintire. De multe ori ne dorim sa dam timpul inapoi, dar daca am pretui ceea ce s-a intamplat oare nu ar fi mai usor sa mergem mai departe? Timpul are rolul sau, si este veriga cea mai importanta a vietii. Daca acesta ar sta pe loc, atunci nu am mai trai, nu am mai apuca sa inspiram urmatoarea briza de aer, urmatorul parfum.

A trecut, si a fost frumos, sau poate a fost cea mai groaznica perioada a vietii mele. Ce am realizat cu toate acestea, doar un trecut? Trecerea timpului alaturi de fiecare bataie a pulsului vietii are ca scop formarea unei baze sanatoase a trairilor. Ceea ce am avut nu inseamna ca am si pierdut. Ceea ce e in trecut nu inseamna ca nu mai are si viitor. Fiecare senzatie este menita sa se simta si sa se resimta. Dar asta nu inseamna ca in aceeasi imprejurare, cu acelasi suflu cu acelasi suflet.

Ramane totusi sa stabilim ceea ce ramane de domeniul trecutului si ceea ce ramane vesnic prezent, petru ca avem aceasta posiblitate. Omul este o fiinta complexa, menita sa gandeasca, si sa profite de libertatea de care are tot dreptul sa profite. De la ce manacam azi, pana la cum ne planuim viitorul, pana la ”pe cine mai afectam astazi” si cui ii mai intram in trecut. Am intrat in prezentul cuiva, deci fac parte din trecutul acesteia... sau avem de ales daca prezentul ramane prezent in continuare si trecutul il constituie un prezent continuu.

Vorbesc despre legi universale, despre vieti si simtaminte, despre generalitati. Nimeni in aceste randuri nu se regaseste ca persoana unica. Scriu pentru ca simt, simt pentru ca traiesc, si afisez tastand litera dupa litera niste ganduri materiale in acest moment.

ALEGE

Stai la suprafata, pluteste... sau trage aer in piept si afunda-te

2008-09-28T21:30:00.000+02:00

Ca sa zic asa, chiar trebuie sa fim luati prin surprindere din cauza unor lucruri la care ne-am fi asteptat? Unde este sensul cursivitatii vietii daca nu in lucrurile pe care nu le asteptam? Sinceri fiind ar trebui sa recunoastem ca ceea ce ne dorim ne asteptam sa nu ni se intample, sau ceea ce ne-ar face fericiti nu s-ar putea intampla niciodata, dar pusi in fata adevarului, in fata actului intamplat si material, indoiala incepe sa isi faca usor simtita prezenta. O zgarietura inceata pe partea interioara a crestetului capului ma face sa ma intreb daca ceea ce vad, simt, gust, ating, este chiar real.

Senzatia e geniala: e ca si cum citesc o carte si caut sa ma regasesc in protagonistii acesteia, dar acum cartea sunt eu, personajul principal sunt eu, dar nu reusesc sa imi intru in rol. Ceva nu e bine si nu reusesc sa ma vad in pielea acestui personaj fantastic, care vrea sa fie chiar persoana mea. Astept sa ridic ochii din carte si sa revin la realitate... nu merge.. care e ideea? Autorul probabil s-a gandit la alt subiect, sau poate am dat mai multe pagini odata. Cartea mea nu e aceasta. Viata mea nu se insira pe randurile aceleiasi carti. Pana acum era bine, acum nu. O intorc pe toate partile, poate am gresit volumul, poate citesc pe diagonala, poate am adormit cu cartea in mana si visez o alta poveste scrisa in alta carte. Poate citesc randurile altcuiva.

Mai bine zis, citesc negru pe alb alaturi de altcineva. Cred ca am fost bruiata si nu reusesc sa revin pe propria frecventa. Am facut schimb de carti, de canale, sau le-am impreunat. Mda, cam asa s-ar explica cum personajele din cartea mea sunt aceleasi, dar incep sa capete alta cursivitate a avenimentelor si alta raportare la realitate.

Ma intreb numai daca atunci cand am sa termin cartea asta, sau cand am sa ies de pe aceasta noua frecventa, oare evenimentele isi vor relua vechea cursivitate, sau perceptia despre TOT va ramane afectata?

Oricum, sunt curioasa daca tie iti e confortabil in propriul sos si daca nu ai vrea sa il mai condimentezi nitel, sau poate sa il schimbi nitel, poate mai picant, sau poate mai dulce. Crezi ca viata pe care o duci iti este sortita si nu are rost sa o schimbi pentru ca orice se intampla iti e scris si oricum va avea loc, sau esti constient ca ai propriile puteri asupra propriului tau destin si poti oricand sa o iei de la capat, sa iti rescrii cartea sau sa schimbi frecventa. Poate cine stie, nimeresti pe frecvenata unei alte persoane si reusesti sa rescri foile unei carti cu povestea altor personaje. Iti e comod asa sau esti de parere ca viata totusi merita traita.

CARE E SCOPUL, SAU MAI BINE ZIS CARE E IDEEA IN SINE? SA TRAIESTI SAU SA SIMTI CA TRAIESTI?

Musc din perna, tip si bat in perete incercand sa scap de anumite apasari, frematari care nu imi dau pace. Stiu ca tot ceea ce se intampla are ca scop piperarea vietii, si cred ca daca nu ar exista, nu as mai fi atat de pasionata in ceea ce priveste viata. Am un creier care nu ma lasa sa gandesc. Greata mi se face cand ma culc cateodata si nu gasesc un raspuns, nu adorm si nu visez. Imi e foame de ganduri si nu reusesc sa inghit imbucaturile care le mestec zi de zi, ora de ora chiar. Nu ma intreba la ce ma gandesc, pur si simplu o fac. Stau cu orele si ma uit in curu dracului visand la nimic si vorbindu-mi in sine. Analizez, masor, ma binedispun, ma intristez, ma cert si ma critic. Ca mai apoi sa vina careva sa imi zica doar ca e normal, ca totul e bine si frumos. Nu e corect. Ceea ce ma framanta chiar exista si nu are nimeni dreptul sa imi intre in vorba. Chiar daca ma gandesc prea mult, nu exista persoana caruia sa pot sa ii explic sensul mintii mele. Dumicatul de gand s-a prins de cerul gurii mele si nu ma lasa sa il scuip, dar nici sa il inghit. Doar mestec. Doar ma pierd, si e ok, e placut.

Taci si nu critica, ce am zis nu are sens, decat pentru mine. Incerc sa ma lamuresc singura care este sensul nimicnicimii mele. Caut sa imi pun noi intrebari, cateodata gasesc si ma ia cu frisoane, ma ia chiar cu plans. Mai apoi imi dau o palma si ma intreb ce dracu e cu mine. Unde puii mei ma duce gandul si care e sensul. De ce gandesc atat la nimicul ce ma inconjoara. Nimic din nimic nu are un sens. Tot ce se invarte nu are neaparat un scop, desi are raza cercului in jurul meu. Da, sunt centrul pamantului, in ceea ce ma priveste sunt singura fiinta pe acest pamant si restul sunt materii. Taiesc pentru materie si nimic nu are cum sa ma schimbe.

Ma voi arunca in neantul vietii, in plina melasa si voi respira lichide. Asta e trairea, asta e gandirea. Asta inseamna sa fii ceva, nu doar sa existi. Daca respiri nu inseamna neaparat ca reprezinti ceva. Daca vorbesti nu inseamna ca te aud, eu cel putin, pentru ca despre mine e vorba, ceilalti te aud pentru ca sunteti la fel... Ce tare, si eu sunt la fel cu toata lumea, dar pentru mine eu sunt eu, si tu esti restul. Eu sunt restul pentru tine si tu esti tu doar pentru maria ta.

Deci si prin urmare, ca atare si in concluzie, eu ma arunc. Crestetul capului inainte, mintea neclara (ca doar ma gandesc la toate porcariile, ca deh, d-asta am creier), bratele pe langa corp pentru ca nu vreau sa imi luxez sau sa raman fara vre-un membru la contactul cu nimicurile pe care le constituie RESTUL, si ochii larg deschisi ca sa intampin si sa vad tot ceea ce are sa se loveasca de mine (ca asta e si scopul, sa vad, sa invat, sa simt).

Bine ma! Gata, pana data viitoare inspirati si expirati, sau nu asta inseamna sa simti ca traiesti?

Cliseu, dar ”si daca”... are scopul sau

2008-09-25T16:30:00.000+02:00

Revenind la vechiul ”daca”, pus inaintea unei sumedenii de propozitii si intrebari.
Care este intelesul dat de acest cuvant acestei vieti? E simplu, toata lumea isi pune intrebarea unei alte posibilitati, poate ca nu era menit sa fie asa, poate ca ceea ce s-a intamplat a avut un scop, poate ca ceea ce se intampla nu are nici cea mai mica insemnatate, poate ca nimic din ceea ce este acum nu s-ar fi intamplat DACA...

Daca nu ar fi plouat aseara, nu s-ar fi format balta in care am calcat, si daca nu as fi calcat in balta, nu as fi adus noroi in casa, si daca nu as fi adus noroi in casa.... oare toata lumea ar fi fost fericita?

Eu zic asa: exista un scop in toate, exista un motiv si o cale, dar daca nu pasim intr-o directie atunci daca pasim intr-alta si soarta nu se mai indeplineste... ce porcarie! Daca fericirea consta in intalnirea unei persoane, dar daca din intamplarea care a facut posibil contactul dintre cele 2 suflete nu mai are loc, atunci soarta ta este sa ramai nefericit. Dar se zice ca viata merge mai departe, si tocmai timpul este cel care le vindeca pe toate, si ma gandesc, iata, ca timpul este cel mai frumos dar primit vreodata, timpul ia, dar timpul da. Scurgerea clipelor este inevitabila, important este sa iti dai si tu seama ca toate trec. Ceea ce e frumos azi, maine nu va mai fi, va intra in istorie, va forma o amintire, si astfel spirala simtamant-clipa-amintire se invarte nesfarsit in jurul fiecarui capsor care respira si traieste pentru a manca.

Pentru ca traim ca sa mancam, sa ne hranim, sa traim... deci care este baza? Daca nu m-as fi trezit in aceasta dimineata, nu as fi mancat, nu as fi avut puterea sa ies din casa, nu as fi avut ocazia sa ma vad cu iubirea vietii mele, nu as fi avut ocazia sa plang la moartea iubirii, nu as fi avut ocazia sa mi se faca foame, nu as fi avut ocazia sa mananc ciocolata, nu as fi avut puterea sa scriu. Daca nu as scrie nu m-as simti bine, daca nu as manca nu as trai...

Zilnic traim, fie ca ne dam seama de asta sau nu. Si totusi care e scopul unui suflet? Sa simta si sa se hraneasca. Dar daca nu ai fi apucat sa vezi stelele in cea mai senina noapte din an, oare te-ar mai interesa sa stii ce s-ar fi intamplat daca nu iti aduceai aminte de maretia universului? Oamenii din ziua de azi nu se mai uita la stele, nu mai ridica privirea la cer cand merg pe strada, dar le pasa de micile porcarii care li se intampla celor din jur. Ei bine, n-aveti decat sa muriti in mediocritate si raceala, in ignoranta si prostie, SEE IF I CARE!

Dar nu-i bai! Daca acum aproximativ o luna nu as fi parasit Bucurestiul asta de rahat, daca nu as fi suferit, daca nu as fi plans, daca nu as fi avut curajul sa privesc pe cineva in ochi... oare mi-as fi adus aminte ca sunt un suflet menit sa simta, sa traiasca, sa aiba un scop?

Cuvantul daca distruge destinul. Dar daca soarta exista tocmai fiindca avem posibilitatea sa ne intrebam: Ce-ar fi daca ar fi? Ironic nu-i asa? Se intampla sa te impiedici si sa cazi, dar daca piatra nu s-ar fi aflat acolo? Eh, asta e soarta!

...je me langue loin de toi...mais se casse ou se passe...

2008-09-05T12:03:00.000+02:00

Candy is sticky sweet

2008-09-04T13:12:00.000+02:00

It's sweet, is't sticky, it's crwel and spicy... As we create ourselfs in time and space, evolution is crazy and shameless. Dominating the fear of all kind of happening, the crazyness of things is simply unpredictable and shameless. This is nothing, I create for the pleasure of beeing bored... at least this time the words are coming and droping into my soul as you drop a jarr of honey. The word is crwel and sweet and sticky. It may last forever if it doesn't have an opposit, but it often doesn't..
Crazy how the word is slippery, it never has just one purpose and it will never be too clear for the mind of the beginer. Belief is sick, just try not to do that and follow the instinct of your beeing. Commit in the irony of chance cause if you try and avoid the result, it may be crwel. The dinamic of chance comes from what you made of it, your chance comes in waves and stops at it's breakage... you either leap or dive, or stay and drown. Beware of courage becouse it can be your last felling of a human beeing. Be affraind of the lame cause it can cause you fear and regret, and shout at the moon if you are stupid enough to droun in it's light.

Do not listen couse it's sick, it's my interiour that gives birth to ”word”, eventhough meaning is nothing. The word is lethal and sweet, it sticks first to everything and it's birth to faith.
Creating the perfect sentance you should fear not of what you made of it but what people make of it sence. You are not the creator of your meaning, but the one that listens, the one that gives your meaning thea reali meaning. You may speak, but the word is free...

”Iti vreau binele, deci te mint frumos”

2008-09-02T15:51:00.000+02:00

Ce este adevarul si ce este minciuna? Care dintre ele trebuie evitat si care trebuie folosit atunci cand vrem sa protejam pe cineva? Daca incepem cu adevarul,atunci dupa minciuna, acesta va deveni mai greu de suportat. Daca ne folosim de minciuna de la inceput, atunci adevarul se va face pierdut cu timpul, iar in momentul cand va trebui sa il recunoastem...
Folosim minciuna ca sa protejam ceva? Este un scut fie pentru persoana care este mintita, fie pentru cel care minte. Niciodata ceea ce va fi ascuns nu va fi un lucru demn de aplaudat. Minciuna a aparut in urma unui regret. Ne ferim de adevar chiar si noi insine, mintindu-ne cu lucruri frumoase, cu optimism si speranta. Si atunci ajungi la concluzia ca minciuna si speranta sunt doua lucruri intrinsenci, dar a carui existenta nu este realizata intotdeauna.

Nu ti s-a intamplat sa te minti sau sa speri ca ceea ce este cu adevarat material in existenta cotidiana sa ve incarna in ceea ce visezi cu ochii deschisi? Zilnic ne itnrebam ce ar fi daca ar fi? Viata noastra se va schimba cu totul daca dorinta ar deveni realitate. Si atunci, oare pentru cine va mai exista suferinta? Ne dorim intotdeauna ceea ce e mai bine pentru noi, dar oare persoana sau ideea fata de care vrem o schimbare, nu are o alta dorinta, sau alt scop? Suntem un lant de minciuni, adevaruri si sperante si niciodata nu vom reusi sa alegem adevarul mai putin dureros, sau minciuna cea mai apropiata de adevar, pentru ca ceea ce e bine pentru cineva poate fi criminal pentru altcineva, fie in mod direct sau nu.

Avem de ales cum sfasiem in carne cruda: mai incet sau mai rapid.

Ma trezesc dimineata, inspir, expir, clipesc de cateva ori si ma ridic brusc din pat.... in mintea mea nu e nimic pentru o fractiune de secunda. Apoi rasare cate o idee. Imi contiui rutina fara sa ma ganesc la ea, in schimb mintea mea creeaza, coace, toarce, suge, protesteaza, sau tace. Atnci cand tace e genial, e cel mai frumos moment, atunci cand savureaza ceea ce este aproape si usor. Vad un film si imi doresc ceea ce e acolo, se termina acela si revin la realitate, imi doresc ceea ce mi-am dorit inainte cu o ora jumatate, adica inainte sa inceapa filmul. Persoana mea are multe idei si dorinte si niciodata niciuna nu ma va face fericita. Pentru ca ceea ce mint acum ma va ajuta sau va fi cu totul uitat pana maine. Acum imi doresc ceva din tot sufletul, dar mai tarziu nu o sa imi fie bine... nu ma va ajuta deloc.
Si iata cum totusi ceea ce ni se ofera e cel mai bun lucru in viata. Realitatea este cel mai important lucru, fictiunea ne mentine pe linia de plutire, visurile ne intaresc speranta, ideile ne fac sa ne imaginam minciuni mai placute, adevarul este sec dar este adevarat. Durerea este trecatoare, placerea este o idee.

Mana mea o tine pe a ta, buzele mele sunt inrosite de buzele tale, inima imi bate, respiratia o ia razna, pulsul le tine unisonul, realitatea este asta,ACUM, dar maine o sa fie cu totul alta. Ceea ce a fost material acum un timp a devenit idee, sau sepranta.
Aburi peste aburi, idei peste idei, suspine si dorinte... Am terminat, mi-am luat portia, acum ma duc sa mananc, mancarea e buna, e materiala, ma face sa ma simt implinita si adevarata. Traiesc ca sa mananc, nu ca sa visez...

Clipa, sentiment, materie, trecut...

2008-08-19T23:18:00.000+02:00

Dintre toate lucrurile pe care le intalnim pe parcursul unei vieti, intotdeauna va exista ceva care ne ma marca pe o anumita perioada de timp si care va pune amprenta pe toata activitatea noastra cuprinsa in acel interval temporal. Astfel, cu toate problemele pe care le avem, sau toate fericirile, dintre toate sentimentele si necesitatile, va fi un singur lucru care ne va controla respiratia si pulsul, visurile si necesitatile, actiunile si deciziile...
Oare in acest interval de cateva zile sau luni cand ceea ce va pune stapanire pe noi, fie ca este cel mai neinsemnat lucru sau ceea ce ne poate schimba viata din acel moment si pana intr-un vitor apropiat, oare in aceste momente ne vom dori sa pastram clipa sau asteptam sa vina timpul cand altceva ne va manipula in alt chip, sub alt sentiment, sub alta materie?
Oare acum gandesc realist sau idealist? Imi doresc acum sa treaca timpul, sa vad ce ma asteapta, dar asta mi-am dorit de multe ori pana acum, mi-am dorit sa vina schimbarea in cele mai grele momente, iar cand a venit mi-am dorit sa ma intorc in timp. Si astfel revin la ideea generala, care intr-o maniera nesimtita ar trebui sa puna stapanire pe mintile oamenilor, si anume motivul pentru care viata trebuie traita clipa cu clipa, sentiment cu sentiment si materie cu materie.
O viata avem, un sentiment pentru fiecare clipa si materie, o clipa pentru fiecare sentiment si materie, o intrupare fizica a tuturor sentimentelor si clipelor.

OARE EXISTA CEVA PE LUMEA ASTA CARE NU ESTE EFEMER?

Viata e frumoasa si e numai vina ta

2008-08-11T14:01:00.000+02:00

Riscul... Ai nevoie de tupeu, de putina ”lipsa” de creier, de initiativa si de puterea de a stii si de a recunoaste ceea ce esti si ce iti doresti, toate aceastea numai ca sa poti sa iti asumi un risc sau sa poti sa te arunci cu capul inteinte spre ceea ce s-ar putea numi marea decizie din viata ta. De cele mai multe ori suntem fericiti in sucul nostru propriu in care fierbem de atata timp si ne-am obisnuit cu vechile si banalele probleme cotidiene peste care trecem fie ca ne facem griji sau nu. Ajungem in situatia in care o grija este simtita intr-un mod reflex, desi problema poate aparea tot dintr-un anume motiv ”reflex”.
Ce s-ar intampla oare daca intr-o zi ne-am propune sa o luam de la inceput, sa dam un restart la viata banala pe care o ducem si sa incepem sa riscam putin? Iti e frica oare sa dai peste noi sentimente? Iti e frica sa cunosti maneni noi, sa dai peste situatii nemaintalnite? Sau mai bine, de ce sa incepem ceva nou, in loc sa incepem sa gandim noi intr-un mod cu totul diferit fata de ceea ce gadeam inainte. Multe persoane vor o schimbare, dar aceasta nu va pica din cer, niimc nu o sa iti pice in brate ca sa poti spune ca ai avut noroc. Tot ceea ce capeti se intampla datorita tie. Ti se ofera ceea ce poti primi si ceea ce stii deja.

Primim ceea ce suntem: daca suntem prosti primim prostie, pentru ca nu suntem in stare sa recunoastem si sa imbratisam ceva bun, destept; daca esti sarac primesti lucruri lipsite de valoare, daca esti creativ primesti lucruri din care poti face ceva, daca esti monoton si plictisit, apoi poti sa iti iei la revedere de la tot ceea ce te poate face fericit chiar daca stii ca te-ar ajuta, si asta pentru ca nu esti in stare sa recunosti ceva interesant chiar daca te-ar lovi intre ochi.
Trag, iata, concluzia ca riscul tine de ”ouale” fiecaruia. De la riscul de a-ti tunde parul, ca deh poate nu te place anturajul, pana la riscul de a-ti schimba radical viata.

Invata sa risti si imbratiseaza noul...Viata e frumoasa dar depinde de tine daca e asa sau nu.